Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 213/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.213
Sedința publică din 19 octombrie 2009
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de contestatoarea împotriva Sentinței civile nr. 1129 din 9.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului T, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatoarea apelantă prin avocat și intimatul prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, se acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul contestatoarei apelante, având cuvântul, a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii contestației.
Reprezentanta intimatului, având cuvântul, a solicitat respingerea apelului.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. dosar 1310/30/11.07.2006, contestatoarea a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului T, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea dispoziției nr. 1779/26.06.2006 emisă de Primarul Mun. T, privind restituirea în natură și acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în T, Calea, nr.106 și obligarea intimatului la emiterea unei dispoziții pentru restituirea în natură a imobilului situat în T, Calea nr. 106, înscris în CF nr. 1115 Nouă, conform sentinței civile nr. 92/25.01.2005.
În motivare, a arătat că, în temeiul art. 21 din Legea nr.10/2001, a remis către intimat două notificări în temeiul cărora a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în T, Calea nr.106, compus din casă și teren în suprafață de 1249 mp, înscris în CF 1115 Nouă, sub nr. top 144/1/2 și, respectiv, a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în T,-, format din teren în suprafață de 1155 mp, înscris în CF 1449 Nouă, sub nr. top 144/1/1.
Cele două notificări au fost reunite, formând obiectul aceluiași dosar administrativ, iar, în urma soluționării acestora, a fost emisă decizia nr. 1542/14.07.2004, prin care s-a dispus restituirea în natură a cotei de din imobilul înscris în CF 1115 Nouă către soțul său, și s-a respins cererea de retrocedare către reclamantă a cotei de din același imobil.
A atacat decizia emisă de către Primarul Municipiului T și a solicitat instanței anularea punctului 2 din decizie și obligarea intimatului la emiterea unei noi decizii prin care să se dispună restituirea celeilalte cote de din imobilul înscris în CF 1115 Nouă.
Prin sentința civilă nr. 92/25.01.2005 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 5763/2004, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1077/A/29.07.2005 a Curții de APEL TIMIȘOARA și devenită irevocabilă prin decizia nr. 1329/06.02.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dos. nr. 10685/2005, a fost admisă contestația și s-a dispus anularea deciziei nr. 1549/14.07.2004, respectiv a art. 2 și obligarea intimatului la emiterea unei dispoziții motivate pentru acordarea măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 către reclamantă pentru imobilul situat în T, Calea nr. 106, înscris în CF 1115 Nouă.
Contestatoarea a arătat că a criticat doar art. 2 al dispoziției și, tot astfel, instanța a fost învestită cu privire la soluționarea acestui aspect, și nu a dispoziției în ansamblul ei, instanța pronunțându-se în consecință, prin sentința civilă nr. 92/25.01.2005, prin care s-a dispus anularea parțială a dispoziției nr. 1549/14.07.2004.
Mai mult, s-a susținut faptul că obiectul revendicării l-a reprezentat doar cererea de restituire a imobilului înscris în CF 1115 Nouă, aspect ce nu a concordat cu realitatea, întrucât, așa cum a rezultat din notificările nr. 257/19.07.2001 și respectiv nr. 259/19.07.2001, contestatoarea a reclamat restituirea imobilului situat în T, Calea nr.106, înscris în CF 1115 Nouă, sub nr.top 144/1/2, precum și a imobilului situat în T,-, reprezentând teren în suprafață de 1155 mp, înscris în CF 1449 Nouă, sub nr.top 144/1/1.
Din nr. top 144/1 au fost dezmembrate două parcele și înscrise astfel în cartea funciară sub nr. 144/1/1 și 144/1/2, însă intimata pare că nu observă sau omite să observe acest aspect.
In aceste condiții, având în vedere că reclamanta nu a contestat dispoziția nr. 1549/14.07.2004, decât în parte, mai exact în ceea ce privește art. 2 al acesteia, astfel că dispoziția arătată a devenit definitivă în ceea ce privește cele dispuse în cuprinsul art.1, 3, 4-9 și reținând autoritatea de lucru judecat al sentinței civile nr. 92/25.01.2005, a rezultat că sunt lovite de nelegalitate cele dispuse prin dispoziția nr. 1779/26.06.2006.
De asemenea, reclamanta a făcut trimitere la disp. art.1, 7, 9 din Legea nr.10/2001 modificată și completată prin Legea nr.247/2005, care instituie regula restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv.
S-a mai solicitat a se verifica legalitatea măsurii prin care numitei i s-a constituit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 1115 Nouă sub nr. top 144/1/1.
In drept, au fost invocate prev. art. 24 alin. 3 indice 1 din Legea nr. 10/2001.
Pârâtul Primarul Municipiului Taf ormulat întâmpinare (filele 7-8), prin care a solicitat respingerea contestației și menținerea, ca temeinică și legală, a dispoziției nr. 1779/26.06.2006 emisă de Primarul Municipiului
În motivare, a arătat că, prin sentința civilă nr. 92/25.01.2005 a Tribunalului Timiș, definitivă și irevocabilă, s-a dispus anularea art. 2 din dispoziția nr. 1549/14.07.2004, fiind eliberată dispoziția nr. 1779/26.06.2006, prin care s-a dispus restituirea în natură a cotei de din construcțiile imobilului situat în T, Calea nr. 106, înscris în CF 1115 Nouă, nr. top 144/1/2, condiționat de rambursarea diferenței dintre suma de 15.768 lei, actualizată la data plății, și suma de 15.768 lei, plătită în contul, conform chitanței seria -.
Prin documentația întocmită de expert, s-a evidențiat că din parcela cu nr. top 144/1/2 înscrisă în CF 1115 Nouă, cu suprafața de 1249 mp, se regăsesc în teren numai 1179 mp, restul de 70 mp fiind ocupați de stradă, și, ca atare, nu pot fi restituiți în natură.
Prin dispoziția atacată s-a acordat un drept de folosință special asupra terenului în suprafață de 1179 mp și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile art.16 titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafața de teren de 70 mp, care nu poate fi restituită în natură ( diferența dintre suprafața de 1249 mp înscrisă în CF 1115 Nouă, nr.top 144/1/2 și suprafața de 1179 mp) către notificatorii și.
Prin art. 3 al dispoziției atacate, s-a dispus revocarea prevederilor din art. 1 al dispoziției nr. 1549/14.07.2004, prin care se acorda notificatorului un drept de folosință special asupra cotei de din terenul cu suprafața de 2224 mp, înscris în CF 1115 Nouă, nr.top 144/1, deoarece, potrivit hotărârii judecătorești la care s-a făcut referire mai sus, definitivă și irevocabilă, nu se pot acorda măsuri reparatorii pentru întreaga parcelă 144/1, ci numai pentru parcela 144/1/2, întrucât doar aceasta a făcut obiectul revendicării.
Cu privire la notificarea nr. 257/19.07.2001 depusă de notificatorii și, prin care se solicita măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în T,-, nr.top 144/1/1, a fost emisă dispoziția nr. 2194/05.09.2006.
La termenul de judecată din 02.04.2009, tribunalul, din oficiu, a invocat excepția lipsei de interes a contestatoarei în contestarea art. 3 din dispoziția atacată, față de faptul că acesta dispune cu privire la drepturile unei alte persoane.
Prin decizia civilă nr. 1129/9.04.2009, Tribunalul Timișa respins contestația formulată de, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit CF nr. 1115 Nouă, imobilul nr. top. 144/1, constând în teren în suprafață de 2224 mp. cu casă în Calea nr. 106 aparținut numiților și soției, cu titlu de cumpărare, ca bun comun.
La data de 17.12.1975, în cartea funciară susmenționată s-a înscris dreptul de proprietate al Statului Român, în baza Decretului nr. 223/1974, drept dobândit în baza Deciziei nr. 906/10.12.1975 a Comitetul Executiv al Consiliului Popular al jud. Potrivit acestei decizii, imobilul a trecut în proprietatea Statului Român, în baza. nr. 223/1974, după cum urmează: cota de aparținând lui, fără plată, iar cota de din imobil aparținând lui, cu plata sumei de 15.768 lei, reprezentând contravaloarea construcțiilor ( fila 15 și urm.).
La data de 11.10.1991, imobilul nr. top. 144/1 se dezlipește și se dezmembrează în top. Nr. 144/1/1, teren în suprafață de 1155 mp. în str. -. - nr. 2, ce se înscrie ulterior în CF nr. 1449 Nouă, nou înființată, în favoarea numitei, și imobilul nr. top. 144/1/2, constând în teren în suprafață de 1249 mp. cu casă în Calea nr. 106, ce se reînscrie în CF inițială ( fila 16).
Prin notificarea cu nr. 259/19.07.2001 a BEJ și înregistrată la intimat sub nr. -/24.07.2001, s-a solicitat prin mandatar, de către și, restituirea în natură a imobilului situat în T, Calea nr. 106, înscris în CF 1115 Nouă, nr.top. 144/1/2( 17).
Prin dispoziția nr. 1549/14.07.2004 emisa de intimatul Primarul Mun. T, s-a dispus restituirea în natură a cotei de din construcțiile înscrise în CF nr. 1115 Nouă, nr. top. 144/1, Calea nr. 106 și s-a acordat un drept de folosință special asupra cotei de din terenul cu suprafața de 2224 mp. înscris în Cf către și a fost respinsă cererea formulată prin notificarea nr. 259/19.07.2001 de către, cu motivarea că preluarea de către Stat a cotei sale de din imobilul arătat nu s-a făcut în mod abuziv ( filele 15-16).
Împotriva acestei dispoziții, contestatorii și au formulat contestație, înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. dosar 5763/C/2004.
Prin sentința civilă nr. 92/25.01.2005 pronunțată în dosarul susmenționat și rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea căilor de atac promovate, Tribunalul Timișa admis în parte această contestație, a dispus anularea parțială a Dispoziției susmenționate în ceea ce privește art. 2 din ea, privind respingerea cererii formulate de către, dispunând emiterea de către intimat a unei noi dispoziții motivate pentru acordarea măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, către contestatoarea pentru imobilul situat în T, Calea nr. 106, evidențiat în CF nr. 1115 Nouă, nr. top. 144/1/2, respingând în rest contestația precizată.
În considerente, instanța a reținut cu putere de lucru judecat, faptul că nu pot fi acordate măsuri reparatorii pentru imobilul nr. top. 144/1/1, desprins din cartea funciară inițială, deoarece această parcelă nu a făcut obiect al notificării soluționate prin dispoziția contestată, ci al notificării adresate Prefecturii Județului T, trimise la Primăria Mun. T, și care nu a fost soluționată prin dispoziția contestată în acea cauză. De asemenea, s-a apreciat că pentru această parcelă nu pot fi acordate măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 deoarece a fost sustrasă din sfera ei de aplicare, ca urmare a faptului că a făcut deja obiect de aplicare a Legii nr. 18/1991, în baza căreia s-a constituit un drept de proprietate în favoarea actualei proprietare.
Fiind reînvestit cu soluționarea notificării nr. 259/19.07.2001 a BEJ în ceea ce privește cota cuvenită lui, intimatul Primarul Mun. Tae mis dispoziția nr. 1779/26.06.2006, prin care a dispus restituirea în natură a cotei de din construcțiile imobilului situat în T, Calea nr. 106, înscris în CF nr. 1115 Nouă, nr. top. 144/1/2, doamnei, condiționat de rambursarea diferenței dintre suma de 15.768 lei actualizată la data plății și suma de 15.768 lei plătită în contul DGFP T, s-a acordat un drept de folosință special asupra terenului în suprafață de 1179 mp. din Calea nr.106, înscris în aceeași carte funciară, în favoarea lui și, cu revocarea prevederii art. 1 din dispoziția nr. 1549/14.07.2004 a Primarului Mun. T, prin care se acorda un drept de folosință special asupra cotei de parte din terenul cu suprafața de 2224 mp. înscris în CF 1115 Nouă, nr.top. 144/1 lui, întrucât, potrivit hotărârii judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă, nu se pot acorda măsuri reparatorii pentru întreaga parcelă 144/1, ci numai pentru parcela nr.top. 144/1/2, doar aceasta din urmă făcând obiectul revendicării.
Totodată, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 celor doi notificatori, pentru suprafața de 70 mp. teren, care nu poate fi restituită în natură și reprezintă diferența dintre suprafața de 1249 mp. înscrisă în CF și suprafața de 1179 mp. teren asupra căreia se acordă celor doi drept special de folosință, dosarul urmând a fi transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru acordarea despăgubirilor ( filele 17-18).
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a contestatoarei în susținerea cererii de anulare a articolului 3 din dispoziția contestată, invocată din oficiu de către instanță, tribunalul a procedat la analizarea sa cu prioritate, potrivit disp. art. 137 alin. 1.proc.civ.
Astfel, examinând conținutul articolului 3 al deciziei atacate, s-a constatat că intimatul Primarul Municipiului T s-a pronunțat cu privire la un drept recunoscut în favoarea lui prin dispoziția nr. 1549/14.07.2004 emisă de același intimat, prin care s-a acordat un drept de folosință special asupra cotei de parte din terenul cu suprafața de 2224 mp. înscris în CF 1115 Nouă, nr.top. 144/1 lui. Decizia a dispus revocarea articolului 1 al deciziei anterioare, întrucât, potrivit hotărârii judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă, nu se pot acorda măsuri reparatorii pentru întreaga parcelă 144/1, ci numai pentru parcela nr.top. 144/1/2, doar aceasta din urmă făcând obiectul revendicării.
Pentru acest petit, contestatoarea nu a justificat un interes direct și personal, de natură a conduce la recunoașterea legitimării sale procesual active, întrucât se dispune cu privire la un drept recunoscut altei persoane, respectiv numitului, iar contestatoarea nu a făcut dovada existenței unui mandat expres acordat de titularul dreptului pentru exercitarea prezentei acțiuni civile.
Este adevărat că dreptul respectiv era recunoscut soțului său, însă nu se putea reține existența mandatului tacit reciproc prezumat de art. 35 din Codul familiei, față de faptul că acțiunea privește un drept asupra unui imobil, fiind asimilată unui drept de dispoziție, astfel că acordul titularului este obligatoriu, cu atât mai mult cu cât se poate pierde acest drept real.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis excepția invocată, ca întemeiată, și a respins contestația cu privire la art. 3 din dispoziția atacată, pentru lipsa unui interes direct și personal al contestatoarei, care să fie protejat sau realizat pe calea prezentei acțiuni civile.
Tribunalul a stabilit că prezenta contestație nu este întemeiată.
În cuprinsul sentinței civile nr. 92/25.01.2005 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 5763/C/2004, s-a statuat cu putere de lucru judecat că, pe de o parte, notificarea a privit doar nr. top. 144/1/2 din imobilul înscris în CF nr. 1115 Nouă, iar, pe de altă parte, că, pentru imobilul nr. top. 144/1/1, înscris în prezent în CF nr. 1449 Nouă nu pot fi acordate măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001, deoarece imobilul a ieșit de sub incidența acestui act normativ, ca urmare a constituirii unui drept de proprietate asupra sa în baza Legii nr. 18 /1991. Aceste aspecte, tranșate în mod irevocabil, nu mai pot fi repuse în discuție, fără a se înfrânge puterea de lucru judecat de care se bucură orice hotărâre judecătorească irevocabilă, ce constă în prezumția absolută și irefragrabilă că acea hotărâre exprimă adevărul.
Cu privire la terenul aferent imobilului înscris în CF 1115 Nouă, nr. top. 144/1/2, tribunalul a constatat că acesta nu putea fi restituit în natură, prin recunoașterea unui drept de proprietate asupra acestuia, în condițiile în care contestatoarea nu a făcut dovada că ar fi redobândit cetățenia română, singura variantă permisă de legislația română fiind recunoașterea unui drept special de folosință asupra acestuia, lucru care s-a și realizat.
Dispoziția contestată a fost apreciată ca temeinică și legală și în ceea ce privește măsurile reparatorii propuse pentru cei 70 mp. din teren ce nu mai pot fi restituiți, deoarece sunt ocupați în prezent de stradă, în acest sens fiind concluziile lucrării în specialitatea topografie efectuate în procedura administrativă.
Cu privire la nelegalitatea titlului numitei asupra parcelei nr. top. 144/1/1, tribunalul nu a fost sesizat cu un petit distinct în acest sens, fiind vorba de un argument invocat în susținerea pretențiilor sale cu privire la acest teren.
Împotriva Sentinței civile nr. 1129/9.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a formulat apel contestatoarea, criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile și admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului, a arătat că a remis intimatei două notificări, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în F 1115 Nouă, sub nr. top 144/1/2, respectiv măsuri reparatorii pentru imobilul situat în T,-, înscris în F 1449 Nouă, nr. top 144/1/1.
Prin Dispoziția nr. 1542/14.07.2004, s-a dispus restituirea în natură a cotei de părți din imobilul înscris în F 1115 Nouă către soțul său și s-a respins cererea de retrocedare a cotei sale de părți din imobil, prin respingerea punctului 2 din dispoziție.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 92/2005, irevocabil s-a anulat punctul 2 al deciziei 1549/2004, fiind emisă decizia atacată cu prezenta contestație.
Apelanta critică dispoziția, deoarece art. 3 revocă prevederea art. 1 al dispoziției 1549/14.07.2004, prin care s-a acordat un drept de folosință special pentru cota de părți din terenul în suprafață de 2224 mp, înscris în F 1115 Nouă. Consideră măsura tardivă și nelegală, deoarece instanța a fost învestită doar cu soluționarea art. 2 din dispoziție.
O altă critică adusă hotărârii se referă la notificarea privind imobilul situat în T,-, reprezentând teren în suprafață de 1155 mp, înscris în F 1449 Nouă, sub nr. top 144/1/1.
Contestatoarea arată că dispoziția nr. 1549/2004 a fost contestată doar în ceea ce privește art. 2 al acesteia, context în care articolele 1, 3, 4 - 9 au devenit definitive și au dobândit autoritate de lucru judecat.
Imobilul sus - arătat nu poate fi exclus de la incidența Legii nr.10/2001, întrucât nu a făcut obiect de reglementare a legii fondului funciar nr. 18/2001.
În consecință, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în raport de motivele de apel invocate și dispozițiile cuprinse în art. 292 și urm. Cod procedură civilă, Curtea stabilește că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin notificarea nr. 259/19.07.2001 a BEJ și înregistrată la intimat sub nr. -/24.07.2001, s-a solicitat de numiții și restituirea în natură a imobilului situat în T, Calea nr. 106, înscris în CF 1115 Nouă, nr. top. 144/1/2( 17).
Prin dispoziția nr. 1549/14.07.2004 emisa de intimatul Primarul Mun. T, s-a dispus restituirea în natură a cotei de din construcțiile înscrise în CF nr. 1115 Nouă, nr. top. 144/1, Calea nr. 106, s-a acordat un drept de folosință special asupra cotei de din terenul cu suprafața de 2224 mp. către și a fost respinsă cererea formulată prin notificarea nr. 259/19.07.2001 de către.
Această dispoziție a fost atacată de contestatorii și, iar prin sentința civilă nr. 92/25.01.2005 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea căilor de atac promovate, s-a admis în parte contestația și s-a dispus anularea parțială a Dispoziției în ceea ce privește art. 2, privind respingerea notificării formulate de către pentru cealaltă cotă de părți din imobil.
Ca urmare, a fost emisă Dispoziția nr. 1779/26.06.2006, atacată cu contestație în prezentul dosar, dispoziție prin care s-a dispus restituirea în natură către contestatoarea a celeilalte cote de părți din construcțiile situate în T, Calea nr.126, înscris în F 1115 Nouă, nr. top 144/1/2, condiționat de rambursarea diferenței dintre suma de 15768 lei, actualizată la data plății și suma de 15768 plătită în contul P - adică ceea ce s-a respins prin Dispoziția nr. 1549/2004.
S-a acordat un drept de folosință special asupra terenului în suprafață de 1179 mp și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafața de teren de 70 mp, care nu mai pot fi restituiți în natură.
Din analiza dispoziției nr. 1779/2006 și a hotărârii judecătorești - sentința civilă nr. 92/25.01.2005 - rezultă că dispoziția respectă întru-totul hotărârea judecătorească irevocabilă, context în care toate criticile aduse acesteia sunt nefondate.
În mod corect, a reținut tribunalul excepția lipsei de interes a contestatoarei în ceea ce privește anularea art. 3 din dispoziție, articol prin care se recunoaște în favoarea soțului contestatoarei un drept de folosință special, pentru cota de părți din terenul în suprafață de 2224 mp, înscris în F 1115 Nouă, contestatoarea neavând un interes direct și personal de natură să modifice un drept stabilit în favoarea altei persoane.
Cu privire la imobilul înscris în F 1449 Nouă, și anume imobilul situat în T,-, în mod corect a fost respinsă cererea contestatoarei, deoarece acest imobil a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, fiind emis un titlu de proprietate pe numele numitei, titlu cu privire la care instanța nu a fost sesizată, situație față de care această cerere nu poate fi supusă analizei.
De altfel, valabilitatea titlului de proprietate a fost tranșată irevocabil prin hotărâri judecătorești care au intrat în puterea lucrului judecat.
Afirmația contestatoarei cu privire la depunerea a două notificări cu privire la ambele numere top. ale terenului deținut, pe lângă faptul că nu a fost probată, prin nici un mijloc de probă, nu a prezentat relevanță în cauză, în condițiile în care este supusă verificării dispoziția emisă în soluționarea dosarului administrativ constituit în baza notificării nr. 259/19.07.2001 a BEJ.
Față de cele arătate, Curtea stabilește că apelul declarat de contestatoare împotriva Sentinței civile nr. 1129 din 9.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, este nefondat, astfel că, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de contestatoare împotriva Sentinței civile nr. 1129 din 9.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
PROF.-.DR.- - - -
Grefier
- -
RED.O/17.11.2009
DACT.B/5ex/17.11.2009
INST.FOND- - Tribunalul Timiș
Se comunică:
|
Judecători:Univ Lidia Barac, Carmina Orza
