Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 214/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.214
Sedința publică din 19 octombrie 2009
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâții Primarul Municipiului T, Primăria Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul împotriva Sentinței civile nr. 941/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat pârâții apelanți prin consilier juridic și reclamanții intimați prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, s-a acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta pârâților apelanți, având cuvântul, a solicitat admiterea apelului, conform motivelor invocate în scris.
Reprezentanta reclamanților intimați, având cuvântul, a solicitat respingerea apelului, menținerea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 941/17.03.2009, Tribunalul Timișa admis contestația formulată de contestatorii și împotriva Dispoziției nr. 3322/11.12.2007, emisă de Primarul Municipiului T, anulând pct. 2 din dispoziție, cu consecința dispunerii restituirii către reclamanți și a cotei de 5/8 părți din imobilul situat în T, înscris în F 8437 T.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că reclamanții au formulat Notificarea nr. 414/26.07.2001, în condițiile Legii nr. 10/2001, prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în F 8437 T, nr. top 16549 și 16550, invocând calitatea de proprietari asupra imobilului, conform Contractului nr. 5412/26.04.1965. Cartea funciară a imobilului descrie două imobile sub numerele administrative 28 și 30, fiecare având în componență două numere topografice.
Instanța a reținut că, prin Sentința civilă nr. 5182/1958, s-a consolidat dezmembrarea imobilului, în raport cu proprietarii de la acea dată, reclamantei în acea cauză, revenindu -i 3/8 părți din imobil, respectiv, echivalentul suprafeței de 364 mp.
Sentința menționată nu a fost întabulată în F, dar în anul 1965, autorul reclamanților din prezenta cauză, a înstrăinat cota de 3/8 părți din imobil, individualizată, administrativ, sub nr. 28. De la aceeași dată, reclamanții au folosit imobilul de sub numărul administrativ 28.
Statul Român a preluat imobilul în cote părți, întrucât hotărârea judecătorească de dezmembrare a imobilului nu a fost întabulată, însă, în realitate, preluarea a vizat întreg imobilul de la numărul 28. Concluzia instanței, în sensul de mai sus, este sprijinită și prin aceea că Statul Român a înstrăinat unor terți imobilul de la numărul administrativ 30, deși contractul de vânzare - cumpărare din anul 1965 atestă un drept al reclamanților și cu privire la acest imobil, cu nr. 30, aspect ce rezultă și din decizia de preluare a imobilului din data de 15.07.1983.
În acest fel, instanța a reținut că Statul Român a preluat, în realitate, imobilul, obiect al contractului de vânzare -cumpărare din anul 1965, reprezentat de suprafața reală de 494 mp, astfel că diferența de suprafață, dintre 494 mp și 364 mp - aferentă cotei de 3/8 părți din imobil, nu este producătoare de consecințe juridice.
Sub aceste aspecte, Tribunalul a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea și a cotei de 5/8 părți din imobilul - construcție și terenul aferent numărului administrativ 28 - înscris în F 8437
Împotriva acestei hotărâri, pârâții în cauză au declarat apel, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, prin aceea că instanța nu a evaluat lipsa calității de persoane îndreptățite a reclamanților, în sensul Legii nr. 10/2001, cu privire la cota de 5/8 din imobilul situat administrativ la numărul 28, pe de o parte, iar, pe de altă parte, se susține că reclamanții au revendicat doar cota de 3/8 din imobil.
Al doilea motiv de recurs vizează cheltuielile de judecată în sumă de 6504, 5 lei la care apelanții au fost obligați, ca urmare a admiterii acțiunii reclamanților intimați, solicitând instanței de apel reducerea acestor cheltuieli, în condițiile art. 274 alin.3 Cod procedură civilă, întrucât suma la care au fost obligați, prin hotărârea apelată, este, vădit, disproporționată cu apărarea efectuată în cauză de către reprezentantul reclamanților, cât și în raport cu obiectul cauzei.
Intimații în cauză au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului pârâților, hotărârea atacată fiind temeinică, în raport cu conținutul Contractului de vânzare - cumpărare nr. 5412/26.04.1965, din care rezultă că obiectul acestui contract vizează imobilul nr. 28 de 364 mp, astfel cum acesta a fost circumscris prin Sentința civilă nr. 5182/1958 a Tribunalului Popular al Orașului
Verificând apelul, astfel declarat, prin prisma dispozițiilor art. 282 și urm. Cpc, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, apelul urmând a fi respins, în condițiile art. 294 - 296 Cod procedură civilă.
Primul motiv de apel nu este întemeiat, întrucât calitatea de proprietari a reclamanților, asupra imobilului în litigiu, rezultă din Contractul de vânzare - cumpărare nr. 5412/26.04.1965, prin care se atestă dobândirea dreptului de proprietate de către reclamanți asupra imobilului situat, administrativ, la nr. 28.
Cum, anterior datei încheierii acestui contract ( 1965 ), respectiv, în anul 1958, imobilul din F 8437, nr. top 16549 -16552 T, a fost dezmembrat prin hotărâre judecătorească ( Sentința civilă nr. 5182/1958 a Tribunalului Popular al Orașului T), apare extrem de evident că, în anul 1965, reclamanții au știut ce cumpără iar vânzătorii au știut ce vând, în realitate, raportându-se la componența vizată în hotărârea de dezmembrare a acestuia.
În fapt, cumpărătorii au și folosit imobilul de sub nr. 28, compus din casă și grădină de 364 mp ( real 494 mp).
Același imobil a fost preluat de stat în anul 1983, în condițiile Decretului nr. 223/1974, aspect ce rezultă din decizia de preluare din 15.07.1983 ( 69 dosar fond), emisă în raport cu intimații, din prezenta cauză.
Faptul că hotărârea judecătorească de dezmembrare nu a fost înscrisă în Fai mobilului, nu determină pierderea calității de persoană îndreptățită a reclamanților, în raport cu Legea nr.10/2001, dat fiind că această hotărâre a fost evaluată ca o probă judiciară în proces, coroborată fiind cu alte probe din care rezultă folosința faptică a imobilului de către reclamanții în cauză, conform obiectului contractului de vânzare -cumpărare din 1965, care nu putea viza decât componența imobilului de la numărul 28, astfel cum aceasta a fost determinată printr- hotărâre judecătorească anterioară vânzării ( 1958).
La fel, obiectul restituirii vizează imobilul de la numărul 28, în structura sa faptică, corespunzătoare dezmembrării anterioare vânzării ( 1958), acest imobil fiind preluat, în fapt, de stat, în anul 1983.
Raportul de expertiză efectuat în cauză susține aceste concluzii, expertul arătând că imobilul de sub numărul administrativ 28/A se identifică cu nr. top 16549/1 de 180 mp și nr. top 16550/1 de 184 mp, conform planului de dezmembrare din 1956 -1958, dezmembrarea realizându -se în fapt.
Mai mult, imobilul din același F, identificat sub numărul administrativ 30, fost înstrăinat de Statul Român numiților și, respectiv, la data de 24.03.1997, ceea ce confirmă că, în fapt, dezmembrarea din anul 1956 -1958 fost luată în considerare chiar de Statul Român.
Motivul de apel vizând cheltuielile de judecată este, de asemenea, neîntemeiat, întrucât apelanții sunt în culpă procesuală atât sub aspectul că nu au evaluat notificarea reclamanților, în condițiile legii, cât și în raport cu poziția lor procesuală, care a concurat la prelungirea judecății pe o durată de cca. 2 ani. Nici obiectul cauzei nu sugerează o complexitate redusă care să aducă în discuție dispozițiile art. 274 ( 3) Cod procedură civilă.
Apoi, contractul de asistență juridică are un regim special, în raport cu legea avocaturii, care reglementează o profesie liberală, intervenția instanțelor în această sferă fiind extrem de limitată, chiar în raport cu dispozițiile art.244( 3) Cod procedură civilă, invocate.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de Primarul Municipiului T, Primăria Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul împotriva Sentinței civile nr. 941/17.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, ca nefondat.
Obligă apelanții să plătească intimaților, suma de 2500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă și cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
PROF.-.DR.- - - -
Grefier
- -
RED.B/20.10.2009
DACT.B/8ex/26.10.2009
INST.FOND- - Tribunalul Timiș
Se comunică:
|
Judecători:Univ Lidia Barac, Carmina Orza
