Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 215/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1619/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 215
Ședința publică din 06.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de apelantul pârât Municipiul B prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 744 din 23.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Cauza are ca obiect contestație formulată în baza Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 23 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amâna pronunțarea la data de 30 martie, apoi la 6 aprilie 2009 și a decis următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 11.02.2005 sub nr.1654/2005 pe rolul Judecătoriei sectorului 6 B, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului B prin Primarul General, solicitând instanței, pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună restituirea în natură a terenului în suprafață de 410 mp. situat în B,-, (fostă, nr.29), sector 6.
Motivându-și acțiunea, reclamantul a susținut că a dobândit terenul a cărui restituire o solicită prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4864/08.02.1950 de Tribunalul Ilfov - Secția I-a Comercială, iar în anul 1966, terenul a fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului, în baza Decretului de expropriere nr.69/1966. Ulterior, construcția existentă pe acest teren a fost demolată, iar reclamantul nu a fost în nici un fel despăgubit de Statul Român.
După apariția Legii nr.10/2001, reclamantul a formulat notificare prin care a solicitat restituirea în natură a terenului liber, iar în urma expertizei cadastrale efectuată în data de 10.02.2002, s-a ajuns la concluzia că i se poate restitui în natură o suprafață de 334,59 mp.
Primăria sectorului 6 B nu a emis însă o dispoziție sau decizie motivată prin care să soluționeze notificarea reclamantului, situație în care a fost necesară intentarea prezentei acțiuni.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 6 B, susținând că potrivit Legii nr.10/2001 astfel de cereri de restituire se soluționează de secția civilă a tribunalului în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea deținătoare, respectiv Primăria Municipiului B și excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, având în vedere faptul că aceasta a fost formulată după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, lege care prevede o procedură administrativă obligatorie pentru restituirea imobilelor ce cad sub incidența sa.
Prin sentința civilă nr.1688 din 15.03.2005, Judecătoria Sectorului 6 Baa dmis excepția invocată de pârâtă și pe cale de consecință a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București.
La Tribunalul București cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a III-a Civilă sub nr.1468/2005 (nr.nou -), iar la primul termen de judecată, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul judecării în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B reprezentat prin Primarul General.
La data de 16.09.2005 pârâta a depus la dosar Dispoziția Primarului General al Municipiului B nr.4196 din data de 04.06.2005 prin care, soluționându-se notificarea reclamantului, s-a respins solicitarea acestuia de restituire în natură a imobilului și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 410 mp. și construcția demolată situată pe acest teren, constând în titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societăți comerciale, tranzacționate pe piața de capital.
În raport de această dispoziție reclamantul și-a precizat din nou acțiunea învederând că solicită anularea dispoziției și restituirea în natură a terenului menționat în petitul acțiunii, care este liber, în opinia sa.
Prin încheierea de ședință pronunțată la termenul de judecată din 14.10.2005, tribunalul a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât, reținând că procedura administrativă prealabilă sesizării instanței de judecată a fost epuizată prin emiterea dispoziției depusă la dosar.
Prin sentința civilă nr.212 din 10.02.2006, tribunalul a admis acțiunea precizată formulată de reclamant, a anulat dispoziția nr.4196 din 06.04.2005 emisă de Primarul General al Municipiului B și a obligat pârâta să emită o nouă dispoziție în favoarea reclamantului pentru restituirea în natură a terenului situat în B,-, sector 6, în suprafață de 303 mp. identificat ca fiind liber de utilități publice prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Decretul Consiliului de Stat al nr.69/01.02.1966 s-a expropriat și s-a trecut în proprietatea statului terenul în suprafață de 396,17 mp. din care 70,47 mp. construcții, aparținând reclamantului, acesta fiind înscris la poziția nr.214 din anexa la decret.
Prin adresa nr.6754/03.04.2002 Administrația Fondului Imobiliar a comunicat reclamantului faptul că pentru suprafețele menționate s-a stabilit suma de 2109 lei, sumă reținută ca taxă conform nr.140/1957.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză, necontestat de părți, tribunalul a reținut că din terenul în litigiu este liberă doar o suprafață de 303 mp. care nu este afectată de construcții, utilități publice sau de spațiul verbe al blocului și care poate fi restituită în natură reclamantului în conformitate cu dispozițiile art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Municipiul B reprezentat prin Primarul General criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel s-a susținut că instanța de fond a încălcat principiul disponibilității atunci când a calificat cererea de chemare în judecată formulată de reclamant ca fiind o contestație la Legea nr.10/2001, deși acesta sesizase instanța cu o cerere de revendicare imobiliară.
S-a mai susținut că instanța de fond a greșit și atunci când a anulat dispoziția nr.1496/06.04.2005, apreciind că se impune restituirea în natură a terenului în suprafață de 303 mp. fără a stabili în prealabil dacă magazinul deținut de către SC " Universal", situat pe acest teren, este sau nu o construcție nouă, autorizată, și fără a se pronunța cu privire la construcția demolată.
Prin decizia civilă nr.421 din data de 10.10.2006, Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul, a desființat sentința instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, anulând în totalitate dispoziția nr.1496/06.04.2005 și dispunând restituirea în natură doar a terenului în suprafață de 303 mp. liberă de utilități publice, instanța de fond a încălcat principiul disponibilității, întrucât a lăsat nesoluționată cererea privind diferența de teren de 107 mp. precum și capătul de cerere privind construcția demolată.
Pe de altă parte, s-a reținut că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, suprafața de teren revendicată de reclamant este parțial ocupată de un magazin aflat în proprietatea SC " Universal", situație în care instanța de fond ar fi trebuit să stabilească dacă acesta este sau nu o construcție nouă, autorizată, pentru a se putea face aplicarea dispozițiilor art.10 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul susținând că la data de 14.10.2005 și-a precizat expres acțiunea, solicitând anularea dispoziției emise de Primarul General al Municipiului B și restituirea în natură a terenului în suprafață de 401 mp. situat în B,-, sector 6, fără să solicite și acordarea de despăgubiri pentru suprafața de teren ce nu poate fi restituită în natură sau pentru construcția demolată.
Prin decizia civilă nr.4093/18.05.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul ca nefondat, reținând că prima instanță, anulând dispoziția emisă de Primarul General și obligându-l pe acest să emită o nouă dispoziție de restituire în natură, în parte, a terenului în litigiu, nu a soluționat pe fond cererea petentului care avea ca obiect restituirea în natură a terenului.
În fond după desființare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă sub nr-, iar prin sentința civilă nr.744/23.04.2008 s-a admis acțiunea precizată, formulată de reclamant, s-a dispus anularea dispoziției nr.4196/06.04.2005 emisă de Primarul General al Municipiului B și a fost obligată pârâta să restituie în natură reclamantului terenul în suprafață de 303 mp. situat în B,-, sector 6, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert și să procedeze la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru diferența de 107 mp. teren și pentru construcția demolată, ce nu pot fi restituite în natură.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că imobilul preluat de stat din patrimoniul reclamantului prin expropriere, se compunea din teren și construcție, iar prin notificare reclamantul a solicitat atât restituirea în natură a terenului liber cât și acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul ocupat și pentru construcția demolată.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, s-a stabilit că din terenul a cărui restituire se solicită de către reclamant este liberă doar o suprafață de 303 mp. și poate fi restituit în natură reclamantului, pentru diferența de 107 mp. precum și pentru construcția demolată acesta având dreptul potrivit Legii nr.10/2001, la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Cu privire la împrejurarea potrivit căreia o parte din teren ar fi ocupată de un magazin proprietatea SC " Universal", tribunalul a reținut că, potrivit aceluiași raport de expertiză, necontestat de părți, acest magazin este proprietate privată, neputând fi considerat de utilitate publică, iar în condițiile în care părțile nu au administrat probe pe acest aspect, soluția de restituire în natură a terenului în suprafață de 303 mp. apare ca fiind în concordanță cu prevederile art.10 pct.3 din Legea nr.10/2001.
Și împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul Municipiul B prin Primarul General criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel s-a susținut că instanța de fond ar fi trebuit să aibă rol activ în soluționarea cauzei și să administreze probe prin care să clarifice situația juridică a terenului solicitat de contestator prin notificare.
Dacă ar fi procedat astfel, ar fi constatat că terenul solicitat nu putea fi restituit în natură, conform dispozițiilor articolului 10 pct. 3 din Legea nr.10/2001, câtă vreme pe acesta se află o construcție ce aparține unei societăți comerciale, iar ceea ce se poate restitui în natură conform legii este doar ceea ce s-a preluat abuziv de către stat.
S-a mai susținut de apelant că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată doar pe baza concluziilor raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, fără coroborarea concluziilor acestuia cu celelalte probe administrate în cauză și cu nerespectarea dispozițiilor art. 1169 cod civil care puneau în sarcina contestatorului sarcina probațiunii acțiunii.
Analizând sentința instanței de fond în raport de dispozițiile Legii nr.10/2001 și de criticile formulate de apelant, care stabilesc limitele devoluțiunii în prezenta cauză, Curtea va reține că apelul este nefondat,pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.1169 cod civil, cel ce face o propunere în fața instanței de judecată trebuie să o dovedească, iar conform art.129 din codul d e procedură civilă, în soluționarea oricărei cauze civile,judecătorul trebuie să aibă rol activ și să administreze, chiar din oficiu, probele necesare stabilirii adevărului.
Ambele texte de lege au fost interpretate și aplicate corect de către prima instanță, criticile dezvoltate în acest sens de apelant, fiind în mod evident nefondate.
În cauză s-au administrat de către instanța fondului probe cu înscrisuri și expertiză topometrică din care a rezultat situația juridică a terenului în litigiu, calitatea intimatului contestator de persoană îndreptățită la restituire, precum și posibilitatea restituirii în natură a suprafeței de 303 mp. din terenul solicitat prin notificare de către contestator.
Astfel, la fila 40 din dosarul instanței de fond s-a depus adresa nr.6754/03.04.2002 emisă de Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar, din care rezultă că imobilul solicitat de intimatul contestator prin notificare a trecut în proprietatea statului din patrimoniul contestatorului, în baza Decretului nr.69/1966, pin expropriere.
În raport de acest înscris, are dovedea situația juridică a imobilului și caracterul abuziv al preluării conform dispozițiilor articolului 2 din Legea nr. 10/2001, sunt nefondate susținerile apelantului potrivit cărora instanța de fond nu ar fi administrat probe privind caracterul abuziv al preluării.
Conform dispozițiilor articolului 10 pct.1 din Legea nr.10/2001 în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber, iar pentru terenul ocupat măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Conform punctului 3 al aceluiași articol se restituie în natură și terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 01.01.1990, precum și construcții ușoare sau demontabile.
Din interpretarea per a contrario a acestei reglementări rezultă că nu este posibilă restituirea în natură a terenurilor pe care se află construcții autorizate.
Aceste dispoziții nu pot fi interpretate și aplicate legal, decât prin coroborare cu celelalte norme cuprinse în această lege de reparație,inclusiv cu dispozițiile articolului 21 pct.5 care sancționează cu nulitatea absolută grevarea sub orice formă a imobilelor notificate potrivit legii,până la soluționarea procedurilor administrative.
Din probele administrate în cauză a rezultat că pe terenul în litigiu se află o construcție executată de SC SRL. Edificarea acesteia a fost autorizată însă la data de 14.04.2004, mult după înregistrarea notificării de către intimatul contestator, situație în care,în mod corect instanțele anterioare au apreciat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile articolului 10 pct.2 din Legea nr.10/2001 privind restituirea în echivalent a terenurilor expropriate pe care se află construcții autorizate.
A considera altfel și a dispune restituirea terenului ocupat de această construcție prin echivalent, ar reprezenta o nesocotire a dispozițiilor articolului 21 pct.5 din lege, menționat anterior dar și o încălcare gravă a dispozițiilor articolului 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care impun respectarea speranței legitime pe care intimatul contestator a avut-o la momentul formulării notificării în sensul restituirii în natură a bunului său imobil.
În consecință, apreciind că sentința instanței de fond este legală și temeinică, Curtea va dispune în baza articolului 296 Cod Procedură Civilă respingerea apelului ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - pârât MUNICIPIUL B REPREZENTAT DE PRIMARUL GENERAL cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.744 din 23.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant cu domiciliul în comuna, orașul V, județul T, prin mandatar domiciliat în B,-, --5,.A,.2,.10, sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.5/16.04.2009
Secția a III-a Civ. -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea
