Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 217/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 217
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamanții, domiciliat în CNs tr. - -I.78 jud. C și, domiciliat în C N- jud. C, împotriva sentinței civile nr.420 din 17 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții Municipiul B - prin Primar, cu sediul în B- jud. B, Comisia de aplicare a Legii 10/2001 din cadrul Consiliului Local B și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B- sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelanții-reclamanți și, precum și intimații-pârâți Municipiul B - prin Primar, Comisia de aplicare a Legii 10/2001 din cadrul Consiliului Local B și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că prin cererea de apel s-a solicitat de către apelanții-reclamanți judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra acțiunii civile da față:
Prin cererea înregistrată la 21 februarie 2008 la Tribunalul Buzău, ulterior modificată și completată la 17.04.2008, reclamanții și au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Municipiul B prin Primar, solicitând obligarea acestora la restituirea în natură a corpului de clădire din imobilul situat în B, str. - - - nr. 49, fost nr. 63 și a terenului aferent.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanții sunt succesorii numiților și și în această calitate a notificat Primăria B, conform Legii 10/2001, pentru restituirea părții din imobilul situat în B,-, naționalizat. Urmarea precizărilor din întâmpinarea formulată de Primăria B, cum că imobilul nu se află nici în proprietatea și nici în administrarea sa, reclamanții au modificat și completat acțiunea inițială așa cum s-a arătat mai sus.
Pentru dovedirea acțiunii s-au depus la dosar acte privind proprietatea, acte de stare civilă și s-a dispus efectuarea unei expertize pentru identificarea imobilului.
Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr. 420 din 17 aprilie 2009, respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând următoarele:
De necontestat că imobilul solicitat a fost preluat fără titlu, naționalizat, fiind ocupat succesiv de mai multe persoane, ultimul ocupant cunoscut de Primăria B fiind Școala Sanitară.
În momentul de față, partea de imobil solicitată este ocupată abuziv de familia conform expertizei.
Așa fiind, cum imobilul nu s-a aflat și nu se află în posesia sau administrarea Primăriei B, ci în posesia unor persoane fizice, nu poate face obiectul Legii 10/2001, reclamanții având la îndemână acțiunea în revendicare potrivit dreptului comun.
Împotriva sentinței sus-menționate au declarat apel reclamanții și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, sub următoarele aspecte:
Sentința atacată este rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a textelor de lege incidente și a unei aprecieri eronate a materialului probator.
Așa cum a reținut și instanța de fond imobilul în litigiu a aparținut autorilor reclamanților, a fost naționalizat și preluat fără titlu de către Statul Român, în cauză fiind incidente dispozițiile art.28 alin.3 din Legea nr. 31/2001.
Susțin apelanții-reclamanți că în cauză sunt aplicabile normele derogatorii mai sus arătate, deoarece aceștia au calitatea de persoane îndreptățite la restituirea în natură a imobilului, nu a fost identificată nici o unitate deținătoare, din cuprinsul expertizei rezultă că este posibilă restituirea în natură, iar notificarea a fost rezolvată doar ca urmare a promovării prezentei acțiuni.
Aspectele reținute în sensul că în prezent imobilul este ocupat de către două persoane fizice nu au nici o relevanță în soluționarea litigiului, această problemă putând fi soluționată ulterior printr-o acțiune în evacuare întemeiată pe dreptul comun sau pe legislația specială.
Prin motivarea făcută soluției date ca și prin îndrumarea de a se judeca cu terțe persoane cu care apelanții-reclamanți nu au raporturi procesuale la acest moment și a căror situație nu are nici o legătură cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, instanța de fond a ajuns la o concluzie atipică, se precizează în continuare.
Se solicită pentru motivele invocate admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Curtea, examinând sentința apelată, prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că apelul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Este știut că potrivit dispozițiilor art.297 alin.1 Cod pr.civilă "în cazul în care se consideră că prima instanță a rezolvat procesul fără intra în cercetarea fondului, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe".
Verificând hotărârea instanței de fond se poate vedea că aceasta nu este motivată în conformitate cu dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod pr.civilă, ceea ce echivalează cu o nepronunțare pe fondul cauzei.
Obligația judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe celelalte, pentru ce a găsit bună o probă și nesinceră o altă probă, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare este o obligație esențială a cărei încălcare duce la desființarea hotărârii.
Împrejurarea că prima instanță a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată, reținând că au deschisă calea unei acțiuni în revendicare, nu înseamnă că a cercetat fondul pricinii.
Motivarea generică făcută în sensul că imobilul deși a fost preluat abuziv, în prezent este ocupat de persoane fizice, așa cum rezultă din expertiză, nu este de natură a da o dezlegare pricinii cu care a fost învestită.
De altfel, instanța de fond învestită cu soluționarea unei contestații făcută în temeiul Legii nr. 10/2001, trebuia să analizeze aspectele de legalitate cu care a fost învestită și să se pronunțe pe fondul notificării reclamanților, în acest sens fiind și îndrumările date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia XX din 19 martie 2007 publicată în Monitorul Oficial nr. 764/12 noiembrie 2007.
Pentru considerentele mai sus expuse, curtea în baza dispozițiilor art.297 Cod pr. civilă va admite apelul reclamanților, va desființa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, respectiv Tribunalului Buzău - Secția Civilă.
Cu ocazia rejudecării instanța de fond va avea în vedere toate celelalte critici invocate de către apelanții-reclamanți
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamanții, domiciliat în CNs tr. - -I.78 jud. C și, domiciliat în C N- jud. C, împotriva sentinței civile nr.420 din 17 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții Municipiul B - prin Primar, cu sediul în B- jud. B, Comisia de aplicare a Legii 10/2001 din cadrul Consiliului Local B și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B- sector 5 și în consecință:
Desființează sentința sus-menționată cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Buzău - Secția Civilă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 26 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător,
C
Grefier,
Red.CP
Tehnored.NM
7 ex.
7.12.2009
f- Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Constanța Pană
