Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2274/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 2274
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 617 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, domiciliată în comuna, sat-, județul P, domiciliat în P,-,.82,.A,.4,.17, județul P, domiciliat în P,-,.149,.A,.4,.19, județul P, domiciliat in P, str.-.-., nr.3..2..A,.3,.13, județul P, domiciliat în comuna Mari, sat, nr.291, județul P, domiciliat in comuna, sat, nr.416, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii pretenției privind obligarea societății la plata primelor de aprovizionare toamnă-iarnă, sens în care depune concluzii scrise.
Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții, și au chemat în judecată pe parâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată parâta la plata sumelor reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă pentru perioada 2005-2007, actualizate cu rata inflației de la data scadentei fiecărei sume și pana la data plății efective in cuantum de 1628 RON.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt salariații paratei Sucursala și că, pe lângă salariul de bază, urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramura constând in suplimentari salariale cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, drepturi ce nu le-au fost acordate in perioada sus-menționată.
La data de 23.01.2008 pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesual active a reclamanților, a prescripției dreptului la acțiune, în condițiile în care reclamanții nu sunt creditorii raportului juridic privind drepturile solicitate atât timp cât s-a stabilit acordarea acestor drepturi în funcție de negocierile dintre patronat si sindicat și că, în speță, dreptul la acțiune este prescris în baza art.283 lit.e Codul muncii, fiind depășit termenul de prescripție de 6 luni, solicitând si respingerea acțiunii, motivându-se că drepturile solicitate au fost incluse începând cu anul 1997 în salariul de bază.
În ședința publica din 12.03.2009, instanța a pus in discuția părților, excepțiile invocate pe care le-a unit cu fondul.
Prin sentința civilă nr. 617 din 12 martie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de parată, iar pe fond admis acțiunea formulata de reclamanții -, și, obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de 1628 lei reprezentând aprovizionare toamna-iarnă pentru perioada 2005-2007, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei pana la data plății efective.
Prin aceeași sentință a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform actelor existente la dosar, reclamanții sunt salariații pârâtei, însă în perioada 2005-2007 nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă în perioada sus-menționata.
Disp.art.176 din CCM la nivel de ramura pe anul 2006 și anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd că salariații din cadrul ramurii petrol și gaze, energie electrică, termică, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paste, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionare de toamnă-iarnă) la o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum de un salariu minim pe ramură, drepturi care se acordă în cazul in care nu s-a convenit în baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora în salariul de bază.
Așa fiind, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamanții sunt salariații pârâtei - Suc., însă, în perioada 2005-2007 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
reținut instanța de fond, că apărările pârâtei în sensul că reclamanții nu pot solicita aceste drepturi atât timp cât nu au avut loc negocieri intre patronat și sindicat și că aceste drepturi ar fi fost incluse în salariul de bază nu pot fi avute în vedere, întrucât din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 și din CCM la nivel de societate din anul 2002, reiese că, în realitate, începând cu anul 2002, drepturile salariale sub forma suplimentărilor pentru aprovizionare toamnă-iarnă, nu au fost incluse in salariul de bază, iar inexistenta unor negocieri intre patronat si sindicat privind emiterea unui contract colectiv de muncă la nivel de societate, nu o exonerează pe pârâtă de obligația sa de a achita drepturile salariale prevăzute în CCM la nivel de societate și la nivel de ramură, mai ales că inexistenta unor asemenea negocieri, nu se datorează culpei reclamanților, ci, dimpotrivă a paratei.
Așa fiind, instanța, în baza Contractelor colective sus-menționate, art.176 din CCM la nivel de ramura si a art.161 si urm. muncii, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de 1628 lei reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă pentru perioada 2005-2007, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei la data plății efective cu ocazia executării silite, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadență, reclamanții au suferit un prejudiciu constând in imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadență.
De asemenea, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, deoarece există identitate între persoana reclamanților și titularii dreptului dedus judecății, în condițiile în care reclamanții, în calitate de salariați ai pârâtei, au dreptul să solicite în instanță pârâtei și deci, calitate procesuala activă, să le achite toate drepturile salariale ce derivă din raporturile de muncă care au existat între părți.
Totodată, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, constatând că, în speță, sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c muncii în baza cărora prezenta acțiune este supusă termenului de prescripție de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței drepturilor solicitate, respectiv octombrie 2005, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
Împotriva acestei sentințe, la data de 26 mai 2009 a exercitat recurs pârâta SC SA B (filele 4 - 8) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 Cod pr.civ, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997, conform telexului nr.2412/1998, astfel că a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Deși legal citați, intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare la motivele de recurs.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele care succed:
Reclamanții au fost salariați ai societății pârâte SC B, fostă SC SA B-astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă depuse la instanța de fond.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anul 2006.
Potrivit art.137 din același contract, evocat și corect interpretat de instanța de fond, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
În acești termeni, cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă nu a fost inclusă în salariile lor, iar recurenta s-a apărat susținând contrariul, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2005-2006-2007, astfel cum s-a solicitat.
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 (denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de, pe de alta, s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997, conform art.168 alin.3 din contract.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 1998 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998 (fila 50 dosar recurs).
Acest înscris, emis și semnat de asemenea de SN SA, pe de o parte și pe de alta, stabilește că prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002, dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că prin Protocolul din 1 martie 2002 fost înființată societatea SC SA, devenită actualmente SC, care a preluat prin transfer tot personalul Sucursalei B cu toate drepturile și obligațiile acestuia, inclusiv drepturile salariale astfel cum ele au fost majorate și indexate periodic și în care a fost inclusă contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă, potrivit cu cele arătate.
Drept consecință, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe unitate pentru perioada anilor 2005, 2006 și 2007 fost inclusă în salariile de bază ale reclamanților, astfel că în mod greșit instanța de fond le-a admis acțiunea.
În aceste circumstanțe, Curtea va admite recursul conform art.312 alin.1 Cod pr.civ. și modificând în parte sentința, va respinge ca neîntemeiată acțiunea precizată.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 617 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, domiciliată în comuna, sat-, județul P, domiciliat în P,-,.82,.A,.4,.17, județul P, domiciliat în P,-,.149,.A,.4,.19, județul P, domiciliat in P, str.-.-., nr.3..2..A,.3,.13, județul P, domiciliat în comuna Mari, sat, nr.291, județul P, domiciliat in comuna, sat, nr.416, județul
Modifică în parte sentința sus-menționată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. CP/SȘ
10 ex/16.12.2009
dosar fond - al Trib.
;
Emis 7 comunicări/17.12.2009
Grefier,
1. SC SA B,
2. -,
3. ,
4. ,
5. ,
6. ,
7. ,
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
