Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 218/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 218
Ședința publică din 30 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTOR 2: Veronica Grozescu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul, domiciliat în municipiul P, str. -. -. nr. 259,.11,..79, județul P, împotriva sentinței civile nr.1197/04.06.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu PRIMĂRIA MUNICIPIULUI și PRIMARUL MUNICIPIULUI P, CU SEDIUL ÎN P,--4, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-reclamant personal, lipsind intimații-pârâți Primăria P și Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin intermediul serviciului registratură apelantul-reclamant a depus la dosar o completare a motivelor de apel și note scrise.
Apelantul-reclamant arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de susținerea apelantului-reclamant, constată cauza în stare de judecat și acordă cuvântul în dezbateri.
Apelantul-reclamant având cuvântul, arată că Tribunalul Prahovaa pronunțat o sentință nelegală acordându-i numai cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de expert, în realitate cheltuielile fiind mult mai mari, astfel cum rezultă din dovezile pe care le-a efectuat în cursul derulării prezentului proces.
Consideră că instanța de fond s-a pronunțat greșit și cu privire la daunele morale pe care le-a cerut, motiv pentru care solicită admiterea apelului astfel cum fost formulat.
CURTEA
Prin contestația înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova - Secția civilă sub nr- contestatorul a solicitat instanței ca prin sentința
ce o va pronunța să dispună în contradictoriu cu Primăria Municipiului P și Primarul Municipiul P anularea deciziei nr. 14231 /18.04.2008.
În motivarea acțiunii contestatorul a învederat că în mod greșit s-a reținut de către intimata ca terenul din P- fost 4, are o suprafața de 381,50 mp. deoarece din actele depuse rezulta ca suprafața reala de teren este de 392 mp.
Intimata deși legal citată nu a formulat întâmpinare potrivit dispozițiilor legale. În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri și expertiză tehnică specialitate topografie.
După administrarea probatoriilor prin sentința nr. 286/02.02.2009 Tribunalul Prahova - Secția civilă a admis contestația și a anulat în parte Dispoziția nr. 14231/2008 în sensul că măsurile reparatorii prin echivalent se acordă contestatorului pentru suprafața de 392 mp teren situat în P,-, jud. P, identificat potrivit raportului de expertiză topometrică expert.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut din cuprinsul raportului de expertiza întocmit de expert că, identificarea terenului pe vechiul amplasament s-a făcut pe baza constatărilor din teren precum si a extraselor după planurile cadastrale și acesta are o suprafața de 392 mp.
Prin dispoziția nr. 14231/18.04.2008 emisa de intimata, în urma notificării petiționarului s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat in P-, întrucât pe terenul revendicat s- realizat utilitatea publică, în prezent acesta fiind ocupat de o alee de acces rutier și pietonal și amenajările aferente blocurilor de locuințe și s-a propus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru terenul în suprafață de 381, 50 mp. situat în P,-.
A stabilit tribunalul că, fata de concluziile raportului de expertiza în sensul ca terenul în litigiu are o suprafață de 392 mp. rezulta că în mod greșit prin decizia contestată s-a dispus acordarea masurilor reparatorii prin echivalent numai pentru suprafața de 381,50mp. întrucât suprafața reala a terenului este de 392 mp.
Având în vedere dispozițiile din Legea nr.10/2001 care prevăd că se restituie de regula în natură imobilele preluate abuziv de către stat in perioada 06.03.1945 - 22.12.1989, precum și cele preluate de stat în baza Legea nr.139/1940, iar în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent instanța a admis acțiunea menținând în rest dispozițiile deciziei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul printr-o cerere intitulată inițial recurs, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac apelantul a arătat că este de acord în parte cu sentința, însă îl nemulțumește reținerea în considerente a paragrafului cu privire la formularea întâmpinării de către intimați.
A mai precizat apelantul că la ultimele 3- 4 ședințe de judecată reprezentanții intimatei nici nu s-au mai prezentat în instanță, iar din anul 2003 îl hărțuiesc cu întâmpinări și note scrise mincinoase.
La termenul de judecată din data de 25.03.2009 apelantul a depus la dosar note
scrise prin care a reiterat susținerile din cererea inițială, învederând totodată că o altă greșeală a instanței de fond este aceea că deși a solicitat cheltuieli de judecată acestea nu au fost menționate în dispozitiv.
Apelantul a depus la dosar un set de acte, iar prin decizia civilă nr.68/25.03.2009 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis apelul formulat, a desființat în parte sentința și a trimis cauza la aceeași instanță pentru a se pronunța pe cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut sub aspectul criticilor apelantului în ceea ce privește modalitatea în care intimatele Primăria Municipiului P și Primarul Municipiului P au înțeles să își facă apărările și să își desemneze reprezentanți în instanță, că acestea nu afectează legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de către prima instanță de vreme ce aceasta a analizat întreg probatoriul administrat și a stabilit corect situația de fapt în speța dedusă judecății.
Totodată, critica privind reținerea în considerente a împrejurării că a fost formulată întâmpinare de către intimata Primăria Municipiului P prin care aceasta a invocat anumite aspecte nu poate fi reținută de C întrucât pe de o parte ceea ce intră în autoritate de lucru judecat și care poate forma obiect al căii de atac este soluția cuprinsă în dispozitiv, iar nu motivarea instanței, iar pe de altă parte respectivele mențiuni ale judecătorului de primă instanță au avut la bază chiar întâmpinarea aflată la fila 45 dosar tribunal.
În ceea ce privește însă motivul de apel privind neacordarea cheltuielilor de judecată, motiv formulat înlăuntrul termenului prevăzut de art. 287 al. 2 teza II Cod pr. civ. Curtea reținut că în adevăr, cu ocazia susținerii cauzei în fond contestatorul a solicitat și obligarea la plata cheltuielilor de judecată potrivit notei, așa cum reiese și din practicaua sentinței nr. 286/02.02.2009 care face obiectul prezentei căi de atac, însă, cu privire la această solicitare instanța nu s-a pronunțat nici în sensul admiterii, nici în cel al respingerii.
Considerând că prin această modalitate prima instanță a lăsat nesoluționat petitul privitor la cheltuielile de judecată în raport de dispozițiile art. 297 al. 1 Cod pr. civ. Curtea a admis apelul, a desființat în parte sentința și a trimis cauza la Tribunalul Prahova - Secția civilă pentru soluționarea capătului de cerere având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată, solicitare făcută de contestator.
Pe cale de consecință, a fost păstrată sentința în ceea ce privește soluția de admitere a contestației, anulare în parte a Dispoziției nr. 14231/2008 în sensul că măsurile reparatorii prin echivalent se vor acorda pentru suprafața de 392 mp teren situat în P,- jud. P și identificat potrivit raportului de expertiză topometrică.
Pe rolul Tribunalului Prahova cauza a fost înregistrată sub nr-, iar prin cererea depusă la 15.05.2009 contestatorul a menționat că a efectuat cheltuieli de judecată în valoare de 3.109,34 lei, solicitând și despăgubiri pentru prejudiciul moral din 2001, în raport de abuzurile în serviciu, suferințele îndurate la
Primăria P și stresul la care a fost supus la vârsta sa, daune evaluate la suma de 10.000 euro.
Prin sentința civilă nr.1197/4.06.2009 Tribunalul Prahovaa admis în parte
cererea și a obligat intimații să plătească contestatorului suma de 300 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert topo, reținând că celelalte cheltuieli solicitate de către parte nu s- dovedit că au fost ocazionate de prezentul litigiu.
În ceea ce privește solicitarea contestatorului sub aspectul acordării daunelor morale, instanța a stabilit că prin decizia nr.68/25.03.2009 a Curții de APEL PLOIEȘTIa fost investit să se pronunțe numai cu privire la soluționarea petitului vizând cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel contestatorul, învederând că este nemulțumit de faptul că i-au fost acordate numai cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de expert, în condițiile în care a făcut dovada tuturor cheltuielilor ocazionate de susținerea proceselor declanșate din vina exclusivă a intimatelor.
Ulterior, acesta a depus la dosar "motive de recurs" în cuprinsul cărora a menționat că prin sentințele pronunțate de Tribunalul Prahova, greșit s-a reținut că primăria a "depus notificarea" deși aceasta nu există, iar o atare greșeală este recunoscută prin răspunsul președintelui și vicepreședintelui acestei instanțe din 18.01.2009.
În continuare a menționat apelantul că prin decizia 183 din 24.01.2004 Curtea de APEL PLOIEȘTIi -a făcut dreptate, însă Primăria P, primarul și consilierii juridici ai acestei instituții " au uitat că am fost demolați pentru utilitate publică " conform Decretului 92/1950, părinții săi au plătit chirie din anul 1950 în propria casă, iar primăria fost aceea care a încasat banii pe materialele rezultate din demolare.
A învederat apelantul că din eroare i-au fost acordate cheltuieli de judecată în cuantum de 300 lei, în loc de 3.109,34 lei, cheltuieli care se regăsesc în toate dosarele, iar în privința daunelor morale și-a expus părerea cu privir e la acestea, ele reprezentând stresul ocazionat de nopțile nedormite, falsurile și respingerea acțiunii sale.
Având în vedere că în dosarul Curții de APEL PLOIEȘTI și al Tribunalului Prahova sunt depuse dovezile privind cheltuielile efectuate s-a solicitat admiterea apelului formulat.
Examinând decizia atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor invocate, dar și a dispozițiilor legale incidente în prezenta speță, Curtea reține următoarele:
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, trebuie reținut că acordarea acestora se întemeiază, în sistemul legislației noastre procesuale, pe culpa părții care a pierdut procesul, iar acest principiu este statornicit în mod expres în art.274 alin.1 Cod pr.civilă.
Din interpretarea textului menționat anterior, reiese că partea care a căzut în pretenții are dreptul la restituirea cheltuielilor dovedite ca efectiv făcute.
În speță, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că în afara onorariului de expert în cuantum de 300 lei apelantul a efectuat și alte cheltuieli reprezentând taxe de timbru pentru legalizarea unor încheieri de ședință (filele 22-25, 28, 31, 36 dosar fond nr-) copii xerox ale actelor de la dosar și certificate întocmite pe parcursul derulării prezentului proces, declarații notariale necesare în vederea soluționării pricinii ( astfel cum sunt ele menționate în desfășurătorul de la filele 10-
11 dosar fond) cumulând o sumă ce mai trebuia achitată de intimați în valoare de 428,11 lei.
În ceea ce privește cheltuielile efectuate de reclamant în dosarul de strămutare ( precizate în desfășurătorul aflat la filele 12-13 dosar fond), instanța apreciază că nu se justifică acordarea acestora în condițiile în care cererea de strămutare formulată de apelant nu a fost soluționată favorabil, situație care denotă că un atare demers efectuat la C. nu era strict necesar pentru buna desfășurare a judecății.
Pe de altă parte, suma de 1642,60 lei calculată de reclamant ca reprezentând contravaloarea zilelor de muncă alocate de el în vederea soluționării prezentului dosar (filele 14.15 dosar fond) nu poate fi acordată câtă vreme acesta, în calitate de pensionar a beneficiat în integralitate de pensia care i se cuvenea (inclusiv în intervalul de timp necesar pregătirii apărării pricinii de față) și, totodată, nu a făcut dovada că separat de pensie ar fi realizat venituri din alte activități în perioada în care s-a prezentat în instanță.
Referitor la daunele morale solicitate de apelant se reține că, alături de cheltuielile de judecată, acestea au constituit obiect al căii de atac exercitate inițial de către nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI.
Prin decizia civilă nr.68/25.03.2009 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis apelul său și, în raport de disp.art.297 Cod pr.civilă, desființând în parte sentința, a trimis cauza Tribunalului Prahova pentru soluționarea capătului de cerere având ca obiect numai acordarea cheltuielilor de judecată efectuate de contestator.
Din moment ce contestatorul nu a exercitat calea de atac a recursului împotriva acestei decizii, în ipoteza în care se considera nemulțumit de faptul că instanța de control judiciar nu a dispus nicio măsură în legătură cu daunele solicitate de el, în mod corect instanța de rejudecare, având în vedere îndrumările exacte din decizia de trimitere, a reținut că este investită numai cu soluționarea petitului privind cheltuielile de judecată și a procedat în consecință.
Restul aspectelor invocate de apelant cu privire la fondul propriu-zis al raportului juridic dedus judecății nu mai pot face obiect de analiză al instanței de apel, în condițiile în care, sub acest aspect, hotărârea instanței de fond a intrat sub puterea lucrului judecat, iar obiectul analizei în actuala fază procesuală îl reprezintă doar cheltuielile de judecată.
În raport de considerentele expuse anterior, Curtea apreciind că apelul formulat este întemeiat, în baza art.296 Cod pr.civilă îl va admite și va schimba în parte sentința nr.1197/4.06.2009 a Tribunalului Prahova, în sensul că va obliga intimata să plătească contestatorului și suma de 428,11 lei cheltuieli de judecată, menținând restul dispozițiilor hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul, domiciliat în municipiul P, str. -. -. nr. 259,.11,..79, județul P, împotriva sentinței civile nr.1197/04.06.2009 pronunțată de Tribunalul
P, în contradictoriu cu PRIMĂRIA MUNICIPIULUI P și PRIMARUL MUNICIPIULUI P, cu sediul în P,--4, județul P și în consecință:
Schimbă în parte sentința, în sensul că obligă intimații să plătească contestatorului și suma de 428,11 lei cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red.VG/VM
6 ex/14.12.2009
nr.2976/105/208 Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu
