Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 2187/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civil, de munc și asigurri sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVIL NR. 2187/R/2008
Ședința public din 6 noiembrie 2008
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Andrea Țuluș
JUDECTORI: - - - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțrii, recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr.332 din 13 iunie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțat în dosarul nr. 1050/117//2008, privind și pe intimații pârâți, Dacl, Consiliul Local C-N, Municipiul C-N și Prefectura Județului C, având ca obiect constatarea nulitții absolute a contractelor de vânzare cumprare.
dezbaterilor și concluziile orale ale prților au fost consemnate în încheierea de ședinț din data de 30 octombrie 2008, încheiere ce face parte integrant din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civil nr. 3864/9.04.2004 a Judec toriei Cluj N, pronunțat în dosarul nr. 1897/2004, a fost respins ca prescris acțiunea civil exercitat de reclamanții, și împotriva pârâților Consiliul Local al Municipiului C-N, pentru Statul Român, Municipiul C-N, Prefectura jud. C, pentru constatarea nulitții absolute a cotnractelor de vânzare-cumprare.
Prin decizia civil nr. 212/21.02.2005 a Curții de Apel Cluj, pronunțat în dosarul nr. 7500/2004, apelul pârâților a fost respins ca nefondat.
Prin decizia civil nr. 2422/27.10.2006 a Curții de Apel Cluj, pronunțat în dosarul nr-, recursul reclamanțilro a fost admis, decizia și sentința fiind casate și cauza trimis spre rejudecare pe fond primei instanțe.
Prin sentința civil nr. 7651/08.10.2007, pronunțat în dosarul nr- al Judec toriei Cluj -, în rejudecarea cauzei dup casare, au fost respinse excepțiile tardivitții, nulitții și inadmisibilitții, fiind admis în parte acțiunea civil exercitat, precizat și extins de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului C-N, pentru Statul Român, Municipiul C-N,.
S-a constatat nulitatea absolut a urmtoarelor contracte de vânzare-cumprare: contractul nr. 2124/20.12.1996, încheiat cu, pentru apartamentul 1A; contractul nr. 31723/12.12.1996, încheiat cu pentru apartamentul 10; contractul nr. 31268/27.11.1996, încheiat cu pentru apartamentul 11; contractul nr. 32196/7.01.1997, încheiat cu pentru apartamentul 2; contractul nr. 31290/02.12.1996, încheiat cu pentru apartamentul 3; contractul nr. 34995 din 14.07.1997, încheiat cu pentru apartamentul 5; contractul nr. 31722 încheiat cu pentru apartamentul 8; contractul nr. 31646/11.12.1996, încheiat cu pentru apartamentul 9.
A fost respins cererea de constatare a nulitții contractului nr. 35100 și cererea de rectificare CF.
A fost respins acțiunea reclamanților faț de SC SA, prin lichidator, ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsit de capacitate procesual și faț de Prefectura Județului
A fost respins cererea reconvențional formulat de pârâtul.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecat.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, judectoria a reținut c, referitor la excepțiile tardivitții, nulitții și inadmisibilitții, invocate de ctre pârâți, faț de precizarea de acțiune formulat de ctre reclamanți la data de 16 ianuarie 2003, prin care au fost indicate numele persoanelor care au cumprat apartamentele în litigiu, instanța a constatat c, în decizia de casare nr. 2422/R/2006 pronunțat de Curtea de Apel Cluj, s-a statuat în sensul c depunerea precizrii de acțiune dup termenul prevzut de art. 132 alin. 1.pr.civ. putea fi invocat numai de ctre pârâții inițiali, adic de Statul Român prin Consiliul Local C-N, Prefectura C și SC SA și numai la termenul de judecat din 16.01.2003, aceast dezlegare în drept fiind obligatorie pentru instanța de rejudecare, în temeiul art. 315 Cod proc.civ.
În ceea ce privește excepția lipsei calitții procesuale pasive a pârâtei SC SA, invocat de ctre pârâții și, instanța a apreciat c aceast excepție este întemeiat, având în vedere c respectiva societate comercial a fost lichidat.
Instanța a respins acțiunea faț de pârâta Prefectura Județului C, apreciind c aceasta nu are calitate procesual pasiv în prezenta cauz, întrucât nici unul dintre petitele acțiunii reclamanților nu este formulat în contradictoriu cu aceast pârât.
Referitor la fondul cauzei, instanța a reținut c, imobilul în litigiu a fost proprietatea lui și a intrat în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 92/1950, Statul Român fiind intabulat în 1955. Chiar dac imobilul a fost compus din mai multe locuințe, iar unele au fost închiriate de ctre fostul proprietar unor chiriași, instanța a constatat c a avut profesia de avocat. Dat fiind calitatea de avocat a proprietarului, la momentul naționalizrii, nu au fost respectate prevederile art. II din Decretul nr. 92/1950, vizând exceptarea de la aplicarea decretului a intelectualilor profesioniști, astfel c imobilul a fost preluat abuziv, fr titlu.
Între Consiliul local al mun. C-N, prin mandatar SC SA, și pârâți, în baza Legii 112/1995, s-au încheiat urmtoarele contracte de vânzare-cumprare a apartamentelor din imobilul în litigiu: contractul nr. 32124/20.12.1996, încheiat cu, pentru apartamentul 1, contractul nr. 31723/12.12.1996, încheiat cu pentru apartamentul 10; contractul nr. 31268/27.11.1996, încheiat cu pentru apartamentul 11; contractul nr. 32196/7.01.1997, încheiat cu pentru apartamentul 2; contractul nr. 31290/02.12.1996, încheiat cu pentru apartamentul 3; contractul nr. 34995/14.07.1997, încheiat cu pentru apartamentul 5; contractul nr. 31722 încheiat cu pentru apartamentul 8; contractul nr. 31646/11.12.1996, încheiat cu pentru apartamentul 9.
Pârâții au susținut c au fost de bun credinț la cumprarea apartamentelor, însbuna credinț a cumprtorului nu prezint relevanț în speț, faț de prevederile art. 1 din Legea nr. 112/1995, conform cu care fac obiectul acestei legi doar imobilele trecute în proprietatea statului cu titlu valabil. Așadar, în baza Legii 112/1995, se puteau vinde doar imobilele preluate de ctre Statul Român cu titlul valabil.
Faț de acestea, instanța a reținut c, în cauz, imobilul fiind preluat fr titlu valabil, nu au fost respectate dispozițiile legale în vigoare la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumprare de ctre pârâți. În consecinț, în temeiul art. 45 alin. 4 din Legea 10/2001, conform cruia actele juridice de înstrinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolut dac au fost încheiate cu înclcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrinrii, instanța a admis cererea formulat de reclamanți având ca obiect constatarea nulitții absolute a contractelor de vânzare cumprare încheiate de ctre pârâți și a constatat nulitatea absolut a contractelor de vânzare cumprare enumerate mai sus.
In ceea ce privește contractul de vânzare-cumprare cu nr. 35100, instanța a reținut c acest contract nu a fost semnat de ctre cumprtor, astfel c nu este valabil, nerealizându-se transferul proprietții asupra apartamentului nr. 1 de la Statul Român ctre pârâtul. În dosarul nr. 7500/2004 al Curții de Apel Cluj, a fost luat interogatoriul pârâtului, pârâtul recunoscând c nu i-a fost eliberat contractul de vânzare-cumprare și c nu a fost chemat la Primrie s semneze contractul de vânzare cumprare, deși el a optat pentru cumprarea apartamentului și a achitat un avans, solicitând cumprarea în rate. În consecinț, instanța a respins cererea reclamanților cu privire la contractul nr. 35100 și, din aceleași considerente, a respins și cererea reconvențional a pârâtului cumprtor pentru constatarea valabilitții contractului su de vânzare-cumprare.
Instanța a respins și cererea reclamanților având ca obiect rectificarea CF prin radierea Statului Român și reînscrierea fostului proprietar, având în vedere c pârâții cumprtori ai apartamentelor din imobil s-au intabulat și nu s-a cerut rectificarea înscrierilor din cartea funciar, ci doar a Statului Român, care, în prezent, nu mai este proprietar tabular.
Prin decizia civil nr. 332/13 iunie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțat în dosarul nr-, au fost admise apelurile declarate de pârâții Consiliul local al mun. C-N, și împotriva sentinței civile nr. 7651/08.10.2007 pronunțat în dosar nr- al Judec toriei Cluj -N, ce a fost desființat și cauza trimis spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele acestei decizii, tribunalul reține c staturile primei instanțe sunt contradictorii deoarece a stabilit c imobilul a fost preluat fr titlu valabil, îns a apreciat c, deși pârâții au fost de bun credinț (întrucât dreptul de proprietate al Statului Român nu era înscris în cartea funciar, reclamanții nu au notificat pârâții cu privire la intenția de revendicare a imobilului și nu au notat în cartea funciar vreo acțiune), aceast împrejurare nu are relevanț, ignorând dispozițiile art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicat, potrivit crora actele juridice de înstrinare având ca obiect imobile preluate fr titlu valabil sunt lovite de nulitate cu excepția situației în care au fost încheiate cu bun credinț.
Raportat la textele legale examinate, tribunalul și însușit considerentele sentinței în ceea ce privește preluarea fr titlu valabil, îns a apreciat c prima instanț avea obligația de a examina buna credinț a cumprtorilor în privința contactelor de vânzare-cumprare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, fiind necesar administrarea unei probațiuni suficiente pentru a se putea statua asupra bunei sau relei credințe a prților.
În condițiile în care prima instanț a apreciat c examinarea acestuia aspect nu prezint relevanț faț de prevederile art. 1 din Legea nr. 112/1995, aceasta echivaleaz cu o necercetate a fondului în aceast privinț.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței judectoriei.
În motivarea recursului lor, reclamanții învedereaz c imobilul fost preluat fr titlu, astfel c nu ieșit vreodat din patrimoniul fostului proprietar, antecesorul reclamanților, orice statuare contrar fiind de natur s încalce disp. art. 148 alin. 2 din Constituție și art. 1 din Protocolul 1.
Prin urmare, în mod corect a apreciat prima instanț c este inutil cercetarea nevalabilitții contractelor de vânzare-cumprare prin prisma bunei credințe.
De altfel, cauza a fost casat de mai multe ori cu trimitere spre rejudecare, administrându-se o vast probațiune, astfel c nu se justific trimiterea cauzei spre rejudecare pentru suplimentarea acesteia, instanța de apel fiind în msur s statueze asupra lipsei bunei credințe raportat la împrejurarea c reclamanții au artat c au depus cerere de restituire în temeiul Legii nr. 112/1995, iar pârâții cumprtori știau sau puteau afla printr-o minim diligenț de existența acesteia.
Pârâții, prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând, în esenț c, în realitate, contractele de vânzare-cumprare nu au fost încheiate cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data încheierii lor, intrând sub incidența Legii nr. 112/1995, fiind vorba de un imobil preluat cu titlu, adic în temeiul unui act normativ (unii pârâți susținând chiar c au fost respectate dispozițiile acestuia), distincția între titlul valabil și cel nevalabil fiind introdus ulterior încheierii contractelor, prin HG nr.11/1997. Fiind un imobil preluat cu titlu, putea fi înstrinat în temeiul Legii nr. 112/1995, constituind obiect al acestei legi.
Instanța de apel apreciat c nu au fost administrate probe pentru verificarea bunei sau relei credințe, motiv pentru care a considerat c nu a fost cercetat fondul, îns probațiunea deja administrat susține buna credinț, conform chiar motivrii primei instanțe.
Analizând recursul formulat, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ. ce constituie temeiul su în drept, curtea apreciaz c acesta este parțial fondat, din considerentele ce urmeaz a fi expuse.
Astfel, instanța de apel a desființat sentința judectoriei trimițând cauza spre rejudecare pe motiv c prima instanț nu s-a pronunțat asupra fondului, considerând c buna credinț nu are relevanț în cauz, apreciind c se impune și completarea probațiunii în acest sens.
În realitate, așa cum rezult din considerentele sentinței apelate, judectoria s-a pronunțat pe fond, apreciind c pârâții cumprtori au fost de bun credinț la încheierea contractului de vânzare cumprare, doar c a dat o dezlegare în drept în sensul c buna credinț nu prezint relevanț. Chiar dac aceast dezlegare în drept ar fi considerat ca o pronunțare pe excepție (ceea ce nu este opinia curții), prima instanț, faț de împrejurarea c cererea de chemare în judecat a fost înregistrat la data de 4 iulie 2002, cauza fiind casat cu trimitere spre rejudecare, a analizat și aspectele de fond ale bunei credințe, în interesul judecrii cauzei în termen rezonabil.
Tribunalul, ca instanț de apel (cale de atac devolutiv) are libertatea de a suplimenta probațiunea, dac apreciaz c mai este necesar verificarea unor împrejurri de fapt privind buna sau reaua credinț a cumprtorilor.
De altfel, este de remarcat c pârâții înșiși au invocat, în întâmpinri, aspecte de fond vizând existența bunei credințe, raportat la probele existente în dosar.
Cât vreme tribunalul în mod greșit nu s-a pronunțat asupra fondului apelurilor, în temeiul art. 312 alin. 3 rap. la art. 304 pct. 9. pr. civ., curtea va casa decizia obiect al recursului și va trimite apelul pentru judecare pe fond aceluiași tribunal, ea neputându-se pronunța direct asupra fondului, cât vreme apelul nu a devoluat pe fond, acesta fiind și motivul pentru care recursul reclamanților va fi admis doar în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr. 332 din 13 iunie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțat în dosar nr-, pe care o caseaz și trimite apelul spre judecare pe fond aceluiași tribunal.
Decizia este irevocabil.
Dat și pronunțat în ședința public din 6 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact. GC
3 ex/4.12.2008
Jud.apel:,
Președinte:Andrea ȚulușJudecători:Andrea Țuluș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
