Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 219/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 11010,-.
DECIZIA NR. 219
Ședința publică din data de 30 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Duboșaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de contestatorii, domiciliat în P,-, județul P, domiciliat în P, str. -. - G, nr. 18,. 10,. D,. 169, județul P, împotriva sentinței civile nr. 745/19 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în P, B-dul. -, nr. 2-4, județul P, - -, cu sediul în P,-, județul și în P,-, parter, cu sediul în B,--11, sector 1 și MUNTENIA, cu sediul în B, nr. 2. sector 4, cauză venită spre rejudecare după casare potrivit deciziei civile nr. 6804/18 oct. 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 23 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 30 septembrie 2008, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele;
La data de 7 august 2002, reclamanții și au chemat în judecată pârâtele - - P, Primăria Municipiului P, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - Filiala P și 4 Muntenia - Sucursala P, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a actului juridic de înstrăinare a imobilului teren și construcție în P,- și a actelor emise în procesul de privatizare cu obligarea pârâților la restituirea în natură a imobilului în litigiu.
Reclamanții au arătat că imobilul teren și a fost preluat în mod abuziv la data de 11 iunie 1948 prin Decretul nr.119/1948.
Tribunalul Prahova - Secția civilă, prin sentința nr. 745 din 19 iunie 2003 a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtele - - P Primăria Municipiului P, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - Filiala P și 4 Muntenia - Sucursala P și în consecință a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți.
Apelul declarat de reclamanți a fost admis prin decizia nr. 339 din 11 februarie 2004 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția civilă.
S-a schimbat în parte sentința și pe fond a admis în parte contestația, obligând pe intimata pârâtă - - să restituie reclamanților,în natură, terenul în suprafață de 751,60 mp. situat în P,- identificată prin expertiza tehnico topometrică și schița de plan aferentă întocmită de ing., fiind menținute restul dispozițiilor sentinței iar intimata pârâtă - - a fost obligată să plătească reclamanților suma de 13 milioane lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În contra acestei decizii au declarat recurs reclamanții, pârâta - - P și pârâta Primăria Municipiului
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin decizia nr. 4737 din 2 iunie 2005, a admis recursurile declarate de reclamanți și de pârâta - - P, a casat decizia atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.
A respins recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a reținut că imobilul în litigiu, nefiind preluat de stat prin expropriere, în cauză sunt incidente dispozițiile art.11 alin.4 din Legea nr. 10/2001.
Instanța de apel, constatând că terenul aferent construcției (moara),în suprafață de 751,60 mp. este liber și nu a făcut obiectul naționalizării, a dispus restituirea lui în natură, soluția fiind întemeiată pe dispozițiile art.3, 9, 10 alin.1, 20 și următoarele din Legea nr.10/2001.
Referitor la brutăria existentă pe teren la momentul preluării, s-a reținut că preluarea s-a făcut cu titlu valabil în raport de HG nr.498/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, fără ca valabilitatea titlului să fie analizată în raport cu art.8 din Constituția din 1948 și art.2 din Legea nr.10/2001.
S- reținut că brutăria existentă pe teren la momentul preluării imobilului de către stat a fost demolată total și a fost stabilit dreptul reclamanților la restituirea terenului liber, în suprafață de 751,60 mp.
Or, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra apărărilor formulate de apelanți prin cererea aflată la filele 56,57 din dosar, privitoare la construcția aflată pe teren și asupra cererii aflate la fila 63, prin care se solicită să se țină seamă de două declarații extrajudiciare aflate la filele 61, 62 sau să se dispună audierea nemijlocită a doi martori.
Înalta Curtea apreciat ca neîntemeiată și critica recurentei - - P, în sensul că prin modul în care s-a dispus restituirea în natură a terenului aferent i, instanța nu s-a pronunțat asupra expertizei topografice, făcând imposibil accesul pârâtei în clădire.
Expertul în raportul de expertiză judiciară tehnică topografică, a identificat terenul și l-a evaluat la suma de 1.700.309.340 lei.
S-a stabilit ca,expertul să delimiteze suprafața ocupată de construcții (formație 14), să arate care este suprafața de teren necesară pentru folosirea acestor construcții, iar în final să precizeze care este suprafața de teren liberă și care eventual poate fi restituită în natură apelanților".
Or, expertul nu a determinat suprafața de teren liberă, în sensul obiectivului stabilit de instanță.
A precizat că suprafața de teren ocupată de construcții este de 919,40 mp., că diferența de 751,60 mp. este o platformă betonată, necesară pentru folosirea construcțiilor și că în eventualitatea retrocedării în natură, reclamanții doresc să repună acest activ în funcțiune, iar destinația terenului aferent construcției a fost stabilită de expert pentru eventualitatea retrocedării în natură către reclamanți a întregului imobil.
În final, instanța de apel,fără să dispună ca expertul să răspundă obiectivului stabilit și fără să se pronunțe asupra acestei probe, restituie reclamanților întreaga suprafață de teren necesară folosirii construcției, lăsând construcția în stăpânirea pârâtei.
S-a dispus ca, instanța de trimitere să aibă în vedere probele administrate și să completeze probatoriul, pentru stabilirea situației de fapt, în raport cu care se va dispune acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr.10/2001, asigurându-se posibilitatea de folosire a imobilului construit.
Recursul declarat de Primăria Municipiului Paf ost respins, întrucât hotărârea a fost apelată numai de reclamanți, iar prin decizia atacată a fost obligată să restituie reclamanților suprafața de 751,60 mp. teren doar pârâta - -
Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția civilă, prin decizia nr. 226 din 19 septembrie 2006, admis apelul formulat de reclamanți, a schimbat în tot sentința civilă nr. 745 din 19 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că a admis acțiunea, a constatat nulitatea absolută a actului juridic de înstrăinare a imobilului, inclusiv actele făcute în procesul de privatizare și a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 1671 mp. și a construcțiilor situate în P,-, județ
Din considerentele deciziei rezultă că în adoptarea acestei soluții, instanța de trimitere a avut faptul că naționalizarea imobilului în litigiu a fost abuzivă întrucât au fost încălcate prevederile art.8 din Constituția din 1948 și art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanții fiind îndreptățiți la restituirea în natură, că, în conformitate cu art.9, 10, 20 alin.1 din Legea nr.10/2001, reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului construcție respectiv a i, mai ales că expertul constructor G, în expertiza efectuată, după casarea cu trimitere, a precizat că pe terenul în litigiu se află o clădire cu regim de înălțime, parter și etaj cu o suprafață de 909,14 mp.
S-a mai reținut că același expert a arătat că părțile nu au fost în măsură să prezinte planul i naționalizate, dacă aceasta este o construcție nouă pe amplasamentul celei vechi, și că din suprafața totală de 1671 mp. suprafața de 909,40 mp. este ocupată de și postul trafo, iar restul de 751,60 mp. este acoperită cu beton asfaltat, astfel încât se impune restituirea în natură a întregului teren.
În ceea ce privește nulitatea actelor juridice de înstrăinare a imobilului,s-a constatat că statul nu a devenit proprietarul imobilului pentru că nu a avut un titlu valabil, astfel încât actul juridic de înstrăinare a imobilului și de preluare a acestuia în patrimoniul statului sunt lovite de nulitate absolută.
Întrucât nulitatea unui act juridic principal atrage și nulitatea actelor juridice subsecvente, și actele întocmite în procesul de privatizare, respectiv contractele de vânzare cumpărare nr. 495/1995 și nr.250/1995 sunt nule absolut.
S-a mai constatat că dispozițiile art.27 din Legea nr.10/2001 sunt aplicabile doar imobilelor preluate cu titlu valabil nu și celor fără titlu, în acest sens fiind și Hotărârea din 1 decembrie 2005 pronunțată de Curtea Europeană în cauza Păduraru împotriva României.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele - - P, Muntenia -, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - Filiala P și Primăria Municipiului
Recurenta - - a susținut că instanța de apel a apreciat în mod eronat faptul că în speță sunt aplicabile prevederile art. 9, 10 și 20 alin.1 din Legea nr.10/2001 (în forma sa inițială, fără modificările aduse prin Legea nr. 247/2005), iar nu prevederile art.27 (actualmente art.29) din același act normativ.
Aceasta a invocat în esență că imobilul în litigiu a fost preluat de către Statul Român cu titlu valabil, a fost evidențiat în patrimoniul societății comerciale privatizate cu respectarea tuturor dispozițiilor legale incidente, fiind aplicabile prevederile art.27 din Legea nr. 10/2001.
Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii în speța dedusă judecății și prin prisma faptului că, reținând că preluarea imobilului s-a făcut fără titlu valabil, și deci art.27 nu ar fi incident, nu a făcut aplicarea art.45 (fost 46) alin.2 din Legea nr.10/2001, restituirea în natură a imobilului către reclamanți nu ar fi posibilă, recurenta fiind de bună credință la încheierea actelor de privatizare.
În raport de argumentele menționate rezultă că actelor de vânzare cumpărare acțiuni li se aplică prevederile art.45 (fostul art.46) din Legea nr. 10/2001, texte neanalizate în considerentele hotărârii atacate.
Lipsa de temei legal a hotărârii pronunțate decurge și în privința nulității actului de înstrăinare și a actelor încheiate în procedura de privatizare a - - P, respectiv a contractelor de vânzare-cumpărare acțiuni nr.250/1995 și nr.495/1995.
Sub acest aspect, recurenta a arătat că niciodată intimații reclamanți nu au indicat ce act de înstrăinare a imobilului în litigiu este lovit de nulitate absolută și nici instanța de apel nu a individualizat actul de înstrăinare a cărei nulitate absolută a constatat-
Hotărârea instanței de apel este nelegală pe motiv că, între cele două acte juridice nu există nici o legătură juridică.
Actul de preluare de către stat a imobilului în litigiu -actul principal a avut ca obiect înstrăinarea imobilului în litigiu.
Actele subsecvente au fost întocmite în procedura de privatizare și au avut ca obiect vânzarea-cumpărarea de acțiuni, iar nu de active.
Actul principal a avut ca părți, pe de o parte autorii reclamanților intimați,iar pe de altă parte Statul Român.
Actele subsecvente au avut ca părți pe de o parte FPP Muntenia și FPS B, iar pe de altă parte Asociația, și Panificație -."
Ca atare, recurenta pârâtă - - Pas olicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 745/2003, pronunțată de Tribunalul Prahova.
Prin recursul declarat Societatea de iții Financiare Muntenia - a susținut că cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare de acțiuni nr.250/1995 este neîntemeiată, întrucât contractul a cărui nulitate a solicitat- reclamantul are ca obiect vânzare de acțiuni și nu bunuri imobile.
Recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a criticat decizia pronunțată în apel în temeiul art. 304 pct.3 și 9 Cod pr.civilă.
Dezvoltând criticile de nelegalitate, recurenta a susținut că instanța de apel nu era competentă să soluționeze capătul de cerere din acțiune privind nulitatea actelor întocmite în procesul de privatizare, respectiv contractele de vânzare cumpărare de acțiuni nr.495/1995 și nr.250/1995 întrucât potrivit art.3 pct.4 Cod comercial, vânzările și cumpărările de acțiuni ale societăților comerciale sunt fapte obiective de comerț.
De asemenea, s-a reținut greșit incidența art.46 din Legea nr. 10/2001, deoarece obiectul contractelor de vânzare cumpărare îl constituie acțiuni și nu active și în mod greșit instanța de apel a dispus constatarea nulității acestor contracte.
Primăria Municipiului P prin primar, prin recursul declarat fondat pe motivele prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, a susținut că din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că imobilul în litigiu este evidențiat în patrimoniul - - P, astfel încât în mod greșit instanța de apel a dispus obligarea acesteia la restituire, solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii ca introdusă față de o persoană fără calitate procesuală.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 6804 din 18 octombrie 2007, admis recursurile declarate de pârâte, a casat decizia nr.226/19.09.2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că în conformitate cu prevederile art.315 (1) Cod pr.civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor dezlegate precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În speță, prin decizia de casare s-a dispus ca instanța de trimitere să completeze probatoriul, pentru stabilirea situației de fapt, în raport cu care se va dispune acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001, asigurându-se posibilitatea de folosire a imobilului construit.
Dovezile administrate în cauză sunt insuficiente pentru a stabili o situație de fapt și de drept corectă.
art.27 din Legea nr. 10/2001 este condiționată de îndeplinirea cumulativă a două elemente: preluarea proprietății cu titlu valabil și faptul evidențierii în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale.
În cadrul procesului de privatizare recurenta - - P, fostă Asociația de și Panificație Paî ncheiat contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr.250 din 15 iunie 1995, cu Fondul Proprietății Private 4 Muntenia, având ca obiect un număr de 224.607 acțiuni cu o valoare nominală a 25.000 lei fiecare, în sumă totală de 5.615.175.000 lei, reprezentând 30% din capitalul social - -
Proprietatea asupra acțiunilor vândute se va transmite la data depunerii certificatelor de proprietate Muntenia.
La data de 31 august 1995 între Fondul Proprietății de Stat, în calitate de vânzător și Asociația de și Panificație P în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr.495, prin care vânzătorul vinde un număr de 557.329 acțiuni cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, în sumă totală de 13.933.225.000 lei reprezentând 70% din capitalul social al - -.
Din adresa Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, înregistrată sub nr.48092 din 31 iulie 2006 rezultă că la data de 30 aprilie 2001, când recurenta - - Paf ost notificată de reclamanții-intimați, reiese că Autoritatea pentru Privatizarea și Administrarea Participațiilor Statului (fost FPS) era acționar la această societate.
Reclamanții au solicitat nulitatea actelor juridice efectuate în procesul de privatizare, deoarece ca efect al acestora imobilul s-a transmis în patrimoniul recurentei - - Acest capăt de cerere are ca temei de drept prevederile art.46 din Legea nr.10/2001, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii.
S-a reținut că, instanța de apel avea obligația să examineze regimul juridic al actelor efectuate în cadrul procesului de privatizare, dacă sunt supuse regimului comun sau după caz regimul juridic stabilit prin dispozițiile legii speciale, dacă obiectul acestora îl constituie activele imobiliare ale societății, chiar și pentru ipoteza în care imobilul a fost preluat fără titlu valabil.
Este imperios necesar să se stabilească dacă recurenta pârâtă Autoritatea pentru Privatizarea și Administrarea Participațiilor Statului era acționar sau asociat minoritar al unității care deține imobilul și dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute de această recurentă este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută.
De asemenea, dacă imobilul face parte din patrimoniul recurentei pârâte - - P, urmare privatizării prin vânzare cumpărare de acțiuni și nu de active.
S-a mai reținut totodată că, este nefondată critica recurentei Autoritatea pentru Privatizarea și Administrarea Participațiilor Statului privind necompetența instanței de apel dea soluționa capătul de cerere privind nulitatea contractelor de vânzare cumpărare încheiate în procesul de privatizare.
Capătul de cerere din acțiunea reclamanților având ca obiect constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare are ca temei de drept prevederile art.46 (2) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii.
În speță însă, acest capăt de cerere are caracter accesoriu, soluționarea lui depinzând esențial și nemijlocit de rezolvarea cererii prin care reclamanții au solicitat restituirea imobilului.
S-a mai dispus că instanța de trimitere să analizeze și celelalte critici invocate referitoare la aplicarea dispozițiilor art.20 alin.1 și art.46 din Legea nr. 10/2001 (în vigoare la data introducerii acțiunii), cât și critica lipsei calității procesuale pasive a recurentei pârâte Primăria Municipiului
Urmare deciziei nr. 6804/18.2007 a Inaltei Curți de Casație și Justiție B, cauza s-a înregistrat la această instanță sub nr. 11010,-.
Ținând seama de dispozițiile art. 315(1) Cod pr.civilă, potrivit cărora, în caz de casare, hotărârile instanțelor de recurs asupra problemelor dezlegate precum și asupra necesității administrării unor probatorii sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, Curtea a procedat la încuviințarea unor probatorii.
Astfel, s-a admis proba cu înscrisuri și cu expertiză contabilă și potrivit art. 246 din Codul d e procedură civilă s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților și G la capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 250/15.06.1995 încheiat între FPP IV Muntenia și Asociația de și panificație P și contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr.495/31.08.1995 încheiat între FPS și Asociația de și Panificație P, precum și a actelor adiționale la acest contract, încheiate în 9.08.1996, 30.06.1999 și 29 noiembrie 1999.
De asemenea în ședința publică din 22.04.2008 instanța a admis proba cu expertiză contabilă, cu următoarele obiective:
- să se precizeze dacă imobilul în litigiu a intrat în patrimoniul - - drept urmare a procesului de privatizare și dacă au fost cumpărate acțiuni ori active individual determinate;
- să se precizeze în raport de clauzele contractului de privatizare încheiat cu S și plățile efectuate către aceasta instituție pentru cumpărarea acțiunilor momentul când fosta asociație de morărit și panificație - parte semnatară a contractului de privatizare - a devenit proprietarul acțiunilor achiziționate prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni;
- să se precizeze dacă imobilul teren și construcție a cărui restituire în natură se cere era evidențiat în patrimoniul - -, iar dacă răspunsul este afirmativ să se stabilească dacă data intrării în patrimoniu este anterioară notificării de restituire în natură;
- întrucât la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 prețul acțiunilor reprezentând valoarea terenurilor raportate la AVAS la capitalul social al - - pentru care a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu era achitat, să se compare valoarea acțiunilor deținute de AVAS corespunzător terenului revendicat situate în P,- la data intrării în vigoare a legii cu valoarea întregului imobil pentru care s-a solicitat restituirea în natură;
- să se stabilească dacă: intimata-pârâtă SBe ra acționar minoritar al unității care deține imobilul în litigiu și dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute de aceasta este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută; - dacă imobilul face parte din patrimoniul intimatei-pârâte - -, urmare privatizării prin vânzare-cumpărare acțiuni și nu de active; - dacă obiectul acestora îl constituie activele imobiliare ale societății, chiar și pentru ipoteza în care imobilul a fost preluat fără titlu valabil.
Expertul va ține seama de îndrumările Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 6804/18 oct. 2007 care sunt obligatorii pentru Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Expertul contabil la efectuarea lucrării va studia întreaga documentație de la dosar în lumina actelor normative în vigoare.
Astfel, în cauză s-a efectuat raportul de expertiză contabilă de către expert contabil ec., însușit de expertul parte al reclamanților (ec. ) și cu opinie separată de expertul parte al pârâtei - - (ec. ).
Potrivit concluziilor formulate de expertul contabil numit de instanță, imobilul în litigiu (clădire și teren) nu a intrat în patrimoniul pârâtei - - ca urmare a contractelor de vânzare cumpărare acțiuni nr.495/31.08.1995 și 250/15.06.1995, deoarece obiectul celor două tranzacții l-a constituit vânzarea de acțiuni și nu de active.
În anul 2005, Societatea de Administrare a ițiilor Muntenia - cât și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului au confirmat achitarea integrală de către - - a obligațiilor aferente contractelor nr.250/15.06.1995 și nr.495/31.08.1995.
Tot cu ocazia expertizei s-a semnalat că s-au făcut intervenții de restituire a terenului și clădirii din- (18)încă din anul 1994, iar pârâta a întreprins demersuri de înscriere în patrimoniu de bunuri care nu îi aparțineau chiar în condițiile în care existau dovezi că aceste bunuri aveau un regim juridic litigios.
Tot pe linia deciziei de casare, experta a concluzionat că valoarea totală solicitată a fi restituită este de 241.887.540 ROL fiind mai mică de cel puțin 3,62 ori decât valoarea acțiunilor deținută de FPS (876.250.000 ROL) și respectiv 12,07 ori, iar la data de 30,04.2001 când reclamanții au notificat AVAS B și - - P, APAPS deținea o pondere de 8,9% și APAPS 12,8% din capitalul social în discuție.
Ca atare, cele două autorități erau acționare minoritare a pârâtei, iar valoarea imobilului solicitat spre restituire este mai mică decât valoarea acțiunilor deținute de acționarii minoritari.
Potrivit art. 20(1)(2) din Legea nr.10/2001 cu modificările și completările ulterioare, imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o societate comercială, vor fi restituite în natură persoanei îndreptățite și în cazul în care statul sau o autoritate publică este acționar minoritar al unității care deține imobilul, dacă valoarea acțiunilor deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută.
În cazul de față, potrivit celor de mai sus, valoarea acțiunilor este mult mai mare decât valoarea imobilului solicitat spre restituire.
Ca atare, fiind îndeplinite condițiile legale, Curtea urmează să dispună restituirea în natură către contestatori a terenului în suprafață de 1671 mp. și a construcțiilor situate pe acesta, din P-, județ P, identificate în rapoartele de expertiză efectuate de expertul constructor și expertul topo.
Referitor la concluziile expertului contabil consilier parte a - -, în sensul că solicitarea de restituire în natură reprezintă dorința de preluare a unei părți din activele imobilului ale - -, nu pot fi avute în vedere, față de preluarea abuzivă a imobilului în baza Legii naționalizării nr.119/1948 și dispozițiilor imperative ale Legii nr.10/2001.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului P, Curtea văzând și disp. art.137 Cod pr.civilă, va admite excepția, pe motiv că imobilul în litigiu nu figurează în evidențele pârâtei.
Așa fiind, Curtea văzând și dispozițiile art. 296 Cod pr.civilă va admite apelul formulat de contestatorii și G, va schimba în tot sentința civilă nr. 745/19.06.2003 a Tribunalului Prahova, în sensul că va admite acțiunea și va dispune restituirea în natură către contestatori a terenului în suprafață de 1671 mp. și a construcțiilor situate pe acesta, din P,-, județ
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului
Admite apelul formulat de contestatorii, domiciliat în P,-, județul P, și, domiciliat în P, str. -. - G, nr. 18,. 10,. D,. 169, județul P, împotriva sentinței civile nr. 745/19 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în P, B-dul. -, nr. 2-4, județul P, - -, cu sediul în P,-, județul și în P,-, parter, cu sediul în B,--11, sector 1 și MUNTENIA, cu sediul în B, nr. 2. sector 4 și în consecință;
Schimbă în tot sentința civilă nr. 745/19.06.2003 a Tribunalului Prahova, în sensul că admite acțiunea.
Dispune restituirea în natură către contestatori a terenului în suprafață de 1671 mp. și a construcțiilor situate pe acesta, din P,-, județ
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.RD/BA
9 ex./27.10.2008
9278/2002 Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Duboșaru RodicaJudecători:Duboșaru Rodica, Elisabeta Gherasim
