Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1863/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1863
Ședința publică din data de 30 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
-
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, - - nr. 239, împotriva sentinței civile nr.907 din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna, sat nr. 260, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 17 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului a amânat pronunțarea la data de 24 septembrie 2008, dată la care din aceleași considerente a amânat pronunțarea la data de 30 septembrie 2008 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate în cuantum de 4254,32 lei, sumă actualizată în funcție de indicele de inflație reprezentând suplimentări salariale de C 2004-2005 și de C 2005, primei anuale cu titlu de beneficiu pe anul 2005, precum și a cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C și beneficiu cu titlu de primă anuală, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că începând cu anul 2003 suplimentările solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă, invocând și excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de
muncă ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusă în discuția părților și unita cu fondul.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.907 din 18 martie 2008 Tribunalul Prahova, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2137 lei actualizată conform raportului de expertiză reprezentând drepturi salariale, respectiv prime de și Paște pe anii 2004, 2005 și la 500 lei cheltuieli de judecată și totodată, respins capătul de cerere privind acordarea beneficiului pe anul 2005, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit actelor existente la dosar, reclamantul a fost salariatul pârâtei până la data de 19.01.2006, ocazie cu care nu a încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru Paște și
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
A mai reținut instanța de fond că din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamantul a fost salariatul pârâtei însă, în perioada 2004-2005 nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamantului, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază, situație de fapt ce reiese și din raportul de expertiză salarizare care a stabilit clar că reclamantul are dreptul să încaseze suma netă actualizată reprezentând drepturile salariale solicitate de 2137 lei.
Prin urmare, tribunalul, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 și urm. Codul Muncii, a admis in parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2137 lei actualizată conform raportului de expertiză reprezentând drepturi salariale, respectiv prime de și Paște pe anii 2004, 2005, deoarece prin neîncasarea acestor drepturi la termenele scadente, reclamantul a suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia la timp de sumele respective.
Totodată, tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că în speță sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii conform căruia prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2004, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
De asemenea, tribunalul a respins capătul de cerere privind acordarea beneficiului pe anul 2005, ca neîntemeiată întrucât, contractele colective de muncă nu au instituit în sarcina pârâtei o obligație cu privire la acordarea acestui beneficiu, ci, lasă la latitudinea acesteia achitarea acestor drepturi, în raport de anumite criterii, mai ales că nu a existat nicio negociere sub acest aspect, între Patronat și Sindicat.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art.168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamantul nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art.283 alin.1 lit.e Codul Muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit.c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
Față de aceste considerente, recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr..907 din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna, sat nr. 260, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 30 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./14.10.2008
dosar fond- -- Tribunalul Prahova
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
numpr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
