Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 223/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.223
Ședința publică din 21 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 511/27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta Societatea Agricolă, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat pentru reclamanta apelantă, av. și pentru pârâta intimată Societatea Agricolă, av..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul reclamantei apelante depune concluzii scrise.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în apel.
Apărătorul reclamantei apelante solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată, arătând că în rejudecare, Tribunalul Arad trebuia să respecte indicațiile Curții de APEL TIMIȘOARA neluând în considerare că lui i-a fost expropriat doar terenul, fără construcții, din probele administrate în cauză rezultă că imobilul a aparținut antecesorului reclamantei, astfel că stare de fapt a fost greșit reținută de instanță.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată, arătând că în mod greșit se susține că junior nu ar fi fiul lui senior, din actele dosarului rezultă că soția supraviețuitoare a lui senior, continuată de fiul acestuia.
CURTEA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
prin sentința civilă nr.511/27.05.2008 pronunțată în dosar cu același număr Tribunalul Arada respins contestația formulată de reclamanta împotriva dispoziției nr.137/2.03.2006 emisă de pârâta Societatea Agricolă în baza Legii 10/2001, obligând pe reclamantă la cheltuieli de judecată în sumă de 6000 lei în toate instanțele.
Tribunalul a reținut că prin contestația înregistrată al 26.04.2006 reclamanta a solicitat anularea dispoziției nr.137/2.03.2006 emisă de pârâta Societatea Agricolă și obligarea acesteia la restituirea în natură a imobilului situat în,- înscris în CF 103, actualmente nr.4753, sau prin echivalent, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a arătat că imobilul aparținut tatălui și bunicului soțului său și respectiv, că imobilul a fost expropriat de la bunicul soțului său, în baza Legii 187/1945, lăsându-se neatinse drepturile referitoare la edificatele care la acea dată nu existau.
Situația din CF nr.103 a fost transferată neschimbată în CF 4753, iar lui, tatăl soțului său i s-a luat casa de locuit prin hotărârea nr. 617/1950 pentru înzestrarea unor gospodării agricole colective.
Reclamanta a mai arătat că a notificat pârâta în baza Legii nr.10/2001, iar prin dispoziția atacată aceasta a respins cererea pentru măsuri reparatorii în natură sau echivalent.
Reclamanta a mai arătat că din procesul-verbal din 15 martie 1976 al Consiliului Național de Partid, în schimbul locuinței luate de la i s-a atribuit lui o locuință în,-, dar această persoană este unul din fiii bunicului soțului său, ce are același nume cu tatăl său. Ca urmare, reclamanta susține că acest act de atribuire nu afectează vocația sa la măsuri reparatorii conform Legii nr.10/2001.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea contestației și menținerea dispoziției, întrucât imobilul a fost expropriat de la tatăl soțului reclamantei, iar în cauză nu s-a făcut dovada că soțul reclamantei a acceptat moștenirea după tatăl său.
A mai arătat că junior, fratele soțului reclamantei, a solicitat restituirea în natură a imobilului preluat anterior, iar prin actul de proprietate nr.1/1976 acestuia i s-a restituit un imobil asemănător în localitatea.
Ca urmare, pârâta arată că în baza Decretului nr.81/1954 a avut loc o restituire către unul din moștenitorii fostului proprietar, așa încât reclamanta nu mai are dreptul la măsuri reparatorii.
Prin sentința civilă nr. 835/21.06.2006 Tribunalul Arada respins ca neîntemeiată contestația, însă prin decizia civilă nr.405/24.10.2006 pronunțată în dosar nr- Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis apelul reclamantei și a desființat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare, soluție ce a fost menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin respingerea recursului prin decizia civilă nr.7618/12.11.2007 pronunțată în dosar cu același număr.
În considerentele celor două decizii din apel și recurs se reține că în mod greșit instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, deoarece imobilul revendicat a aparținut lui și nu lui, întrucât fostul proprietar tabular senior a fost bunicul lui . De aceea s-a dat îndrumarea ca în rejudecare să se verifice dacă bunicului lui i s-a expropriat imobilul înscris în CF 103, iar lui casa de locuit.
Rejudecând cauza, Tribunalul Arada reținut că reclamanta este soția supraviețuitoare a lui, decedat la 17.11.2003, care în temeiul Legii 10/2001 notificat societatea pârâtă, solicitând măsuri reparatorii în natură sau echivalent pentru imobilul situat în - înscris în CF 103, actualmente CF 4753, susținând că imobilul a fost preluat abuziv de la tatăl său .
Din probele administrate tribunalul a reținut că imobilul din CF 103, cu nr. top 533/c, teren de călărie în intravilan în suprafață de 1917 mp a fost proprietatea lui ().
La data de 10.09.1947 sub B 18 în baza hotărârii Comitetului local de expropriere al comunei, confirmată cu hotărârea Comisiei de plasă pentru reforma agrară a județului A nr.5046/1947, s-a notat cu titlu de expropriere dreptul de proprietate al statului român.
Această expropriere a operat în temeiul Legii nr.187/1945.
La data exproprierii, pe terenul în cauză au existat construcții ce nu au fost notate în cartea funciară, astfel că în anul 1949, când a avut loc cooperativizarea, construcțiile respective au devenit sediul fostului
, fostul proprietar tabular, a decedat la 3.07.1949, iar în urma lui au avut vocație succesorală soția supraviețuitoare și copii, și.
Prin hotărârea nr.617/1950, dată "pentru înzestrarea unor gospodării agricole colective", fostul Consiliu de Miniștrii a aprobat trecerea din patrimoniul statului în folosința veșnică a Gospodăriei agricole colective " Roșie" a imobilului cu nr.24, fost proprietatea lui, compus din două clădiri cu 4 camere, două bucătării și o de alimente, 2 grajduri pentru 11 vite mari, două pivnițe, un șopron, o cocină și fântână și terenul din jurul imobilului în suprafață de 2100 mp.
Tribunalul a apreciat că din această hotărâre rezultă că Statul Român era proprietarul întregului imobil, teren și construcții, fapt ce infirmă susținerile reclamantei.
După desființarea fostului P, în baza art. 28 din Legea nr. 18/1991, construcțiile au trecut în proprietatea pârâtei.
Această stare de fapt rezultă și din înscrisurile depuse cu ocazia rejudecării cauzei, ceea ce înseamnă că imobilul în întregul său a trecut în proprietatea statului prin expropriere, iar referirea la proprietatea lui se explică prin aceea că în anul 1950 când a fost adoptată hotărârea nr. 616 fostul proprietar tabular senior era decedat, succesiunea după acesta nu a fost dezbătută, iar era unul dintre succesorii lui.
Tribunalul a mai reținut că după decesul lui senior, soția supraviețuitoare a acestuia, a locuit cu familia fiului său, iar în anul 1963 solicitat Sfatului popular al orașului A - Comisia de aplicare a Decretului nr. 81/1954 restituirea casei din comuna -, care se afla în folosința Gospodăriei agricole colective " Roșie" din, compusă din casă și grădină de 1917 mp sau atribuirea unei alte case disponibile din comuna.
a decedat în anul 1970, iar demersurile pentru restituirea proprietății au fost continuate de junior, căruia prin hotărârea Biroului Comitetului județean de partid și Comitetului executiv al Consiliului Județean i s-a atribuit imobilul din,- în schimbul imobilului situat în-, care a fost expropriat în baza Legii nr.187/1945. În acest sens s-a emis actul de proprietate nr.1/11.04.1976 în favoarea lui, care s-a întabulat în CF 2815 sub D 16.
Acest mod de a proceda al autorităților locale ale vremii, dar și al familiei se explică și prin faptul că după cum rezultă din probele cauzei cu familia a emigrat în Germania în anul 1976.
Tribunalul a mai reținut că a înstrăinat imobilul primit.
Tribunalul a mai reținut că petentul a fost succesor al tatălui său, iar reclamanta este moștenitoarea legală după soțul său .
În consecință, tribunalul a apreciat că cererea de acordare a măsurilor reparatorii în baza Legii 10/2001 este neîntemeiată deoarece anterior familia a beneficiat ca măsură reparatorie pentru imobilul expropriat de un imobil echivalent, așa încât obligația de restituire nu mai subzistă, sens în care sunt incidente dispozițiile art.1 alin.1 din acest act normativ, ce se referă al măsurile reparatorii pentru imobilele "nerestituite".
Tribunalul a apreciat că altfel s-ar ajunge la situația de neacceptat ca fiecăruia dintre descendenții proprietarului tabular să i se acorde măsuri reparatorii, ceea ce ar însemna o obligație exorbitantă în sarcina statului sau a entităților deținătoare.
Pentru aceste considerente tribunalul a apreciat că se impune respingerea contestației.
Împotriva sentinței reclamanta a declarat apel în termen solicitând schimbarea ei în tot, în sensul admiterii contestației.
În motivarea apelului arată că din probele administrate în cauză rezultă cu claritate că imobilul a trecut în două etape în proprietatea statului, respectiv prima dată prin expropriere și a doua oară prin naționalizare de al, tatăl notificatorului .
De aceea arată că tribunalul a reținut o stare de fapt greșită.
Mai mult, arată că tatăl soțului ei, a fost cel de la care s- naționalizat casa de locuit întrucât el a continuat să locuiască în casă, fapt ce rezultă și din adeverința cu nr.1232/6.08.1963. precum și din faptul că terenul și casa de locuit aveau numere topografice diferite.
Mai mult, arată că procesul verbal încheiat la 3.10.1950, anexă la hotărârea nr.617/1950, descrie amănunțit imobilul preluat de la, ceea ce demonstrează că naționalizarea s-a făcut de la antecesorul reclamantei.
Reclamanta mai arată că tribunalul a analizat în mod superficial probele administrate, din moment ce omite să rețină că la data exproprierii edificatele au rămas neatinse, iar naționalizarea a avut loc la 4 ani de la expropriere.
De asemenea, mai arată că în mod greșit s-a reținut că junior a continuat demersurile pentru recuperarea locuinței, deoarece această persoană este străină de familia reclamantei, în cauză neputându-se dovedi că este unul din fiii lui senior.
În consecință, reclamanta susține că în cauză nu a avut loc o reparație și sunt astfel aplicabile dispozițiile Legii nr.10/2001.
În apel, prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, întrucât junior este unul dintre cei 7 copii ai fostului proprietar tabular, senior, frate cu și unchiul soțului reclamantei.
Ca urmare, arată că anterior Legii 10/2001 a avut loc o reparație, așa încât reclamanta nu mai este îndreptățită la măsuri reparatorii.
Analizând apelul declarat de reclamantă, în raport de susținerile acesteia, de probele dosarului și de dispozițiile art.282-296 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat după cum urmează:
din analiza coroborată a probelor administrate în cauză în primă instanță, atât în primul ciclu procesual, cât și cu ocazia rejudecării în fond, rezultă că fostul proprietar tabular, senior, a avut 7 copii, așa cum a reținut prima instanță; că de la acesta s-a expropriat imobilul în baza Legii nr. 187/1945, iar ulterior prin hotărârea nr. 617/1950 a fostului Consiliu de Miniștri imobilul a fost dat în folosința Gospodăriei agricole colective " Roșie", în această hotărâre descriindu-se întregul imobil ca fiind compus din construcții, anexe și terenuri.
Curtea apreciază că în mod corect tribunalul a reținut că senior a decedat la 3.07.1949, iar succesiunea după acesta nu a fost dezbătută, astfel că datorită faptului că soția supraviețuitoare și fiul acesteia au rămas să locuiască în casă după expropriere, în hotărârea nr. 617/1950 s-a menționat că imobilul a fost proprietatea lui .
Tot corect a reținut tribunalul că în anul 1963, soția fostului proprietar tabular a solicitat restituirea casei, iar ca urmare a decesului ei în anul 1970 și a plecării din țară a lui, demersurile ei au fost continuate de junior, căruia i s-a atribuit în schimbul imobilului expropriat imobilul din,-, sens în care s-a emis actul de proprietate nr.1/11.04.1976.
Susținerile reclamantei în sensul că junior este o persoană străină de familia nu sunt întemeiate, așa încât în mod corect a reținut instanța de fond că în cauză a avut loc o reparație prin atribuirea imobilului în schimbul celui expropriat, ceea ce înseamnă că în sensul art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001 reclamanta nu mai este îndreptățită la măsuri reparatorii.
Având în vedere aceste considerente Curtea apreciază că starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță astfel încât soluția pronunțată este temeinică și legală și nu se impune schimbarea ei în temeiul art. 296 Cod procedură civilă.
Ca urmare, Curtea urmează să respingă ca neîntemeiat apelul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 511/27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Dr.- - - -
GREFIER
- -
Red.AC/5.11.2008
Dact./5.11.2008
Tribunalul Arad -JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
4 ex - 2 comunicări
Se comunică cu:
- A, Bd.- - nr,5-7,.1, județ
Societatea Agricolă -,-, jud.
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat
