Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 226/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 226/
Ședința publică din 5 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
S-au luat în examinare apelurile formulate de apelanții pârâți COMPLEX, cu sediul în stațiunea, hotel Palas, județul C și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICATEA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sect. 1 în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -.B,. 18 și intimata pârâtă, cu sediul social în stațiunea, 26, împotriva sentinței civile nr. 105 din 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta pârâtă COMPLEX reprezentată de dl. avocat în baza împuternicirii avocațiale AV nr. 17403/7.09.2009, intimata reclamantă reprezentată de d-na avocat - a în baza delegației din 11.05.2009 de substituire a d-lui avocat și intimata pârâtă reprezentată de d-na cons.juridic a în baza delegației depuse la dosar, lipsă fiind apelanta pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, susțin că nu mai au cereri prealabile de formulat, apreciind dosarul în stare de judecată.
Instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Având cuvântul pentru apelanta pârâtă Complex Palas, apărătorul acesteia pune concluzii de admitere a apelului în limitele precizate, modificarea hotărârii apelate cu privire la calitatea pârâtei de unitate deținătoare și înaintarea documentației către, precum și cu privire la cheltuielile de judecată.
că textele invocate de către instanța de fond nu se aplică la speță pentru că restituirea în natură nu este posibilă, iar potrivit art. 26 ref. La art. 29 din Legea 10/2001 entitatea investită cu soluționarea notificării este instituția care a efectuat privatizarea, respectiv Notificarea a fost adresată de către reclamantă primăriei, aceasta a identificat terenul, teren care a aparținut și care a fost transmis societății apelante prin protocolul de predare-primire. În ipoteza art. 26 din lege chiar dacă apelanta pârâtă ar avea calitate de unitate deținătoare nu are nici un fel de obligații, nici măcar să transmită notificarea către entitatea investită și deci, în calitate de persoană juridică privată, nu poate acorda în compensare bunuri ori servicii sau despăgubiri.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru intimata reclamantă, apărătorul acesteia având cuvântul, față de precizările depuse de către Complex Palas, pune concluzii numai cu privire la motivul de apel ce vizează obligația acesteia de a înainta documentația către
Solicită respingerea apelului declarat de această pârâtă ca nefondat pentru că notificarea a ajuns la deținătorul de drept al imobilului, iar acesta avea obligația să înainteze documentația către Dispozițiile invocate de către apelantă trebuie coroborate însă cu cele ale art. 16 pct. 7 din Legea 247/2005, Titlul VII, care stabilesc în concret procedura administrativă de înaintare a propunerilor de despăgubiri către Comisia Centrală și soluționarea acestora. Cu alte cuvinte, documentația completă pentru acordarea de despăgubiri trebuie să cuprindă și notificarea formulată de persoana îndreptățită. Prin analogie și în cauza de față trebuie utilizat același raționament, chiar dacă notificarea reclamantei nu a fost soluționată pe cale administrativă, ci judecătorească.
În referire la apelul pârâtei pune de asemenea concluzii de respingere ca nefondat, pentru că în calitate de instituție implicată în procesul de privatizare are calitate procesuală pasivă. La data intrării în vigoare a nr.OUG 7/2001 Complex Palas era o societate distinctă, divizată din în anul 1998, motiv pentru care actul normativ menționat nu și-a produs efectele asupra acestei societăți. Privatizarea Complex Palas a fost efectuată de către, în calitate de continuatoare, prin efectul legii, a celor două instituții antecesoare și desființate prin OUG26/2000 și respectiv OUG23/2004.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Mai arată apărătorul intimatei reclamante că nu are cunoștință dacă întreaga documentație a fost înaintată pentru că această instituție a fost introdusă în proces pe mai târziu.
Având cuvântul pentru intimata pârâtă susține că a avut calitate de acționar și pune concluzii de admitere a apelului numai în limitele precizărilor făcute de apelanta Complex Palas
Referitor la apelul, apărătorul apelantei pârâte complex Palas apreciază că acesta reprezintă o chestiune relativ formală pentru că nu se discută despre privatizare, ci despre acțiunile aferente terenului, ori aceste acțiuni au revenit -ului, iar privatizarea a fost realizată în raport cu Complex Palas de către
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelurilor.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanta -- a chemat în judecată pe pârâta C, solicitând, în principal, obligarea societății pârâte la restituirea în natură a imobilului situat în stațiunea, lotul nr. 19, careul 69 în suprafață de 320,55 mp, iar în subsidiar, în caz de imposibilitate de restituire în natură, la acordarea în compensare a unui teren echivalent ca valoare și cu aceleași caracteristici edilitare.
Reclamanta a arătat că, în situația în care nici această ultimă măsură nu este posibilă, se solicită obligarea pârâtei la întocmirea propunerii de acordare de despăgubiri bănești, în condițiile legii.
S-au pretins și cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces.
În considerente, reclamanta a arătat că autorul său a dobândit imobilul notificat, conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu Primăria C în anul 1935; terenul a fost însă preluat în mod abuziv de către Statul Român în perioada comunistă, prin decizia nr. 22043/1958 a fostului S Popular al Orașului C, fapt care atrage incidența prevederilor legii nr. 10/2001.
S-a menționat că o copie a acestui contract de vânzare-cumpărare nu a mai putut fi identificată în arhivele instituțiilor, însă prin extrasul eliberat la data de 04.01.2007 de către Arhivele Naționale - Direcția Jud. C se atestă că a fost înregistrat ca proprietar al acestui teren în,Registrul nominal cu locurile vândute de Primărie la, valoarea acestora, precum și suprafața.
Reclamanta a apreciat că acest înscris se coroborează cu celelalte depuse și care atestă corespondența purtată în legătură cu vânzarea realizată și aprobarea prelungirii termenului de construire pe acest lot, precum și cu chitanțele de plată a prețului, toate acestea făcând dovada deplină a calității de proprietar al autorului său asupra terenului menționat.
S-a arătat că a fost efectuată, totodată, dovada calității reclamantei de persoană îndreptățită, fiind tatăl său, precum și pe cea a sesizării legale a persoanei deținătoare, conform notificării înregistrate sub nr. -/31.10.2001.
Reclamanta a depus adresa nr. 37924/21.03.2007 a Primăriei Mun. C prin care i s-a făcut cunoscut faptul că unitatea deținătoare a acestui teren este, motiv pentru care s-a apreciat că este necesară o nouă notificare înregistrată la BEJ sub nr. 117/27.06.2007.
Reclamanta a precizat că aceste demersuri au rămas fără rezultat, iar refuzul persoanei deținătoare de a da curs procedurii nu poate afecta dreptul notificantului.
S-a susținut că, atât în jurisprudența instanței supreme cât și în doctrină
s-a exprimat constant opinia conform căreia tăcerea persoanei notificate echivalează cu neîndeplinirea obligației corelative unui drept subiectiv civil, respectiv, a restituirii în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv, persoana îndreptățită putând să și-l valorifice în condițiile dreptului comun.
Pârâta a depus întâmpinare, invocând pe cale de excepție lipsa calității sale procesuale pasive, iar asupra fondului, netemeinicia acțiunii.
Societatea a menționat că urmare divizării parțiale a s-a constituit în anul 1999 COMPLEX -, iar potrivit Protocolului de predare-primire nr. 3915/24.08.1999 i-au fost atribuite noii persoane juridice activele Hotel și Restaurant Palas, precum și Hotel și Restaurant, dar și terenul în suprafață de 6.150 mp conform Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. - nr. 0627/24.02.1998.
Din adresa nr. 37924/21.03.2007 emisă de Primăria Mun. C rezultă că terenul aferent lotului nr. 19, careul 69 din stațiunea este afectat de construcția Restaurantului. Cât privește suprafața de teren alocată acestui activ, societatea pârâtă a arătat că deși i s-a constituit dreptul de proprietate în condițiile nr.HG 834/1991 ( certificatul de atestare a dreptului seria - nr. 0627/1998 ), acest drept a făcut obiectul transmisiunii urmare divizării, la
S-a arătat că, în aceste condiții, persoana juridică deținătoare a terenului în suprafață de 320,55 mp ( lotul 19 careul 69 din stațiunea ) este COMPLEX, căreia pârâta i-a transmis conform adresei nr. 2163/21.08.2007 notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Asupra fondului, societatea pârâtă a arătat că pretențiile reclamantei sunt nefondate, precum și că instanța de judecată nu se poate substitui în drepturile persoanei juridice deținătoare a imobilului, dispunând restituirea în natură.
S-a apreciat că în speță nu s-a dovedit dreptul de proprietate întrucât nu
s-a depus contractul de vânzare-cumpărare perfectat între Primăria C și autorul reclamantei. S-a solicitat să se ia în vedere faptul că acest contract avea o stipulație expresă referitoare la obligația cumpărătorului de a construi o casă de locuit sau o în termen de 4 ani de la data autentificării, sub sancțiunea rezilierii de plin drept a prezentei vânzări și a intrării bunului în patrimoniul, fără nici o altă formalitate.
Prin cererea înaintată instanței la termenul din 26.02.2008, reclamanta a solicitat introducerea în cauză ca pârâtă și a COMPLEX, în raport de susținerile formulate prin întâmpinare.
La 17.06.2008 a fost depusă întâmpinarea pârâtei COMPLEX, prin care s-a arătat modalitatea de constituire a dreptului de proprietate asupra acestui imobil, faptul că terenul este în prezent afectat de construcția Restaurantului, cât și că în prezent această societate este complet privatizată.
S-au invocat dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 modif. cât și împrejurarea că la acest moment societatea nu deține bunuri sau servicii ce pot fi acordate în compensare.
La termenul din 2.12.2008, reclamanta a precizat că își extinde cadrul procesual prin chemarea în judecată, în calitate de instituție publică implicată în privatizare, a AUTORITĂȚII DE VALORIFICARE A ACTIVELOR STATULUI ( B ) - fila 261.
Prin sentința civilă nr. 105/27.01.2009 Tribunalul Constanțaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a respins acțiunea reclamantei față de această pârâtă, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă acțiunea în contradictoriu cu pârâta COMPLEX -. și a fost obligă pârâta să înainteze notificarea reclamantei către S în vederea emiterii propunerii de stabilire a măsurilor reparatorii.
A fost admisă acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta, cu consecința obligării pârâtei să emită, în favoarea reclamantei, o propunere de acordare de despăgubiri, în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii terenului în suprafață de 327. situat în stațiunea, jud. C ( fostul lot 19, careul 69 ).
A fost obligată pârâta COMPLEX la plata sumei de 1.300 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii conform Legii 10/2001 pentru terenul în suprafață de 320. situat în loc., jud. C, în calitate de moștenitoare a defunctului, care a dobândit bunul în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu Primăria Municipiului C în anul 1935.
S-a mai reținut că autoritatea locală notificată nu a contestat dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu de către autorul reclamantei, certificând că în Planul Cadastral al orașului C întocmit în anii 1936 - 1938, Registrul de proprietăți vol. VIII, pag. 1637/nr. crt. 16365, pentru terenul indicat ( poziționat pe -) figurează "posesor ", identificarea terenului realizându-se prin intermediul planului Cadastral și a caietului de schițe cu teren pentru careul 69 întocmit la data de 16.10.1936.
În prezent terenul este afectat de construcția restaurantului "", proprietatea COMPLEX - societate integral privatizată.
Tribunalul Constanțaa reținut că imobilul, fosta proprietate a autorului reclamantei, a fost preluat abuziv de către stat, iar restituirea lui în natură nu mai este posibilă, ca urmare a grevării lui de către edificii ridicate legal anterior datei de 1.01.1990, situație care atrage incidența art. 10 al.(2) teza a-II-a din legea 10/2001 privitoare la stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Întrucât unitatea deținătoare a terenului pârâta COMPLEX A este o societate comercială privatizată integral, iar statul nu are calitate de acționar, s-a reținut că obligația de a emite o propunere de acordare de despăgubire, conf. art. 29 al.(3) din Legea 10/2001 republicată, incumbă instituției publice implicate în privatizare și anume pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
Întrucât notificarea și documentația aferentă în original se află în posesia pârâtei COMPLEX A, aceasta a fost obligată să o înainteze instituției competente să emită în favoarea reclamantei o propunere de acordare de despăgubire, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel pârâtele COMPLEX A și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Apelanta pârâtă COMPLEX Aac riticat legalitatea hotărârii pronunțate de Tribunalul Constanța sub următoarele aspecte:
- Reclamanta nu are calitate de persoană îndreptățită în sensul legii 10/2001, întrucât nu a depus la dosar copia contractului de vânzare-cumpărare a terenului în suprafață de 320,55. reprezentând lotul 19, careul 69, iar prin sentința civilă nr. 4050/6.03.2003 a Judecătoriei Constanțas -a respins cererea reclamantei privind constatarea dreptului de proprietate al autorului.
- Caracterul nefondat și netemeinic al cererii de restituire în natură în contradictoriu cu COMPLEX Pârâta este o societate comercială privatizată integral și care nu poate fi ținută la restituirea în natură a terenului ce figurează în patrimoniul său, conf. art. 29 din Legea 10/2001.
Calitatea de instituție publică ce a făcut privatizarea aparține B, singura în măsură să emită o dispoziție motivată conf. art. 26 din legea 10/2001.
- Prin sentința apelată, deși s-a rezolvat fondul cauzei, considerându-se că are calitate de instituție publică implicată în privatizare, în sensul art. 29 al.(3) din Legea 10/2001, în mod greșit a fost obligată apelanta pârâtă COMPLEX A să înainteze notificarea reclamantei către
La termenul de judecată din 5.10.2009, apelanta pârâtă COMPLEX Aaa rătat, prin înscrisul depus la dosar ( filele 48 - 50) că înțelege să renunțe la motivele de apel referitoare la calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform Legii 10/2001.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport de criticile pârâtei COMPLEX, astfel cum au fost precizate se constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Legea nr. 10/2001, în capitolul III reglementează pentru exercitarea drepturilor de restituire a imobilelor preluate abuziv două etape și anume: una necontencioasă și alta contencioasă. Această lege, în art. 21, stabilește și părțile între care se desfășoară aceste proceduri și anume: " persoana îndreptățită la restituire " și "persoana juridică deținătoare a imobilului". În art. 20 al aceleiași legi sunt prevăzute categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea proprietății, iar în art. 29 al.(3) din lege se prevede în cazul imobilelor deținute de unități privatizate, că măsurile reparatorii se propun de către instituția publică ce efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea.
Conform disp.art. 27 ( fost art. 25), în cazul în care persoana juridică notificată nu deține bunurile solicitate, aceasta va proceda la redirecționarea notificării entității competente să o soluționeze, care este fie deținătoarea bunurilor imobile, fie entitatea investită de legiuitor cu competența soluționării notificării.
Normele metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001 precizează în art. 9.1. că sintagma " indiferent în posesia cui se află în prezent " are semnificația, pe de o parte, că incidența legii este stabilită " erga omnes" indiferent de calitatea deținătorului - și pe de altă parte, are semnificația stabilirii momentului în funcție de care se face calificarea unității deținătoare, respectiv cel care stăpânea imobilul notificat la data intrării în vigoare a legii".
Notificarea nr. -/31.10.2001 formulată de reclamantă în vederea restituirii imobilului situat în stațiunea, lotul 19, careul 69, compus din teren în suprafață de 327. a fost adresată în termenul prev. de Legea 10/2001 Primarului Municipiului C ( fila 128 dosar fond).
Cu adresa nr. 37924/21.03.2007 Primăria Municipiului Cac omunicat reclamantei situația juridică a terenului, respectiv împrejurarea că acesta este afectat de construcția restaurantului "", iar în baza nr. 164/8.08.1997 s-a emis Acordul Consiliului Local al Municipiului C necesar obținerii Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate, conform nr.HG 834/1991 pentru, reclamanta fiind îndrumată să se adreseze unității deținătoare ( fila 7 dosar nr- al Tribunalului Constanța ).
Notificarea formulată de reclamantă și înregistrată sub nr. 117/27.06.2007 la. a fost adresată ulterior pârâtei, iar aceasta a redirecționat-o către COMPLEX A, unitatea care după divizarea a preluat construcția restaurantului "", construcție ce afectează integral terenul în suprafață de 320,55. lot 19, careul 69, revendicat de reclamantă.
Prin urmare, atât la data intrării în vigoare a Legii 10/2001, cât și la data formulării celor două notificări adresate Primăriei Municipiului C și respectiv, terenul aferent lotului 19, careul 69, era afectat de construcția restaurantului "", aflată în proprietatea exclusivă a pârâtei COMPLEX
Prima instanță reținând în mod corect împrejurarea că COMPLEX A este o societate comercială privatizată integral care nu poate fi obligată să restituie în natură terenul afectat de o construcție proprietatea pârâtei, a constatat că în cauză sunt aplicabile disp.art. 29 al.(3) din Legea 10/2001, în sensul că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, iar entitatea obligată să emită o dispoziție cu propunere de acordare de despăgubire, conf. art. 26 din lege, este B, în calitate de succesoare a persoanei juridice care a făcut privatizarea pârâtei COMPLEX
Prin urmare este nefondată critica pârâtei ce vizează împrejurarea că prima instanță ar fi stabilit că societatea comercială este "unitate deținătoare" obligată la restituirea terenului.
Constatând că întreaga documentație aferentă notificării nr. 117/27.06.2007 se află în posesia pârâtei COMPLEX A, unitate care nu este competentă să o soluționeze, prima instanță a dispus redirecționarea acestei notificări și a tuturor actelor care o însoțesc către B, în vederea emiterii unei propuneri motivate de despăgubire a reclamantei, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin urmare, singura obligație stabilită în sarcina apelantei pârâte a fost aceea de a transmite notificarea reclamantei și toate înscrisurile ce o însoțesc către entitatea stabilită de legiuitor să o soluționeze, neexistând nicio justificare ca aceste înscrisuri să rămână în arhiva proprie a COMPLEX
Este real faptul că prima instanță a soluționat cererea reclamantei, pe fond, în raport de pârâta B, în calitate de persoană juridică ce a efectuat privatizarea apelantei pârâte COMPLEX A, în sensul obligării acestei pârâte să emită o propunere de acordare de despăgubiri conform art. 26 din legea 10/2001 în beneficiul reclamantei. Această împrejurare nu justifică însă opoziția pârâtei COMPLEX A să înainteze întreaga documentație pe care o deține în legătură cu imobilul în litigiu, către B care, după analiza întregii documentații, va elabora o propunere motivată de despăgubire.
De altfel, limitarea soluției instanței de fond numai la obligarea pârâtei COMPLEX A să redirecționeze notificarea reclamantei către unitatea implicată în privatizare - B, ar fi fost de natură să afecteze grav dreptul reclamantei la un proces echitabil, sub aspectul duratei rezonabile de soluționare a cererii sale, astfel cum este reglementată această garanție de art. 6 din CEDO. Practic reclamanta s-ar fi aflat în aceeași situație cu cea de la data formulării primei notificări, în urmă cu 7 ani.
Scopul soluționării cauzei într-un termen rezonabil - garanție a unui proces echitabil - îl reprezintă protejarea părților împotriva duratei excesive a procedurilor, asigurarea eficienței și credibilității actului de justiție, evitarea menținerii părților într-o stare de nesiguranță cu privire la drepturile lor fundamentale.
Conform jurisprudenței CEDO, în materie civilă, termenul pentru soluționarea unei cauze, în cazul în care sesizarea instanței este împiedicată până la epuizarea unor proceduri prealabile - în speță procedura administrativă declanșată prin notificarea formulată conform Legii 10/2001 în anul 2001 - notificarea nr. -/31.10.2001 - va începe să curgă de la data declanșării acestor proceduri prealabile sesizării instanței ( CEDO, hot. Din 26.04.1994, seria A, nr. 289, p. 17).
Pentru considerentele expuse, în baza art. 96 Cod pr. civilă se va respinge ca nefondat apelul pârâtei COMPLEX
II.La rândul său pârâta Bac riticat legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe sub aspectul soluționării excepției lipsei calității sale procesuale pasive în prezenta cauză.
Apelanta a susținut că nu are competență de a soluționa notificarea reclamantei, conf. disp.art. 29 al.(3) din Legea 10/2001 republicată, în sensul de a emite propunere cu ofertă de despăgubiri în condițiile legii speciale, motivat de faptul că nu a efectuat privatizarea pârâtei COMPLEX A - societate comercială ce nu a figurat niciodată în portofoliul de privatizare al - și de asemenea nu a efectuat nici un act de privatizare a ( societate comercială din care, în urma divizării parțiale a luat naștere COMPLEX A) și care potrivit G NR. 7/11.01.2001 a fost transferată la Ministerul Turismului, anterior intrării în vigoare a Legii 10/2001.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport de criticile formulate de pârâta B se constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
COMPLEX A - unitate care deține terenul notificat - este o societate comercială ce a luat naștere prin divizarea parțială a - operațiune care a avut loc în anul 1995, iar prin procesul-verbal de predare-primire din 24.10.1995, în urma divizării, a transmis noii societăți în ființate din capitalul său social reevaluat conf. 500/1994, în valoare de - mii lei, un capital social reevaluat conf. 500/1994 în valoare de - mii lei (fila 220 dosar fond).
COMPLEX Aaf ost înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr. J/-, fiind înființată în baza Legii nr. 58/1991, nr.OG 49/1994, Hotărârea nr. 7 bis/7.04.1995 a la, a nr. 300/1180/7.03.1995, nr. 2417/1995 și Mandatului Special nr. 30/1332/14.03.1995 emis de B (fila nr. 226).
Prin urmare, la data intrării în vigoare a nr.OUG 7/2001 despre care face vorbire apelanta, COMPLEX A era o societate comercială distinctă, divizată din, motiv pentru care actul normativ menționat nu și-a produs efectele asupra acestei societăți comerciale.
Mai mult, din cuprinsul OUG7/2001 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de privatizare a societăților comerciale din turism și al anexelor sale rezultă cu evidență că apelanta pârâtă COMPLEX A nu este inclusă în rândul societăților comerciale ale căror pachete de acțiuni majoritare să fie transferate de la Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului la Ministerul Turismului (fila 37-39 dosar apel).
Se reține din analiza actelor din dosar că privatizarea COMPLEX Aaf ost realizată de și ulterior de Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, situați în care ( conf. nr.OUG 296/2000 și nr.OUG 23/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbție a Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, ), în calitate de succesoare a acestor instituții, este societatea implicată în privatizarea pârâtei și în consecință entitatea competentă să soluționeze notificarea reclamantei conf. art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, la dosarul cauzei au fost depuse două contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni: contractul nr. 703/8.10.1998 încheiat între și Internațional, prin care aceasta din urmă achiziționa 51% din capitalul social al COMPLEX A și contractul nr. CT 13/7.08.2001, încheiat între Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și o persoană fizică, prin care aceasta din urmă achiziționa acțiuni reprezentând 1,17% din capitalul social al aceleiași societăți.
Fondul Proprietății de Stat, ca instituție cu atribuții în privatizarea societăților comerciale de stat a fost reorganizat și desființat în baza G 296/2000 luând ființă Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului.
La rândul său, aceasta din urmă a fost desființată prin OUG23/2004 luând naștere Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, care, potrivit art. 1 al.(3) din actul normativ invocat, este o instituție de specialitate a administrației publice centrale, în subordinea Guvernului, în cadrul căreia se preiau și drepturile, obligațiile și atribuțiile Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului.
În consecință se reține că privatizarea apelantei COMPLEX Aaf ost efectuată de, în calitate de continuatoare, prin efectul legii, a celor două instituții antecesoare, și S, desființate, iar prima instanță a soluționat în mod temeinic și legal excepția lipsei calității procesuale pasive a B, în sensul respingerii ei ca nefondate.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod pr. civilă se va respinge și apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile formulate de apelanții pârâți COMPLEX, cu sediul în stațiunea, hotel Palas, județul C și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sect. 1 în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -.B,. 18 și intimata pârâtă, cu sediul social în stațiunea, 26, împotriva sentinței civile nr. 105 din 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondate.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Red.dec.jud.
Dact.gref.
6 ex./23.10.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
