Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 227/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 227
Ședința publică din 7 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTOR 2: Veronica Grozescu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de intimații PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CÂMPINA, PRIMARUL MUNICIPIULUI CÂMPINA, cu sediul în Câmpina,- jud.P și AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, Calea nr. 202, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1047/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatorul -, domiciliat în Târgoviște,-.9.B.36 jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30 noiembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, și a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată;
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, contestatorul a chemat în judecată pe intimatele Primăria Câmpina și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților () B, solicitând insțantei ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Dispoziției nr.152 /03.02.2009 emisă de Primarul mun. Câmpina în completarea Dispoziției nr.797/21.08.2002 și a Dispoziției nr.76/31.01.2005 privind notificarea nr.645/2001, stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent în sumă de 100.000 euro pentru imobilul-casa preluat abuziv, precum și obligarea la plata despăgubirilor.
In motivarea acțiunii contestatorul a arătat că încă din anul 1983, părinții săi au plecat definitiv din România, astfel încât bunurile deținute de tatăl său, constând din casă și teren aferent, situate în Câmpina,-, au fost preluate de Statul R fără plată, în mod abuziv, sens în care s-a emis Decizia nr.1810/07.12.1982 de către fostul Consiliu Popular P, casa fiind demolată în anul 1988, iar terenul ocupat de un bloc de locuințe.
A mai arătat contestatorul că, în baza Legii nr. 10/2001 a formulat notificare către Primăria Câmpina prin care a solicitat restituirea în natură a terenului rămas liber, măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul ocupat actualmente de bloc și pentru imobilul casa preluat abuziv și demolat ulterior, iar prin Dispoziția nr.797/21.08.2002 i s-a restituit în natură, pe vechiul amplasament, terenul liber în suprafață de 280. menționându-se la art.5 din dispoziție că "pentru diferența de teren ce nu poate fi restituit în natură, precum și pentru imobilul demolat, se vor stabili printr-o nouă dispoziție, măsuri reparatorii prin echivalent.
Ulterior, s-a emis Dispoziția nr. 76/31.01.2005 privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența de 635. imposibil de restituit în natură la nivelul sumei de 5080 euro, în prezent dosarul aflându-se la pentru stabilirea cuantumului la zi al despăgubirilor aferente.
În ceea ce privește imobilul casă de locuit demolat, prin Dispoziția nr.152/03.02.2009 s-a respins notificarea sa privind acordarea despăgubirilor, arătându-se de către intimata, că nu s-a făcut dovada preluării abuzive în sensul Legii nr. 10/2001. A învederat contestatorul că acest act este nelegal în condițiile în care, Decizia nr.1810/1982 face referire la preluarea fără plată a imobilului, construcția fiind luată fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acel moment, respectiv Decretul nr.223/1974, adică fără a se acorda vreo despăgubire.
S-a precizat că în cuprinsul Decretului 235/1988 prin care s-au expropriat mai multe imobile învecinate cu cel al tatălui său, nu este menționat imobilul situat la nr.15, ceea ce demonstrează că bunul fusese deja preluat abuziv în anul 1982, iar demolarea s-a produs mult mai târziu, respectiv începând cu anul 1988 când a fost întocmită fișa imobilului, adică după ce se aflase deja de 6 ani în patrimoniul statului, acesta fiind și motivul pentru care, fotocopia arată o stare deteriorată a casei.
La data de 13.03.2009, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a cu privire la anularea Dispoziției nr.152/2009, arătând că decizia contestată a fost emisă de instituția căreia îi incumba potrivit legii obligația de restituire, astfel că în ceea ce privește anularea actului cu privire la care contestatorul este nemulțumit, nu poate avea calitate procesuală pasivă.
Totodată, intimata a invocat excepția inadmisibilității stabilirii valorii de circulație a imobilului notificat, motivând că singura care poate stabili despăgubirile aferente imobilelor ce nu pot fi restituite în natură este conform Legii nr. 247/2005 Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel încât nicio altă entitate, inclusiv instanța judecătorească, nu se poate substitui acestor atribuții stabilite în sarcina Comisiei sus-menționate.
De asemenea, intimata a invocat și excepția prematurității capătului 3 din cererea de chemare în judecată, motivând că nu a fost emisă o decizie a Comisiei Centrale reprezentând titlu de despăgubire acordat contestatorului și nici nu a fost făcută opțiunea, potrivit cap.1, Titlul VII din 247/2005 de către contestator.
In ședința publică din data de 13.03.2009 contestatorul a precizat ca înțelege să se judece cu Primarul mun. Câmpina și nu cu Primăria mun. Câmpina, sens în care instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intimat și a Primarului mun. Câmpina.
La data de 10.04.2009, contestatorul a depus o precizare la acțiune în sensul că, în ceea ce privește capătul 2 de cerere, solicită emiterea unei noi dispoziții de restituire prin echivalent pentru imobilul casa preluat abuziv si demolat cu propunerea de acordare de despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în sumă de 100.000 euro.
In cauză s-a administrat proba cu acte și martori.
Prin sentința civilă nr. 1047/18 mai 2009, Tribunalul Prahovaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea Dispoziției nr.152/3.02.2009 și a respins acest capăt de cerere ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins excepțiile invocate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților vizând inadmisibilitatea stabilirii valorii de circulație a imobilului și prematuritatea capătului de cerere privind obligarea la plata despăgubirilor.
Prin aceeași hotărâre s-a admis în parte contestația precizată, s-a anulat Dispoziția nr. 152/3.02.2009, s-a constatat dreptul contestatorului de a beneficia de măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru imobilul-construcție, în prezent demolat, situat în Câmpina,-, actual str.-, formată din 3 dormitoare, o bucătărie, un oficiu, o verandă, hol intrare și subsol cu 2 boxe, cu fundație din beton și piatră, ziduri din cărămidă și acoperiș asfaltat, având o suprafață construită de 126 mp, suprafață utilă de 98 mp și suprafață locuibilă de 59,50 mp, despăgubiri ce urmează a fi stabilite de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor B, dispunându-se totodată obligarea să achite contestatorului despăgubirile astfel cum vor fi stabilite și calculate, pe baza dispoziției definitive, emisă de această comisie.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin Dispoziția nr. 797/2002, emisă de Municipiul Câmpina s-a dispus restituirea în natură către contestator a terenului în suprafață de 280 mp, situat în Câmpina, str.- (fost 1 - 1918 nr. 15), inserându-se în cuprinsul acesteia mențiunea că, pentru diferența de teren ce nu poate fi restituită, precum și pentru imobilul demolat, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, printr-o nouă dispoziție.
Ulterior, prin Dispoziția nr. 76/2005 a aceleiași intimate, s-a stabilit valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit în natură și cuvenită contestatorului ( constând în porțiunea de teren de 635 mp afectată de blocuri de locuințe și alee de acces), suma de 191.952.880 ROL ( echivalentul a 5080 euro), iar prin dispoziția nr. 152/3.02.2009 emisă în completarea celor două acte menționate anterior, s-a respins solicitarea acestuia privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul-construcție de la adresa indicată, pe considerentul că el nu a fost preluat în mod abuziv, în sensul Legii nr. 10/2001.
A reținut instanța că, în speță, în baza deciziei nr. 1810/1982 emisă de fostul Consiliu Popular P în temeiul Decretului nr. 223/1974, s-a preluat în proprietatea statului și în administrarea Consiliului Popular al Orașului Câmpina, fără plată, imobilul aparținând tatălui contestatorului, situat în Câmpina, str. 1 - 1918, format dintr-un teren de 950 mp iar în cuprinsul acestui act s-a făcut precizarea
că, pe teren, se afla o ruină provenită din fosta locuință a acestuia, numitul declarând în scris că renunță la materialele ce ar putea rezulta din această ruină.
Pe baza probatoriilor administrate, tribunalul a conchis că, atâta vreme cât terenul a fost preluat în mod abuziv de către stat, fără plată, pe motivul plecării definitive din țară a autorului contestatorului, înseamnă că și construcția aflată pe acesta a trecut în proprietatea statului în același mod, iar în privința configurației sale s-a stabilit că ea era compusă, la momentul preluării, din 3 dormitoare, o bucătărie, un oficiu, o verandă, hol intrare și subsol cu 2 boxe, cu fundație din beton și piatră, ziduri din cărămidă și acoperiș asfaltat, având o suprafață construită de 126 mp, suprafață utilă de 98 mp și suprafață locuibilă de 59,50 mp.
Susținerile intimatei, în sensul că imobilul respectiv ar fi fost o ruină, iar proprietarul ar fi declarat în scris că renunță la materialele rezultate din acesta, au fost apreciate ca fiind lipsite de eficiență juridică, câtă vreme nu s-a făcut dovada existenței unei asemenea declarații și imobilul-construcție era asigurat la o sumă destul de mare, de 31.152 lei.
În atare situație, constatând că imobilul-construcție a fost preluat abuziv în proprietatea statului, instanța a admis în parte contestația precizată, a anulat Dispoziția nr. 152/2009 și a constatat dreptul contestatorului de a beneficia de despăgubiri pentru bunul respectiv, ce vor fi stabilite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a, referitor la anularea Dispoziției nr. 152/2009, instanța a procedat la admiterea sa, motivat de faptul că, în condițiile în care decizia sus-amintită a fost emisă de Municipiul Câmpina, înseamnă că nu justifică calitate procesuală pasivă referitor la anularea acestui înscris, neexistând identitate între persoana acestei instituții și cel pretins obligat în raportul juridic dedus judecății.
Totodată, s-a respins excepția inadmisibilității stabilirii valorii de circulație a imobilului, având în vedere că Legea nr. 247/2005 statuează că valoarea construcțiilor preluate în mod abuziv se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării, precum și excepția prematurității capătului de cerere privind obligarea să achite contestatorului despăgubirile, pe considerentul că dreptul acestuia din urmă la despăgubiri este născut și actual.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că tribunalul a soluționat greșit capătul de cerere privind obligarea sa la plata despăgubirilor, câtă vreme instanța nu era competentă material potrivit Legii nr.247/2005 să soluționeze petitul trei din acțiunea introductivă, astfel cum a fost formulată de contestator.
A menționat apelanta că procedura prevăzută de OUG nr. 81/2007 este ulterioară finalizării procedurii administrative reglementată de Legea 10/2001 care, într-adevăr, stabilește competența tribunalului în materia contestațiilor formulate împotriva dispozițiilor emise în temeiul legii amintite însă, în ceea ce privește petitul trei al cererii de chemare în judecată, competența de soluționare a pricinii aparținea Curții de APEL PLOIEȘTI -Secția de contencios administrativ, situație în care Tribunalul Prahovaa soluționat cauza cu încălcarea normelor privind competența materială.
O altă critică formulată a vizat împrejurarea că în mod eronat s-a respins excepția inadmisibilității stabilirii valorii de circulație a imobilului notificat, întrucât nicio altă entitate nu se poate substitui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care analizează și fixează cuantumul final al acestora, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În continuare, s-a menționat că, în mod nelegal instanța a respins excepția prematurității privind obligarea sa la plata despăgubirilor, întrucât procedura administrativă prevăzută de Cap.V Titlul VII din actul normativ menționat anterior presupune parcurgerea mai multor etape, respectiv etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, etapa analizării acestora și etapa evaluării, finalizându-se prin emiterea de către comisia centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestuia în condițiile prevăzute de pct. 26 din OUG nr. 81/2007.
Având în vedere că procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 nu a fost finalizată, întrucât contestatorul a solicitat modificarea dispoziției emisă de intimat, nu se poate declanșa procedura privind acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, iar în atare situație, solicitarea sa privind obligarea la achitarea despăgubirilor, apare ca fiind prematur formulată.
Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea apelului, respectiv a excepțiilor invocate.
La rândul lor Primarul Municipiului Câmpina și Primăria Municipiului Câmpina au formulat apel, prin care au solicitat schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că, pentru construcția amplasată pe terenul în litigiu, s-a respins solicitarea contestatorului de acordare a despăgubirilor, având în vedere că ea reprezenta, la momentul preluării de către stat, o ruină, fără valoare economică, provenită dintr-o fostă locuință, cu privire la care proprietarul a declarat în scris că renunță la materialele ce ar putea rezulta din demolare.
Au învederat apelanții că motivarea instanței, în sensul că o atare declarație nu poate avea eficiență juridică cât timp nu s-a făcut dovada existenței ei, este neîntemeiată, deoarece decizia de preluare a bunului a fost emisă de autoritatea administrativă și nu a fost atacată în instanță, pentru a se constata nulitatea sa absolută.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea celor două apeluri promovate, ca nefondate. În ceea ce privește apelul, contestatorul a învederat că, potrivit disp.art.26 alin.3 din Legea nr. 10/2001, competența de soluționare a pricinii de față aparținea Tribunalului Prahova, iar în atare situație, excepția invocată sub acest aspect nu poate fi primită.
Totodată, s-a menționat că în mod corect instanța a respins excepția inadmisibilității stabilirii valorii de circulație, deoarece în privința construcțiilor demolate, sunt aplicabile prevederile art. 11 alin.5 din Legea nr. 10/2001, care stipulează că valoarea acestora se calculează potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării.
Referitor la excepția prematurității obligării la plata despăgubirilor, s-a învederat că instanța de fond a precizat cu claritate că plata acestora se va efectua după stabilirea și calcularea lor și emiterea unei dispoziții corespunzătoare de către
Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, iar ca urmare a anulării Dispoziției nr. 152/2009 și constatării calității sale de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii constând în despăgubiri, dreptul de a beneficia de acestea este născut și actual.
În ceea ce privește apelul declarat de către Primarul Municipiului Câmpina și primăria Municipiului Câmpina, contestatorul a învederat că preluarea construcției edificată pe teren s-a realizat în mod abuziv de către stat, așa cum corect a reținut instanța de fond, iar înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu depozițiile martorilor audiați, demonstrează faptul că imobilul era în stare bună la momentul plecării din țară a autorului său.
Având în vedere că actele doveditoare prezentate sunt conforme Normelor Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001, iar reținerile instanței de fond sub acest aspect, al configurației imobilului-construcție la data preluării abuzive în proprietatea statului, sunt conforme cu realitatea, intimatul a solicitat respingerea căii de atac exercitată, ca nefondată.
Apelanta a depus la dosar concluzii scrise, prin care a reiterat susținerile din motivele de apel, iar intimatul-contestator a formulat de asemenea concluzii scrise.
Examinând sentința atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea reține următoarele:
Având în vedere că una din criticile formulate de intimata-contestatoare vizează excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova de soluționa capătul al treilea de cerere din acțiunea introductivă, în raport de disp.art. 137 Cod proc.civilă, instanța va proceda la examinarea cu prioritate a acesteia.
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și ulterior precizată la data de 10.04.2009, s-a solicitat de către contestator anularea dispoziției nr. 152/2009 emisă de Primăria Câmpina, obligarea primarului să emită o nouă dispoziție de restituire prin echivalent pentru imobilul casă preluat abuziv și demolat (care a făcut obiectul notificării nr. 645/2001), în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv în sumă de 100.000 euro și obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății la plata către el a despăgubirilor stabilite prin hotărârea ce se va pronunța.
Ținând seama de criteriul caracterului și de efectele pe care tinde să le realizeze necompetența materială, instanța avea obligația, în virtutea rolului activ reglementat de art. 129 Cod proc.civilă, de a-și verifica în primul rând competența de soluționare a tuturor capetelor de cerere și abia ulterior să judece cauza, deoarece numai o instanță competentă putea să soluționeze pricina în întregul ei.
În cazul contestațiilor care privesc nu doar îndreptățirea persoanelor la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv și după caz, natura sau întinderea lor, precum și obligarea la plata celor stabilite în echivalent, instanțele se vor pronunța asupra acestora în limitele învestirii lor, verificându-și însă competența materială asupra tuturor solicitărilor din acțiune.
Legea nr. 247/2005 în cuprinsul titlului V reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, iar prin titlul VII stabilește cadrul normativ în virtutea căruia Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor își exercită atribuțiile privind emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire și luarea măsurilor necesare în vederea aplicării acestui act normativ.
În cadrul acestui titlu, prin art. 19 se statuează asupra căilor de atac ce pot fi exercitate în materie și în atare privință se prevede că deciziile adoptate de către Comisia Centrală prin care se dispune emiterea titlurilor de despăgubire pot fi atacate cu contestație, în condițiile legii contenciosului administrativ, iar competența de soluționare a acestora revine Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul.
Din analizarea conținutului actului normativ menționat anterior rezultă că atât asupra cuantumului concret și final al despăgubirilor cât și a obligării la plata lor sunt incidente dispozițiile Titlului VII, întreaga procedură fiind supusă prevederilor acestui titlu și competenței instanței de contencios administrativ.
În condițiile în care pe calea prezentei acțiuni s-a solicitat obligarea la plata către contestator a despăgubirilor ce urmează a fi calculate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ținând cont de dispozițiile legale și pentru considerentele expuse în precedent, Tribunalul Prahova nu era competent material să soluționeze acest capăt de cerere, conform art. 19,20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 coroborat cu art. 3 pct.1 Cod proc.civilă și, în atare situație, avea obligația să-l disjungă și să-l înainteze spre competentă soluționare Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de APEL PLOIEȘTI.
Având în vedere că prima instanță nu și-a verificat din oficiu competența materială de a soluționa această solicitare și procedând în atare manieră a încălcat dispozițiile legale de ordine publică privind competența, Curtea apreciază că apelul formulat de intimata sub acest aspect, este întemeiat, (fără a se mai impune examinarea celorlalte critici), motiv pentru care în baza art. 297 Cod proc.civilă îl va admite, va desființa sentința și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova, pentru a dispune disjungerea capătului de cerere având ca obiect obligarea la plata despăgubirilor către contestator și înaintarea acestuia spre competentă soluționare Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de APEL PLOIEȘTI, urmând ca tribunalul să judece prezenta contestație în limitele competenței sale.
O atare soluție se impune pentru a se asigura soluționarea corespunzătoare a cererilor de către instanțele cărora le revine competența materială în acest sens și totodată în vederea respectării principiului dublului grad de jurisdicție.
Ținând cont de soluția dată asupra apelului intimatei, instanța, pe cale de consecință în baza art. 296 Cod proc. civilă va admite și apelul Primăriei și Primarului Municipiului Câmpina, pentru a se realiza o judecare unitară a pricinii, în urma desființării sentinței cu trimitere spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de intimații PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CÂMPINA, PRIMARUL MUNICIPIULUI CÂMPINA, cu sediul în Câmpina,- jud.P și AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, Calea nr. 202, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1047/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatorul -, domiciliat în Târgoviște,-.9.B.36 jud.D și în consecință:
Desființează sentința civilă nr. 1047/18 mai 2009 și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 decembrie 2009.
Președinte, Judecător,
--- - - -
Grefier,
- -
Red.VG
Tehnored.CC
6 ex/16.12.2009
nr- Tribunalul Prahova
R
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu
