Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 996/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 996
Ședința publică din data de 7 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în,-, jud. P, împotriva deciziei civile nr. 347/13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în,-, jud.P, și, domiciliați în,-, jud.P, și, domiciliați în B, Calea nr. 156,.3.B.36, sector 1 și, domiciliată în,-, jud.
Recurs timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr. -/7.12.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, anulate de instanță la fila 21 dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 20 dosar, intimata-pârâtă, reprezentată de avocat din cadrul aceluiași barou, conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 19 dosar și intimații-pârâți și, asistați de avocat din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 19 dosar, lipsind intimații-pârâți, și.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea dispune rectificarea citativului realizat pentru primul termen de judecată prin intermediul serviciului registratură, în sensul că intimata-pârâtă este parte în cauza de față și nu a fost citată în această calitate în mod greșit, fiind de asemenea prezentă în instanță și asistată de apărător ales, aspect ce rezultă din cuprinsul împuternicirii avocațiale depusă de avocat la fila 19 dosar.
Avocat pentru recurenta-reclamantă depune la dosar dovada de plată a taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, împuternicire avocațială și declară că nu are cereri de formulat, solicitând judecarea cauzei.
Avocat pentru intimata-pârâtă depune la dosar chitanța nr.165/26.11.2009 în valoare de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat și precizează că nu are de formulat cereri, solicitând cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru intimații-pârâți și, depune la dosar chitanța nr. 17/6.12.2009 în valoare de 5000 lei reprezentând onorariu de avocat pentru fond, apel și recurs, declarând că nu are cereri de formulat, solicitând judecarea recursului.
Curtea ia act că nu s-au formulat cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, critică decizia pronunțată pentru nelegalitate, invocând motivul prev.de art. 304 pct.9 Cod proc.civilă, apreciind că în mod greșit a fost omologată de instanță varianta I din raportul de expertiză, deoarece o prejudiciază pe reclamantă și vine în contradicție cu criteriile de partajare instituite prin art. 6739Cod proc.civilă. Consideră că toate variantele de lotizare au fost întocmite în scopul exclusiv de a proteja interesele pârâților și care au cumpărat de la o suprafață de teren determinată, deși nu se realizase între părți ieșirea din indiviziune. Mai mult, la momentul vânzării, suprafața totală de teren aflată în indiviziune a fost împărțită de soții după bunul lor plac, obținând suprafața de teren cu cea mai bună poziție, intabulând ulterior această proprietate și obținând autorizație de construcție, fără ca moștenitorii să poată interveni în vreun fel. Solicită a se avea în vedere faptul că actul de proprietate al pârâților este afectat de o condiție rezolutorie, deoarece soarta contractului de vânzare-cumpărare depindea de rezultatul partajului, numai că, în speță, situația de fapt a fost privită greșit de instanțe, acordându-se prioritate actului pârâților, deoarece mai întâi s-a fixat lotul acestora potrivit granițelor stabilite în mod subiectiv de către aceștia și mai apoi loturile celorlalte părți, împrejurare nelegală și care nu a fost sancționată de instanță.
Sub un alt aspect, învederează că în cuprinsul raportului de expertiză-completare, face o afirmație neprofesionistă și părtinitoare cu privire la faptul că în raport de lungimea și lățimea lotului nu se poate amplasa o construcție, deși un atare obiectiv nu fusese stabilit, situație care este oricum în raport de normele speciale în materie, iar acest fals argument a fost preluat de instanțe pentru
a-și motiva dispozițiile de neomologare a varianta a II- Consideră că în varianta a II-a drepturile pârâtei nu sunt încălcate, așa cum susține aceasta, ținându-se cont în mod echitabil de posesia, drepturile și interesele fiecărei părți. Dimpotrivă, prin varianta I, reclamantei i se atribuie un teren pe care nu l-a stăpânit, care nu are acces corespunzător la calea publică și o dezavantajează cu evidență.
Totodată, critică soluția și în ceea ce privește atribuirea locuinței bun succesoral în exclusivitate acesteia, deși cele patru surori au drepturi egale, astfel că și pârâților, și care dețin teren și la pct."Acasă" li se puteau atribui părți din acest imobil. Aceasta, deoarece pensia reclamantei este foarte mică, iar sulta stabilită în sarcina acesteia este foarte mare. Mai mult, părțile conveniseră prin tranzacția consfințită prin sentința civilă nr. 2292/1993 că vor împărți această locuință sau o vor dărâma, surorile reclamantei folosind locuința de-a lungul timpului.
O altă critică se referă la împrejurarea că în varianta I ce a fost omologată nu
s-a ținut cont de lotizarea realizată de expert în dosar nr. 1164/1988, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 1387/1989, când, deși nu s-a realizat ieșirea din indiviziune a părților, s-a convenit împărțirea în fapt a terenului bun succesoral, atare modalitate de stăpânire subzistând o lungă perioadă de timp și a reprezentat o împărțire echitabilă, prin asigurarea unui lot îndestulător fiecărui moștenitor.
Apreciază că se impune efectuarea unei noi variante de lotizare care să țină cont de schița de plan aflată la fila 23 dosar fond realizată de expert, pentru a se evita în ce o privește pe reclamantă îmbucătățirea excesivă a terenului de la pct. "Acasă", așa cum rezultă din varianta omologată, ce o favorizează pe pârâta.
Pentru motivele de recurs expuse pe larg și depuse la dosar, solicită admiterea recursului, în principal, casarea deciziei și administrarea de noi probatorii prin efectuarea unei variante de lotizare care să respecte posesia îndelungată a părților, conform schiței de plan aflată la fila 23 dosar fond întocmită de expert, iar în subsidiar, modificarea deciziei și sentinței și omologarea variantei a II-a din raportul de expertiză lotizare întocmit de expert, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-pârâtă, pe linia concluziilor scrise depuse la dosar, solicită respingerea recursului promovat de reclamantă ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Consideră că nu poate fi primită critica recurentei referitoare la așa-zisa protejare a intereselor pârâților, deoarece nici la momentul obținerii de către aceștia a terenului prin contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 2004 și nici ulterior, la momentul intabulării, obținerii autorizației de construire sau ridicării construcției lor, reclamanta nu a făcut nicio opoziție, iar de aceste realități, pe care reclamanta nu le-a contestat, s-a ținut cont la momentul efectuării partajului, atribuindu-li-se pârâților terenul pe care și-au edificat construcția, împrejurare față de care nu se poate susține existența unei condiții rezolutorii ce ar putea afecta actul acestor pârâți.
În ce privește pretinsa atitudine neprofesionistă și părtinitoare a expertului în legătură cu varianta a II-a a raportului de expertiză, solicită a se avea în vedere că a fost întocmită chiar la solicitarea reclamantei și nu ține cont de interesul celorlalți moștenitori, implicit nici de al pârâtei, căreia i se atribuia un lot ce nu putea fi utilizat corespunzător, tocmai de aceea același expert a concluzionat în completările realizate la acest raport că varianta nu este echitabilă. Mai mult, expertul a arătat că în varianta I, s-a avut în vedere crearea unui lot cu front la stradă, prin care reclamanta să beneficieze de o porțiune din terenul curți-construcții pe care se află de altfel și locuința ce i-a fost atribuită, restul fiind teren agricol.
Referitor la modul de atribuire a locuinței bun succesoral, solicită a se avea în vedere că recurenta și familia ei au folosesc acest imobil de peste 30 de ani, neavând altă locuință, astfel încât uzura sau eventualele îmbunătățiri nu trebuie să îi vatăme sau să le profite celorlalți moștenitori, sulta fiind corespunzătoare cotelor din imobil cuvenite celorlalți succesori, iar la stabilirea valorii construcției s-a avut în vedere probatoriul administrat din care rezulta că la data decesului autorilor imobilul se afla într-o stare bună, fiind întreținut bine de către autorul părților, care avea meseria de tâmplar.
Sub un alt aspect arată că, deși reclamanta insistă pe lotizarea realizată de expertul, în realitate o atare împărțire nu a realizat și ar fi de altfel contrară cu dispozițiile sentinței civile nr. 1387/1989 a Judecătoriei Câmpina, prin care s-au atribuit suprafețe aflate în indiviziune, neexistând o partajare de fapt a terenului, iar terenul de la pct. "Acasă" a fost stăpânit în exclusivitate de recurentă, chiar dacă potrivit sentinței menționate anterior și celelalte părți au primit teren în indiviziune în același punct, astfel că la momentul partajului nu putea fi nesocotit dreptul celorlalți moștenitori, împrejurări față de care nu se poate reține nici critica referitoare la excesiva îmbucătățire a bunurilor.
Consideră că prin sentința de partaj recurată nu s-a făcut altceva decât să se respecte hotărârile judecătorești anterioare și să se stabilească amplasamentul loturilor corespunzătoare suprafețelor indivize pe care le dețineau deja părțile.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-pârâți și, pentru motivele expuse în cuprinsul întâmpinării, solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În esență, apreciază că probatoriile administrate sunt relevante și nu este fondată critica referitoare la faptul că se impunea anularea actului de proprietate al pârâților, procesul axându-se pe ieșirea din indiviziune, motivele de recurs invocate nefiind susținute de probe. Astfel, deși nu se fac critici referitoare la sentință, se solicită o altă variantă urmare casării potrivit motivului prev.de art. 304 pct.9 Cod proc.civilă, care oricum nu este incident în speță, nefiind nici procedural, apoi se solicită modificarea pentru că reclamantei nu îi convine lotizarea, dând dovadă de inconsecvență. Solicită a se avea în vedere că reclamanta nu a făcut opoziție la momentul întocmirii expertizei nici la instanța de fond și nici în apel, iar dacă aceasta dorea partajul cum s-au stăpânit terenurile nu mai avea rost promovarea prezentei acțiuni de ieșire din indiviziune. În opinia sa, expertiza excede cadrului procesual actual, fiind una extrajudiciară, iar reclamanta nu dorește decât o situație favorabilă pentru sine, fără a avea în vedere și pe ceilalți moștenitori, ceea ce nu poate fi primit.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrata la Judecătoria Sinaia sub nr-, reclamanta chemat în judecată pe pârâții, și, în calitate de moștenitori ai defunctei si, solicitând, ca prin sentința ce se va pronunța, sa se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la terenurile situate în pct. "Acasă", în Orașul,-, jud.P și respectiv terenul situat în pct. "" din.
În motivarea acțiunii, reclamanta arătat că, prin sentința civilă nr. 1387/1989 pronunțata de Judecătoria Câmpina, s- soluționat acțiunea de partaj succesoral cu privire la averea succesorala rămasa de pe urma defunctului, decedat in anul 1969.În urma acestei hotărâri, a primit în indiviziune împreună cu comoștenitorii, si mai multe terenuri si o casa situata pe terenul din pct. "Acasa", in,-.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 2292/03.05.1993, s-a luat act de tranzacția încheiata între moștenitori, prin care aceștia stingeau procesul de partaj si s-a dispus împărțirea averii succesorale după cum urmeaza: a primit 3755 mp. teren situat in pct. din si 1000 mp. teren situat în pct.Podul; a primit 3000 mp. teren indiviz din 1591 mp. situat în, pct., 750 mp. indivizi din 5000 mp. situați in,-, 450 mp. din terenul de 1450 mp. situat în, pct. Podul; a primit 3000 mp. indivizi din terenul în suprafața de 1000 mp. situat in, pct. Acasă,- si 2191 mp. indivizi din 5191 situat in pct.; a primit 2835 mp. teren situat in, pct. Podul si 1255 mp. indivizi din terenul situat in pct. Acasa.
A arătat reclamanta ca terenul situat in pct. Acasă, în,- si terenul din pct. au rămas în idiviziune, părțile având dreptul la suprafețele de teren menționate in sentința civila nr. 2292/1993.
A precizat reclamanta ca la data de 27.05.2005 a decedat, motiv pentru care a chemat in judecată pe succesorii în drepturi, fiica si fiul acesteia si ca in timpul vieții a vândut cota parte indiviza din terenul din pct. Acasă pârâților si. Aceștia, fără consimțământul său și fără ca în prealabil să ceară ieșirea din indiviziune si-au intabulat proprietatea, împărțind terenul după bunul plac.
În drept reclamanta si-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 728 cod civil si 112-114 Cod pr. civila.
Parații si au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a arătat de către pârâți ca dețin, in baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1296/09.09.2004 de BNP încheiat cu, suprafața de 1009,20 mp. teren situat în intravilanul Orașului,-, jud.P, pentru care s-a întocmit si cartea funciara nr.1058 a localității, in care fost înscris terenul sub nr. cadastral provizoriu 1384.
S-a mai arătat de către pârâți ca după stabilirea loturilor care revin lor și paratei, au obținut autorizație de construcție, in baza căreia au edificat pe acest teren o casa cu o suprafața de 48 mp. La puțin timp după obținerea autorizației si demararea lucrărilor, reclamanta, prin diferite mijloace, a încercat să-i determine să renunțe la o parte din proprietatea lor.
Au apreciat pârâții că prin acțiunea de față reclamanta nu făcut altceva decât să încerce să-i determine să cedeze o parte din proprietatea lor, împrejurare datorată faptului că aceasta a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare - cumpărare pentru o parte din suprafața de 3000 mp. Teren și trebuie să asigure promitentului cumpărător o ieșire corespunzătoare la stradă, ieșire care la momentul actual este obturată de amplasamentul vechii case părintești.
Au susținut pârâții că sunt de acord cu sistarea stării de indiviziune, insa solicita a se tine cont de situația reala a construcției lor existente pe teren si sa se dispună o împărțire conform art. 673/9 cod pr. civilă.
În continuarea motivării întâmpinării, pârâții au arătat ca sunt cumpărători de bună credință, întrucât la încheierea actului vânzătoarea nu le-a adus la cunoștință existenta vreunei stări de indiviziune.
La rândul său pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, arătând ca este de acord cu cererea de ieșire din indiviziune pentru cele doua terenuri ce formează obiectul acesteia, solicitând ca imparțiala sa se realizeze in natura, iar la formarea loturilor sa se aibă in vedere documentația vizata de Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara P întocmita pentru terenul de la pct. "Acasa".
Pe cale de reconvenționala, parata solicitat aducerea la masa de partaj a imobilului construcție compus din 2 camere, terasă, hol si bucătărie situat în,-, pct. Acasă, ce urmează sa fie partajata în cote egale intre aceasta, reclamanta si moștenitorii legali ai numitei, precum si, cu privire la care solicitat introducerea în cauza in calitate de parata.
A susținut parata că acest imobil a fost atribuit în indiviziune prin sentința civila nr. 1387/1989 a Judecătoriei Câmpina persoanelor menționate si nu a făcut obiectul tranzacției consemnate in dispozitivul sentinței civile nr.2292/1993 Judecătoriei Câmpina.
În baza probelor administrate, prin încheierea interlocutorie de la termenul din 5.11.2007, Judecătoria Sinaiaa admis în principiu atât acțiunea, cât și cererea reconvențională, a constatat calitatea de coproprietari a părților, masa bunurilor de împărțit, cotele acestora, dispunând, de asemenea, efectuarea unor expertize tehnice în specialitatea topografie și construcții, pentru identificarea, evaluarea bunurilor și formularea propunerilor de lotizare.
După efectuarea expertizelor, prin sentința civilă nr.1315/17.11.2008, Judecătoria Sinaiaa admis atât acțiunea, cât și cererea reconvențională și a dispus împărțirea bunurilor reținute prin încheierea de admitere în principiu din 5.11.2007 conform variantei inițiale a raportului de expertiză topografică ing..
La omologarea acestei variante de lotizare prima instanță a reținut că:
- se asigură părților atribuirea de bunuri în natură cu o valoare economică echivalentă și care, prin împărțire, pot fi folosite conform destinației inițiale;
- terenul situat în intravilanul orașului este cel care are și cea mai mare valoare economică, cu condiția păstrării unei cât mai mari părți din acesta cu destinația curți-construcții. În acest sens, s-a atribuit și pârâtei un teren care să fie pentru construirea unei locuințe cu respectarea dispozițiilor legale privind urbanismul. Reclamanta a primit, la rândul său, o suprafață de teren care are aceleași caracteristici, teren pe care este situată și locuința supusă împărțelii și care este atribuită tot în lotul acesteia;
- terenurile atribuite în natură celorlalte părți respectă posesia pe care acestea au exercitat-
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanta, cât și pârâta.
Prin motivele de apel formulate, reclamanta a criticat sentința sub aspectul supraevaluării imobilului construcție bun succesoral de către expertul constructor, cât și al variantei de lotizare omologate, arătând că varianta a II a din raportul de expertiză topografică lotizare -completare corespunde mai bine drepturilor și intereselor părților. S-a arătat de către apelanta-reclamantă că valoarea construcției, reținută prin raportul de expertiză, de 21.620 lei, este total nerealistă, întrucât imobilul este demolabil, iar suma respectivă nu ar putea fi obținută nici măcar în urma valorificării materialelor rezultate din demolare. În atare condiții, a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză, care să realizeze o evaluare corectă a construcției, ținând cont de gradul foarte avansat de degradare al acesteia. Totodată, a solicitat completarea raportului de expertiză lotizare cu o variantă prin care să se reia împărțirea efectuată în dosarul nr.1164/1988 de către expert, care, în opinia sa, reprezintă singura lotizare echitabilă ce respectă posesia părților.
La rândul său, pârâta în apelul declarat, a criticat sentința numai în ceea ce privește componența variantei de lotizare, în sensul că în lotul care îi revine trebuia inclus terenul în suprafață de 3000. ce ia fost atribuit conform sentinței civile nr.2299/03.05.1993 a Judecătoriei Câmpina, iar în cel al reclamantei terenul de 2192. susținând că în varianta omologată s-au inversat cele două suprafețe de teren.
Prin decizia civilă nr.347/13.05.2009, Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul reclamantei, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a atribuit în lotul pârâtei terenul de 3000 situat în pct."", identificat prin pct. " A,3,4,B", iar în lotul reclamantei terenul de 2191 situat în pct."", identificat prin pct." 1, 2, A, B", în schița de plan anexă la raportul de expertiză ing.. S-au menținut în rest dispozițiile sentinței.
În luarea acestei decizii, Tribunalul a reținut că:
- prin varianta de lotizare omologată de prima instanță s-a încălcat dispozitivul sentinței civile nr.2292/1993 a Judecătoriei Câmpina, irevocabilă, prin care s-a luat act de tranzacție, impunându-se astfel inversarea celor două suprafețe de teren ce au revenit reclamantei și pârâtei;
- expertul constructor, la întocmirea lucrării, s-a conformat obiectivelor stabilite prin încheierea de admitere în principiu, evaluarea fiind făcută la valoarea de piață aferentă stării construcției la momentul la care s-a deschis succesiunea defunctei; calculul și modul de evaluare au fost prezentate în anexa expertizei, în care sunt menționate atât caracteristicile construcției, cât și starea tehnică;
- varianta a II-a de partajare nu poate fi avută în vedere întrucât, datorită formei terenului, a faptului că o suprafață relativ mare din acest teren s-a vândut, nu realizează o lotizare care să fie deopotrivă avantajoasă atât pentru reclamantă, cât și pentru pârâta (sub aspectul posibilității construirii pe acest lot).
Împotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs reclamanta, susținând, în esență, că:
- varianta I de lotizare omologată este în contradicție totală cu criteriile de partajare instituite de art.6739Cod pr.civilă. De fapt, toate variantele de lotizare au fost întocmite în scopul exclusiv de a proteja interesele pârâților și, care, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1926/9.09.2004, au dobândit de la (una dintre moștenitoare) suprafața determinată de teren de 1009,20, deși între părți nu se realizase ieșirea din indiviziune. Nu s-a ținut cont de faptul că acest act de vânzare- cumpărare este afectat de o condiție rezolutorie, soarta sa depinzând de rezultatul partajului;
- prin argumentarea făcută în raportul de expertiză completare, în sensul că pe lățime de 12,87. și o lungime de 63,24. nu se poate amplasa o construcție, ing. și-a depășit competențele, nefiindu-i stabilit un obiectiv în acest sens. În realitate, în varianta a II-a de lotizare nu sunt încălcate drepturile pârâtei, ci se ține cont în mod echitabil și de drepturile, posesia și interesele fiecăreia dintre părți;
- în mod greșit i-a fost atribuită ei, în totalitate, locuința, deși asupra acesteia toate cele patru surori au drepturi egale. Prin atribuirea locuinței în lotul său, este obligată la plata unei sulte foarte mari în raport de posibilitățile sale financiare;
- în varianta de lotizare omologată nu s-a ținut cont de lotizarea făcută de expertul în dosarul 1164/1988, soluționat prin sentința civilă nr.1387/30.05.1989.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, curtea reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1296/9.09.2004 de notarul public, pârâții și au dobândit dreptul de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 1009,20, situat în orașul,-, județul P, înscris în cartea funciară (conform încheierii nr.9143/10.05.2005 pronunțată în dosarul nr.9143/6.04.2005 al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară P) și pe care au edificat o construcție în baza unei autorizații de construire.
Din moment ce contractul de vânzare-cumpărare anterior identificat este valabil, în mod legal la întocmirea variantelor de lotizare s-a ținut cont de acesta.
Susținerea recurentei cum că actul respectiv este afectat de o condiție rezolutorie, soarta sa depinzând de rezultatul partajului, nu poate fi reținută atâta timp cât ea nu a solicitat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.
Cum în mod corect au reținut și primele două instanțe, varianta de lotizare omologată corespunde cel mai bine criteriilor legale de partajare prevăzute de art.6739Cod pr.civilă, atribuindu-se tuturor părților bunuri imobile în natură, corespunzător cotelor ce le revin și creându-se posibilitatea de a fi valorificate în cât mai bune condiții din punct de vedere economic.
Susținerea recurentei cum că prin argumentarea făcută în raportul de expertiză completare, referitoare la posibilitatea construirii pe lotul pârâtei, ing. și-a depășit competența, nu poate fi reținută întrucât, astfel, expertul a ajutat instanța în rezolvarea unor probleme de specialitate, acesta fiind, de fapt, scopul încuviințării unei expertize, conform art.201 alin.1 Cod pr.civilă.
Referitor la afirmația recurentei, în sensul că nu s-a ținut cont la varianta de lotizare omologată de expertiza efectuată în dosarul nr.1164/1988 al Judecătoriei Câmpina, este de precizat, pe de o parte, că prin aceasta ( cum de altfel a recunoscut și recurenta ) nu s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților, iar pe de altă parte, s-a avut în vedere expertiza efectuată în cauză, ale cărei obiective au fost stabilite cu claritate, raportat la obiectul pricinii și împrejurările de fapt actuale.
Critica recurentei, în sensul că în mod greșit i s-a atribuit ei în totalitate locuința, fiind astfel obligată la plata unei sulte mari în raport de posibilitățile sale financiare, nu a constituit motiv de apel, astfel că nu va putea fi analizată pentru prima dată în recurs, întrucât, potrivit dispozițiilor art.299 Cod pr.civilă, obiectul recursului îl constituie hotărârea instanței de apel.
Față de toate aceste considerente, curtea, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, raportat la art.304 pct.9 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.274 Cod pr.civilă, recurenta - reclamantă va fi obligată să plătească intimatei-pârâte suma de 1000 lei, iar intimaților-pârâți și suma de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată,
reprezentând onorarii avocat, conform chitanțelor nr. 165/26.11.2009 și nr. 17/06.12.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în,-, jud. P, împotriva deciziei civile nr. 347/13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în,-, jud.P, și, domiciliați în,-, jud.P, și, domiciliați în B, Calea nr. 156,.3.B.36, sector 1 și, domiciliată în,-, jud.
Obligă recurenta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte suma de 1000 lei, iar intimaților - pârâți și suma de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 7 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - - - - - -
GREFIER,
/VM
8 ex/9.12.2009
nr- Judec.Câmpina
nr- Trib.
,
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
