Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 997/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 997
Ședința publică din data de 7 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTOR 3: Andra
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții și, domiciliați în comuna jud. B, împotriva deciziei civile nr. 110/1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtele și, domiciliate în B, sector 5, nr. 344. 31. 35.
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 426,5 lei, potrivit chitanței seria - nr. -/9.09.2009 și timbre judiciare în valoare de 5 lei, anulate de instanță la fila 31 dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, niciuna dintre părțile legal citate nu s-a prezentat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care s-a învederat instanței că atașat cererii aflată la fila 30 dosar, a fost depus de către recurentul originalul chitanței de plată a taxei judiciare de timbru și timbrelor judiciare. Totodată, se precizează că prin intermediul serviciului registratură a fost depusă în dimineața ședinței de judecată cererea înregistrată sub nr. 19267/4.12.2009, formulată de avocat, apărător ales al intimatei, prin care s-a solicitat amânarea cauzei motivat de împrejurarea că are de susținut alte dosare aflate pe rolul Tribunalului Buzău. De asemenea, se învederează că prin cererea aflată la fila 24 dosar recurs, același apărător a solicitat la data de 26 octombrie 2009 judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, luând în examinare cererea de amânare formulată de avocat, apărător ales al intimatei, motivată pe faptul că are de susținut alte cauze aflate pe rolul Tribunalului Buzău, constată că la dosar nu există niciun înscris care să dovedească o atare situație, împrejurare față de care, în baza art. 156 alin.1 Cod proc.civilă, respinge ca neîntemeiată cererea de amânare.
Având în vedere că prin cererea înregistrată la instanță sub nr. 17169/26.10.2009, aflată la fila 24 dosar, avocat, apărătorul ales al intimatei a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de actele și lucrările dosarului, constată pricina în stare de judecată și după deliberare pronunță următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pogoanele sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele, și, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra averii succesorale rămasă de pe urma defunctului,decedat la 29.03.2002, cu ultimul domiciliu în comuna, jud.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că de pe urma defunctului au rămas ca moștenitori: pârâta - în calitate de soție supraviețuitoare, el- în calitate de fiu, iar celelalte pârâte - în calitate de moștenitoare ale defunctului ( - soție supraviețuitoare și - fiică) și că averea succesorală este formată din suprafața de 3,16 ha teren și cota indiviză de din casa de locuit cu anexe.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 728 Cod civil.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, actele de proprietate pentru construcții și teren, respectiv autorizație de construire, documentația tehnică și titlul de proprietate nr. 20607/46 din 23.09.1993, certificatul de atestare fiscală nr. 960/28.02.2008 și acte de stare civilă - filele 5-17.
Pârâtele nu au formulat întâmpinare conform art. 115 Cod proc.civilă, însă prezente în instanță, și au declarat că sunt de acord cu acțiunea și au depus la dosar copii ale certificatelor de stare civilă.
În temeiul art 6736Cod proc.civilă raportat la art. 6735alin.1 Cod proc.civilă instanța a pronunțat încheierea de partaj din data de 21.07.2008, prin care a admis acțiunea, a constatat că de pe urma defunctului, decedat la data de 29.03.2002, cu ultimul domiciliu în comuna, a rămas ca avere succesorală suprafața de 31.600. teren situat în comuna (înscris în titlul de proprietate nr. 20607/46 din 23.09.1993) și cota indiviză de din imobilul casă de locuit cu anexe gospodărești situat în aceeași localitate, restul cotei indivize de aparținând pârâtei, în calitate de soție supraviețuitoare.
Prin aceeași încheiere s-a constatat calitatea de moștenitori legali acceptanți ai succesiunii defunctului a pârâtei - soție supraviețuitoare, căreia îi revine cota indiviză de 2/8 din masa de partaj, reclamantului și a defunctului - descendenți gradul I, fiecare cu câte o cotă indiviză de 3/8, cota indiviză ce a aparținut defunctului (decedat la data de 05.08.2007) fiind culeasă în indiviziune de moștenitorii săi legali în persoana pârâtelor (soție supraviețuitoare) și ( fiică).
După efectuarea expertizelor de specialitate, Judecătoria Pogoanelea pronunțat sentința civilă nr. 1264/11.12.2008, prin care a admis acțiunea de partaj formulată de reclamantul, a dispus ieșirea din indiviziune a părților prin omologarea rapoartelor de expertiză întocmite de experți și, precum și a raportului de expertiză completator în varianta a II-a, atribuind părților loturile conform acestora și a compensat în parte cheltuielile de judecată reprezentând onorariile de avocat, fiind obligată pârâta la 292,30 lei, iar pârâtele și, în solidar, la plata sumei de 438,50 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că valoarea masei de partaj este de 38.761 lei, din care 13.085 lei cota indiviză de din construcții, 16.150 lei terenul intravilan și 9526 lei teren extravilan și se cuvin pârâtei - în calitate de soție supraviețuitoare, bunuri în valoare de 9691 lei, reclamantei bunuri în valoare de 14.535 lei, iar pârâtelor și bunuri în valoare de 14535 lei.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamantul și pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece instanța a reținut greșit că terenul intravilan de 1765. a fost bunul propriu al defunctului, deși acesta a fost dobândit de defunct în timpul căsătoriei cu, în anul 1954, așa cum rezultă din chitanța încheiată la 29.04.1954 și chitanța încheiată la 12.09.1958.
S-a menționat că pe terenul cumpărat soții au construit în anul 1962 o casă de locuit și anexele, astfel că la masa succesorală urma să intre numai suprafața de 882,5. restul de 882,5. fiind cota exclusivă a soției supraviețuitoare, iar la data intrării în defunctul s-a înscris cu suprafața de 3 ha teren agricol, 0,25 ha fâneață provenind din zestrea soției.
În continuare s-a precizat că în anul 1991 s-a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de către, pentru suprafața de 4,50 ha teren arabil, 0,25 ha pajiști ( pășunea fiind bunul propriu al apelantei ) și 0,18 ha curți, iar titlul de proprietate a fost emis pe numele acestuia pentru suprafețele de 3 ha teren arabil și 1600. teren construcții, deși terenul arabil,( cu excepția suprafeței de 0,25 ha pășune), constituie bunuri dobândite în timpul căsătoriei, astfel că la masa partajabilă intră numai cota de, restul de fiind proprietatea exclusivă a soției supraviețuitoare.
În cauză s-a formulat întâmpinare de intimatele și, prin care au solicitat respingerea apelului, deoarece la masa succesorală a fost reținută suprafața de teren menționată în titlul de proprietate care a fost emis pe numele.
Sub acest aspect intimatele au învederat că la ora actuală apelanții contestă masa de partaj, deși inițial, în cererea formulată, au menționat că de pe urma defunctului a rămas suprafața de 3,16 ha teren conform titlului de proprietate 20607/1993, fără să facă precizări cu privire la cota de bun comun pe care o reclamă în apel, atât cu privire la terenul extravilan, cât și cu privire la cel intravilan, astfel că aceste mențiuni echivalează cu o modificare a acțiunii în apel.
Prin decizia civilă nr. 110/1.04.2009, Tribunalul Buzău a respins ca nefondate apelurile, obligând apelanții la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimate.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că, din titlul de proprietate atașat la dosar rezultă că s-a reconstituit defunctului dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,16 ha pe raza satului, iar prin acțiunea introductivă, reclamantul a specificat că de pe urma autorului său a rămas cota de din imobilul casă de locuit și suprafața de 3,16 ha teren, fără a face nicio referire cu privire la alte cote asupra terenului.
S-a stabilit că instanța de fond nu a fost investită cu o cerere reconvențională prin care apelanta să menționeze că ar fi vorba de o altă cotă de
moștenire cu privire la bunurile rămase de pe urma defunctului, iar aceasta nu a fost prezentă în instanță, deși a fost legal citată și a avut cunoștință de proces.
În acest context a motivat tribunalul, că masa succesorală a fost stabilită corect, de asemenea și cotele ce se cuveneau părților și nu se poate concluziona că instanța a reținut o altă situație decât cea învederată de părți.
Având în vedere dispozițiile art. 292 Cod proc.civilă, care statuează că părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel d e alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță și prevederile art. 294 Cod proc.civilă, potrivit cărora în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, tribunalul a constatat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Împotriva deciziei au formulat recurs reclamantul și pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, pe considerentul că tribunalul a respins în mod greșit apelul, reținând că nu poate fi desființată hotărârea atacată atâta vreme cât în acțiune nu s-a precizat că bunurile au fost dobândite în timpul căsătoriei, iar soția supraviețuitoare nu a formulat cerere reconvențională.
A menționat recurentul că, într-adevăr, din neștiință nu a arătat în cererea de chemare în judecată că bunurile au fost dobândite în timpul căsătoriei părinților săi în perioada 1954-1958, iar recurenta a precizat că datorită vârstei înaintate și timpului îndelungat nu a realizat că, dacă titlul de proprietate a fost emis pe numele defunctului său soț, în calitate de cap al familiei, terenurile vor fi apreciate ca fiind proprietatea lui exclusivă.
Recurenții au susținut că, în condițiile în care, prin actele depuse în fața instanței de apel, coroborat cu recunoașterea reclamantului, s-a făcut dovada că terenurile erau dobândite de defunct împreună cu soția sa supraviețuitoare, prin soluția pronunțată Tribunalul Buzăua încălcat dreptul de proprietate al pârâtei, privând-o de dreptul său pe care l-a trecut în patrimoniul fiului și nepoților, în mod necuvenit.
S-a învederat de către recurenți că instanța de control judiciar, aplicând strict dispozițiile referitoare la judecarea apelului, a încălcat principiile constituționale, art. 1 din Protocolul I la Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind garantarea proprietății (recurenta fiind expropriată în favoarea nepoților), art. 6 din CEDO privind dreptul persoanei la judecarea pricinii în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil de către o instanță independentă și imparțială și totodată prevederile reglementând accesul liber la justiție, garantate prin Constituție și CEDO.
Totodată, s-a apreciat de către recurenți că s-a încălcat principiul contradictorialității, iar instanța era datoare să ia măsurile necesare stabilirii adevărului.
Pe cale de consecință, în baza art. 304 pct.9 și 10 Cod proc.civilă, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și rejudecarea pricinii în raport de actele de proprietate depuse la dosar, astfel încât soluția să fie legală și justă.
Examinând decizia atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea reține următoarele:
Susținerea recurenților, în sensul că Tribunalul Buzăua încălcat proprietatea pârâtei pe care a privat-o de un drept propriu, trecându-l în patrimoniul fiului și nepoților săi în mod necuvenit, încălcând astfel principiile constituționale și cele ale sunt neîntemeiate și vor fi respinse pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a învestit instanța cu o cerere având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra averii rămase de pe urma defunctului, învederând că masa succesorală rămasă de pe urma acestuia include cota de din imobilul casă de locuit și suprafața de 3,16 ha, teren situat pe raza comunei, reconstituit în baza TP nr-.
În raport de probele administrate în cauză, prin încheierea interlocutorie din 21.07.2008, Judecătoria P admis în principiu acțiunea reclamantului, a constatat deschisă succesiunea defunctului, decedat la 29.03.2002, cu ultimul domiciliu în comuna, alcătuirea masei de partaj de pe urma acestuia (reprezentată de suprafața de 31.600 mp, identificată în TP nr. 20607/1993 și cota indiviză de din casa de locuit cu anexe golspodărești aflată pe acesta, restul cotei de aparținând soției supraviețuitoare, precum și cotele cuvenite pârâților din succesiune, respectiv 2/8 pentru pârâta, 3/8 pentru reclamant și 3/8 pentru pârâții și - în locul autorului lor predecedat ).
Deși prin motivele de apel, recurenții din prezenta cauză au menționat că în mod eronat întreg terenul inclus în titlul de proprietate, cu excepția suprafeței de 0,25 ha pășune, era bun comun al defunctului dobândit împreună cu soția sa, și trebuia reținut la masa de partaj în cotă de, în mod corect Tribunalul Buzăua respins apelul acestora, iar o atare modalitate de soluționare a pricinii nu aduce atingere dispozițiilor constituționale și a celor comunitare privind dreptul de proprietate și dreptul la un proces echitabil.
În condițiile în care titlul de proprietate în litigiu, pentru suprafața de 3,16 ha teren situat pe raza comunei a fost eliberat doar pe numele defunctului, în mod legal Judecăria P, raportat la conținutul acestuia dar și la poziția procesuală a părților cu ocazia soluționării pricinii în fața instanței de fond (care nu au învederat existența unei alte situații de fapt și nu au înțeles să-și valorifice drepturile proprii în modalitatea prevăzută de lege) a reținut la masa de împărțit această suprafață.
Câtă vreme titlul respectiv este valabil și nu a fost atacat de persoanele care se considerau nedreptățite de mențiunile incluse în cuprinsul său, sub aspectul componenței terenurilor și al persoanelor care trebuiau să figureze ca titulari ai dreptului de proprietate, instanța era obligată să aibă în vedere conținutul său și, în raport de obiectul acțiunii introductive, să procedeze la partajarea suprafețelor identificate în el.
În privința aplicării art. 6 din, Curtea a reamintit, în Cauza escu contra României, că trebuie avut în vedere natura sistemului intern de atac, limitele competenței atribuite instanței de control judiciar, modul în care drepturile reclamantului au fost expuse și apărate efectiv.
În lumina Convenției, dreptul la un proces echitabil presupune o examinare a cererilor și observațiilor părților conform normelor de procedură ale tribunalului sesizat, pentru a garanta drepturile acestora.
Tribunalul Buzău, în speța dedusă judecății, în limitele atribuite instanței de control judiciar, făcând o aplicare corectă a prevederilor art.292 și 294 Cod proc.civilă, a analizat solicitările apelanților, expunând în mod detaliat motivele pentru care nu pot fi primite criticile acestora.
O atare modalitate de soluționare a pricinii nu a încălcat dreptul de proprietate al reclamantei, astfel cum rezultă din argumentele expuse anterior și nici dreptul acesteia de acces la justiție, ca aspect al dreptului la un proces echitabil.
Pe de altă parte, din moment ce părților li s-a oferit deopotrivă posibilitatea să-și prezinte și argumenteze propriile pretenții, să combată susținerile părții adverse, să-și expună punctul de vedere asupra chestiunilor care fac obiectul judecății, nu se poate vorbi de o încălcare a principiului contradictorialității.
În raport de considerentele expuse în precedent, Curtea apreciază că nu sunt incidente disp.art. 304 pct.9 Cod proc.civilă, invocate de recurenți în susținerea căii de atac (pct.10 al art. 304 Cod proc.civilă, invocat de aceștia fiind în prezent abrogat), motiv pentru care, în baza art. 312 alin.1 Cod proc.civilă va respinge ce nefondat recursul formulat
PENTRU ACESTGE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și, domiciliați în comuna jud. B, împotriva deciziei civile nr. 110/1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtele și, domiciliate în B, sector 5, nr. 344. 31. 35.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - --- - -- -
Grefier,
Red.VG
Tehnored.CC
6 ex/15.12.2009
nr- Judecătoria
nr- Tribunalul Buzău
, -
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac, Andra
