Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE NR. 23
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
- - - - judecător
Grefier: - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantele, cu domiciliul în B,-,.7 S 14,.A,.35, sector 6, cu domiciliul în B,-,.44,.C,.93, sector 2, cu domiciliul în B,-, -.B,.15, sector 6 și -, prin procurator cu domiciliul în B,-,.44,.C,.93, sector 2 împotriva sentinței civile nr.965 din 7 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUN., cu sediul în C,-, județul O, având ca obiect "Legea 10/2001".
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, pentru intimatul pârât PRIMARUL MUN.C, lipsind apelantele reclamante, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință.
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului civil de față.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât PRIMARUL MUN.C, a pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului O l t, reclamanții, au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 838/07.05.2009, emisă de pârâtul Primarul Municipiului C, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul clădire, magazie de depozitat cereale, situate în municipiul C,-, județul O și s-a respins acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul clădire casă de locuit și terenul aferent în suprafață de 30.000. situat la aceeași adresă, compus din teren și construcții.
În motivarea cererii, au arătat că imobilul a fost proprietatea autorului reclamanților - până la data preluării abuzive de către stat.
Dreptul de proprietate asupra imobilului se dovedește cu actul de vânzare-cumpărare nr. 369/1943, autentificat de Tribunalul, iar prin Decretul de naționalizare nr. 92/1950, imobilul a fost preluat conform adresei nr. 3561/1996 a RAGCL
Restituirea imobilului a fost solicitată și în baza Legii nr.112/1995, iar prin hotărârea nr. 231/09.12.1996, emisă de Comisia de aplicare Legii nr. 112/1995, s-au acordat despăgubiri și pentru suprafața de 30.000. situată în- C dar aceste despăgubiri nu au fost plătite până la apariția Legii nr. 10/2001 aspect confirmat de
Contestația s-a întemeiat pe dispoz.art.20 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Primăria Municipiului C, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, motivat de faptul că reclamanții nu au făcut dovada că autorul la data naționalizării a avut în proprietate imobilul casă de locuit și terenul aferent și nici dovada preluări abuzive de către stat.
Prin sentința civilă nr.965 din 7 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a respins contestația.
Instanța a reținut că autorul reclamanților a posedat suprafața de 30.000 mp. conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.369/1943 de Tribunalul, iar prin Decretul de naționalizare nr.92/1950 Statul a preluat pe numele autorului o magazie de cereale, și prin Hotărârea nr.23 din 0.12.1996, Comisia de aplicare a Legii 112/1995 din cadrul Consiliului Județean Oaa cordat despăgubiri pentru bunurile preluate de stat, respectiv pentru imobilul din C, din- -și terenul aferent în suprafață de 30.000 mp.
În raport de situația reținută și de dispozițiile art.19 din Legea 10/2001, instanța a concluzionat că nu se mai poate formula, în temeiul Legii 10/20091, o nouă cerere pentru acordarea despăgubirilor întrucât dispozițiile art.19 prevăd numai posibilitatea de a se solicita restituirea în natură a imobilelor.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții solicitând în principal în baza art.297 pr.civ. - desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se pronunța pe fondul acțiunii.
Apelanții, au considerat că soluționarea cauzei fără încuviințarea ori respingerea motivată a probatoriului solicitat prin cererea de chemare în judecată în condițiile dispozițiilor procedurale și fără respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare constituie o încălcare flagrantă a dispozițiilor procedurale, o ingerință în dreptul constituțional al reclamanților de a fi reprezentați și apărați în fața instanței de judecată, o încălcare a dispozițiilor art.6 paragraf 1 și 3 lit.d din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ceea ce ar justifica desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, au solicitat schimbarea sentinței și anularea art.2 din Dispoziția nr.-838/2009 a Primarului Municipiului C și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și pentru imobilul compus din clădire - casa de locuit și teren în suprafață de 30.000 mp. situat în C,- - considerând că au probat existența dreptului de proprietate asupra acestui imobil cu înscrisurile atașate, sau oricum cu probele propuse a fi administrate în cauză.
Au criticat apelanții respingerea acțiunii pe excepția inadmisibilității susținând că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art.20 (fost art.19) din Legea 10/2001.
Apelanții au arătat că Legea 10/2001 nu instituie interdicția solicitării de despăgubiri reținută de instanță, în situația în care s-au primit despăgubiri și cu atât mai mult acțiunea sa era admisibilă față de faptul că terenul a fost vândut și nu a primit despăgubirile acordate în baza Legii 112/1995.
Intimata pârâtă - Primăria Municipiului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, considerând că a fost respectat dreptul la apărare al reclamanților și că pe fond se impunea soluția de respingere a contestației întrucât nu s-a probat, în condițiile legii dreptul de proprietate asupra terenului și casei de locuit.
Apelul este fondat.
În speță se pune în discuție aplicabilitatea dispozițiilor art.20 (fost art.19 în reglementarea în vigoare la data formulării notificării) din legea 10/2001- în actuala formă - mai exact admisibilitatea cererii în acordarea de despăgubiri întemeiată pe Legea nr.10/2001 în ipoteza în care printr-o dispoziție anterioară emisă în baza Legii 112/1995 s-a stabilit îndreptățirea reclamanților la despăgubiri pentru același imobil dar despăgubirile nu s-au primit întrucât valoarea lor depășea plafonul limită prevăzut prin acea reglementare.
Prima instanță a considerat inadmisibilă o asemenea cerere motivând că art.19 din Legea 10/2001 prevede doar posibilitatea de a se solicita restituirea în natură a imobilelor și nu a fost investită cu o asemenea cerere.
Interpretarea dată dispozițiilor legale incidente în speță este greșită.
În primul rând trebuie avute în vedere dispozițiile art.19 din Lg.10/2001 în forma în vigoare la data formulării cererii (notificării) ca norme de drept material ce reglementează măsurile reparatorii susceptibile să fie acordate pentru imobilele preluate abuziv.
Privitor la situația reținută în speță, aceste dispoziții,prevedeau două ipoteze - aceea în care imobilul a fost vândut până la data intrării în vigoare a Legii 10/2001 - iar persoana îndreptățită a primit despăgubiri - ipoteză în care se putea solicita numai restituirea în natură a imobilului cu condiția returnării sumei reprezentând despăgubirea primită și care se regăsește în prezent în art.20 alin.(1) din lege - și ipoteza în care persoanei îndreptățite i s-a stabilit despăgubirea potrivit prevederilor Legii nr.112/1995 și nu a încasat-o când valoarea astfel stabilită se acorda în forma despăgubirilor bănești, iar diferența până la valoarea corespunzătoare imobilului se acoperea prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital în funcție de opțiunea persoanei.
Reclamanții au susținut că parte din imobilul notificat a fost vândut și că nu au primit despăgubirile stabilite prin Legea nr.112/1995 cu mult sub valoarea reală a imobilului - ipoteze ce se circumscriu art.19 din Lg.10/2001 în forma în vigoare la data notificării.
Pe de altă parte, interpretarea rațională și sistematică a prevederilor art.20 din lege - în forma actuală -trebuie să fie în sensul admisibilității cererii de acordare a despăgubirilor întemeiată pe Legea nr.10/2001 - în cazul stabilirii despăgubirilor plafonate în baza Legii nr.112/1995.
Textul actual nu poate să conducă la soluția inechitabilă - ca cererea pentru acordarea despăgubirilor constând în diferența dintre despăgubirile primite în temeiul Legii 112/1995 și valoarea reală a imobilului să fie admisibilă iar cererea formulată pentru plata aceleiași diferențe în cazul în care s-au calculat dar nu s-au primit despăgubiri - să fie inadmisibilă.
Admisibilitatea cererii rezultă și din interpretarea "per a contrario" a dispozițiilor art.20 alin.(2) faza finală din Legea 10/2001 în forma actuală care prevăd dreptul persoanelor îndreptățite, care au primit despăgubiri potrivit Legii nr.112/1995, la diferența dintre valoarea încasată actualizată cu indicele inflației și valoarea corespunzătoare de piață a imobilului.
Dacă legea prevede acest drept în cazul încasării de despăgubiri cu atât mai mult dreptul există în cazul în care persoana îndreptățită nu a primit despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv.
Față de aceste considerente și având în vederea soluționarea cauzei pe cale de excepție urmează ca în baza art.297 pr.civ. să se admită apelul și să se trimită cauza spre rejudecare primei instanțe, pentru a cerceta pe fond motivele contestației.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantele, cu domiciliul în B,-,.7 S 14,.A,.35, sector 6, cu domiciliul în B,-,.44,.C,.93, sector 2, cu domiciliul în B,-, -.B,.15, sector 6 și -, prin procurator cu domiciliul în B,-,.44,.C,.93, sector 2 împotriva sentinței civile nr.965 din 7 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUN., cu sediul în C,-, județul O, având ca obiect "Legea 10/2001".
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul O l
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
10.02.2010
Red.jud.-
Tehn.MC/7 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu
