Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 24/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 24/
Ședința publică din 12 Martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanții, și (), domiciliați în B, sector 1,-,.20,.1,.22, împotriva sentinței civile nr.2636 din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
In lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor și susținerile reprezentantului reclamanților apelanți au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 20 februarie 2008, care face parte integrantă din prezenta când s-a amânat pronunțare pe data de 27 februarie 2008, pe 5 martie 2008, iar apoi pe data de azi, când în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2636/17.10.2007 Tribunalul Harghitaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta AVAS; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC SA,; a respins acțiunea reclamanților, și (), împotriva pârâților SC SRL prin administrator judiciar SC SRL, M C, SC SA, SC SA, AVAS, SC, și Autoritatea Națională pentru Turism; fără cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii instanța de fond a reținut următoarele:
În anul 1950, imobilul revendicat de reclaman i a intrat n proprietatea Statului Rom n, fiind administrat de Direc ia Caselor de i, iar n urma apari iei CM. nr.9/19960, prin decizia nr.59/1960 de Sfatul Popular al Regiunii Autonome, a fost nfiin at ntreprinderea local, care a preluat ntreg patrimoniul de la.S, în patrimoniu fiind eviden iat i imobilul.
Conform prevederilor art.20 alin.ultim din Legea nr. 15/1990 - "bunurile din patrimoniul societăț ii comerciale sunt proprietatea acesteia", constituite ca aport n natur i eviden iate n capitolul social al societ ății tei, aceasta devenind proprietar prin efectul legii de mai sus ntruc t din anul 1991 s-a pornit procedura de privatizare a societ ății comerciale, aceast procedur s-a extins i asupra tei sub imperiul Legii nr.58/1991 ale rei prevederi speciale fac referire la modalitatea de nzare a activelor eviden iate n patrimoniu, modalitatea de aplicare a Legii nr.58/1991, fiind stabilite prin HG 634/1991 i HG 332/1992, legisla ie care era n vigoare la data ncheierii contractului de nzare-cump rare atacat. De fapt, nzarea-cump rarea s-a efectuat cu respectarea prevederilor legale de mai sus, prin licita ie public, fix ndu-se i pre de adjudecare, ntreaga procedur niciodat nefiind contestat.
În aceste condi ii prev.art.46 pct.4 din Legea nr. 10/2001, invocat de reclaman i nu sunt aplicabile, neconstat ndu-se nc lcarea respectivelor prevederi legale.
Constat nd respectivul contract de nzare-cump rare a imobilului construc ie a fost ncheiat cu respectarea condi iilor de legalitate, instan a a respins cap tul de cerere privind constatarea nulit ății absolute a acestui contract.
In ceea ce prive te cap tul de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate al tei, emis de ta Autoritatea Na ional de Turism, pentru suprafa a de 475,69 mp. precum i a contractelor subsecvente prin care ta, a devenit proprietar al imobilului, instan a a constatat Certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost eliberat în anul 1999, nscrierea n ndu-se n anul 2000. Înainte de a se adresa instan ei reclaman ii nu s-au adresat autorit ăț ii emitente.
De asemenea conform art.5 alin.ultim din Legea nr.29/1990, introducerea cererii la instan ță nu se putea face mai rziu de 1 an de la data comunic rii actului a rui anulare se cere, n cazul de față termenul fiind dep ășit, deoarece ntre data introducerii ac iunii 13.08.2003, socotit ca data comunic rii i data la care s-a solicitat anularea, astfel termenul de dec dere fiind dep ăș it acest cap t de cerere este tardiv, pentru acest motiv urm nd fie respins.
Constat nd nstr inarea imobilului din litigiu, prin contractul ncheiat n 19.02.1996, s-a cut cu respectarea legilor n vigoare, ta av nd drept de proprietate, n aceast calitate, se consider a nstr inat tot n condi ii legale pe seama tei acela i imobil i ca urmare i contractul ncheiat de acesta este legal, nefiind incident niciuna dintre condi iile de constatare a nulit ății absolute astfel i acest cap t de cerere va fi respins.
Ca urmare, n baza celor de mai sus, instan a de fond constat nd niciun cap t din cererea de chemare n judecat formulat de reclaman i, nu este ntemeiat, a respins-
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, și (), arătând că solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii; constatarea nulității absolute a contractului de înstrăinare a imobilului situat în,- ( anexă ) actualmente, constând din casă () și teren în suprafață de 324 mp; constatarea nulității absolute a contractului de înstrăinare a imobilului situat în,- ( anexă ) actualmente, fiind înscrisă în CF nr.44/N/C nr.top.15C, încheiat între SC SA, pe de o parte și SC SRL, pe de altă parte, încheiat la data de 19.02.1996; constatarea nulității absolute a contractelor subsecvente, prin care SC SRL a devenit proprietară asupra imobilului.
În motivele de apel recurenții susțin că: conform prev.art.46 pct.4 din Legea nr.10/2001 sunt aplicabile, neconstatându-se încălcarea respectivelor prevederi legale" Astfel că instanța de fond trebuia să stabilească că potrivit art.20 alin. ultim din Legea nr.15/1990 bunurile din patrimoniul societății sunt proprietatea acesteia și ca urmare SC SA preluând imobilul practic, în urma reorganizării fostei întreprinderi și prin divizare cu SC SA.
Astfel apelanții consideră că sunt aplicabile prev.art.46 din Lege anr.10/2001 în primul rând pentru că imobilul a fost preluat fără titlu valabil și în al doilea înstrăinarea a avut loc fără îndeplinirea condițiilor legale.
În ceea ce privește nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare a imobilului să arată că contractul este încheiat sub semnătură privată deci nu în contract autentic și că SC SA la data perfectării contractului era o societate cu capital majoritar de stat inclusiv cu reguli stricte de înstrăinare a activului. Astfel că aceasta nu putea vinde activul respectiv decât cu respectarea unor prevederi legale și anume HG nr.634/16.09.2001 în care se prevedea o evaluare printr-o expertiză, respectiv acestea au fost ignorate deplin, deci contractul este lovit de nulitate absolută.
Un alt motiv de nulitate îl constituie și faptul că potrivit art.III imobilele au fost trecute în proprietatea statului "ca bunuri ale întregului popor", și nu a intervenit un alt act de transfer al dreptului de transfer. Astfel recurentul mai arată art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001 precum și art.20 din aceeași lege, în susținerea recursului său.
Deși pârâții au avut termen în cunoștință pentru formularea întâmpinării, la ultimul termen de judecată, s-a prezentat, care solicită termen în vederea formulării întâmpinării, care în final nu s-a mai produs.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește autoritatea invocată de AVAS și SC SA, instanța le-a un it și a constatat invocarea faptei; AVAS B nu are calitatea de proprietar al bunurilor SC SA iar SC SA nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Față de reglementările invocate ca urmare a Legii nr.15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat la legi autonome și societăți comerciale prin HG nr.1041/1990, la H figura imobilul desființat de succesoarea legală ca fiind pârâta SC SA.
În anul 1991 s-a pornit procedura de privatizare a societății și astfel sub Legea nr.59/1991 se fac referiri la vânzarea activelor evidențiate în patrimoniu care apoi au fost stabilite de HG.634/1991 și HG nr.332/1992, legislație în vigoare la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, fapt ce a dus prin licitație publică la un preț de adjudecare care în final nu a fost contestată.
Astfel că potrivit art.46 alin.4 din Legea nr.10/2001 nu sunt aplicabile, necontestând încălcarea lor și astfel, se va respinge capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a acestui contract.
În acest sens se arată că certificatul de contestare a dreptului de proprietate eliberat în anul 1999, înscrierea CF făcându-se în anul 2000 și acesta nu a fost contestat.
Totuși în conformitate cu disp.art.5 alin.ultim din Legea nr.29/1990, când introducerea nu se putea face mai târziu de 1 an de la data comunicării actului, deoarece la data de 13.08.2003 acest termen este total greșit.
Deci astfel, prin contractul din 19.02.2006 s-a făcut cu respectarea legilor în vigoare, pârâta SC SA având drept de proprietate iar pârâta SC nu avea calitate de pârâtă în prezenta cauză.
În această situație instanța constată, că nu sunt incidente motivele de constatare a nulității absolute formulate de apelanți și astfel instanța le va respinge ca neîntemeiate.
În concluzie, ca urmare a celor arătate mai sus, instanța constată că nici un drept de cerere a reclamanților nu este întemeiat și urmează a se respinge apelul în condițiile art.296 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții, și (), domiciliați în B, sector 1,-,.20,.1,.22, împotriva sentinței civile nr.2636 din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 Martie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.AV
Tehnored.CC/6 exp.
31.03.2008
Jd.fd.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
