Uzucapiune. Decizia 263/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 263/
Ședința publică din 13 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de intervenientul, cu reședința în comuna nr.1177, jud. H, împotriva deciziei civile nr.178 din 8 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 6 martie 2008 - care face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 13 martie 2008.
CURTEA,
Prin acțiunea înaintată la 13 februarie 2004 la Judecătoria Toplița și precizată ulterior, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, decedat, prin moștenitorul legal, solicitând a se constata că antecesorii reclamantei, respectiv și au dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiune, asupra imobilului clădit înscris în CF 4841, nr.top.22468, casă de locuit și teren aferent în suprafață de 1068 mp, situat în comuna nr.1177, județul
În susținerea acțiunii, reclamanta a relevat că imobilul sus indicat a fost cumpărat în anul 1947 de către părinții săi, care l-au folosit în mod continuu și public până la decesul lor, netulburați și sub nume de proprietari, iar după decesul acestora posesia a fost continuată de reclamantă și frații săi.
În dosarul instanței de fond, înregistrat inițial sub nr.162/2004, intervenienții și au formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând anularea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr.466/2002 și anularea certificatului de moștenitor nr.173/2000, cerere încuviințată în principiu și disjunsă în dosarul nr.697/2004 al Judecătoriei Toplița.
Prin sentința civilă nr.336 din 25 iunie 2007 Judecătoriei Toplița, pronunțată în urma conexării dosarelor sus indicate, s-a admis acțiunea formulată de reclamantă, conform solicitării iar în privința cererii de intervenție s-a constatat autoritatea de lucru judecat, raportat la sentința civilă nr.341/2006 a Judecătoriei Toplița, rămasă definitivă și irevocabilă.
Soluția instanței de fond a fost confirmată ca legală și temeinică prin decizia civilă mnr.178/8 noiembrie 2007 Tribunalului Harghita, care a respins ca nefondat apelul declarat de intervenientul.
Pentru a statua astfel, instanța de fond precum și cea de apel au reținut că imobilul din litigiu se identifică în CF 4841, casă de locuit și teren aferent în suprafață de 1033 mp, date ce rezultă din extrasul de carte funciară depus la dosar și raportul de expertiză tehnică efectuat de ing.. Imobilul a fost cumpărat de, tatăl reclamantei și al intervenienților, în anul 1947, în baza unui act sub semnătură privată, de la numitul, decedat, având ca unic moștenitor în viață pe, citat în cauză în calitate de pârât. S-a mai reținut în cuprinsul hotărârilor faptul că, tatăl părților s-a căsătorit cu numita în anul 1946, după decesul primei soții în anul 1945, iar imobilul cumpărat a fost posedat în mod continuu și public sub nume de proprietari de către susnumiții, timp de circa 55 ani. În evidențele fiscale ale comunei, județul H, imobilul figurează pe numele lui și, după care au achitat toate taxele și impozitele legale.
Raportat la momentul începerii posesiei imobilului din litigiu, instanțele de judecată au făcut aplicațiunea prevederilor art.1846 și urm. din Codul civil coroborat cu art.674 pr.civ. apreciind ca fondată acțiunea civilă introductivă de instanță.
În ceea ce privește cererea de intervenție înaintată de și, instanțele de judecată au reținut că în speță operează autoritatea de lucru judecată prev. de art.1201 Cod civil, raportat la dispozițiile sentinței civile nr.341/26 iunie 2006 Judecătoriei Toplița.
Împotriva deciziei civile menționate, intervenientul a declarat în termen legal recurs, solicitând modificarea acesteia, în parte, rejudecarea pricinii și admiterea petitelor vizând anularea contractului de vânzare cumpărare nr.466/2002 și anularea certificatului de moștenitor nr.173/2000. În opinia recurentului, probele scrise și testimoniale existente la dosar confirmă susținerile sale, în sensul anulării celor două acte juridice sus indicate, în speță neoperând autoritatea de lucru judecat. În pofida vastului memoriu de recurs depus la dosar, recurentul nu face referire la niciunul din motivele de casare sau de modificare prev. de art.304 pr.civ. reiterând motivele de fapt și de drept invocate în cererea de intervenție și dezvoltând cronologic starea de fapt din speță. "Nemulțumirea" intervenientului recurent constă în faptul că instanțele de judecată au ignorat decizia civilă nr.675/R/2006 pronunțată de această instanță, care confirmă susținerile sale și stabilea necesitatea administrării de noi probe în cauză.
Recursul dedus judecății este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Prin cererea introductivă de instanță reclamanta a solicitat în contradictoriu cu moștenitorul proprietarului tabular, constatarea faptului că antecesorii săi au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului din litigiu, prevalându-se de antecontractul de vânzare cumpărare din anul 1947 și invocând dispozițiile art.1846 cod civil și ale Legii nr.7/1996. Anexat cererii principale, reclamanta a depus la dosar extrasul de carte funciară 4841, contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr.466 din 2002 intervenit între și reclamantă, precum și certificatul de moștenitor nr.173/2000, prin care s-a stabilit activul succesoral după defuncții și, precum și moștenitorii legali ai acestora.
Cererea de intervenție în interes propriu a fost depusă de în dosarul nr.162/2004 al Judecătoriei Toplița și a avut ca obiect anularea contractului de vânzare cumpărare sus indicat, prevalându-se de certificatul de moștenitor la care s-a făcut referire, de după antecontracte de vânzare cumpărare datate la 8 aprilie și respectiv 29 mai 1947.
Prin sentința civilă nr.10/11 ianuarie 2005 Judecătoriei Toplița, s-a admis acțiunea civilă principală, conform solicitării și s-a admis în principiu cererea de intervenție, dispunându-se disjungerea soluționării acesteia. Soluția instanței de fond a fost confirmată prin decizia civilă nr.195/21 decembrie 2005 Tribunalului Harghita, însă prin decizia civilă nr.675/R/8 iunie 2006 acestei instanțe s-a admis recursul intervenientului și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, motivat de faptul că disjungerea cererii de intervenție a fost dispus greșită și că atât acțiunea principală cât și cererea de intervenție trebuie soluționate concomitent. Decizia de casare nu face nicio referire la necesitatea administrării unor probe noi în cauză și nici nu a dezlegat probleme de drept aplicabile speței deduse judecății.
În contextul menționat, după rejudecare s-a pronunțat sentința civilă nr.336/25 iunie 2007 Judecătoriei Toplița, confirmată ca legală și temeinică prin decizia civilă nr.178/8 noiembrie 2007 Tribunalului Harghita, care formează obiectul prezentului recurs.
Analizând "motivele de recurs" invocate de intervenientul, urmează a se stabili că în cauză pârâtul are calitate procesual pasivă, din moment ce este unicul moștenitor legal al proprietarului tabular,.
Raportat la dispozițiile deciziei de casare menționată, instanța de fond și cea de apel nu erau chemate să reia cercetarea judecătorească asupra legalității contractului de vânzare cumpărare nr.466/2002, din moment ce atare problemă a fost soluționată definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr.341/2006 a Judecătoriei Toplița. Ca atare, în cauză operează autoritatea de lucru judecat, prev. de art.1201 Cod civil, potrivit căruia "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între aceleași părți".
Anularea certificatului de moștenitor nr.173 din 7.02.2000 nu a format obiectul cererii de intervenție și nici obiectul acțiunii principale intentată de reclamantă, neputând fi analizată pentru prima oară în recurs (art.316, 294 alin.1 pr.civ.).
În fine, în ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către antecesorii reclamantei, se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut o corectă aplicațiune a dispozițiilor legale în materie, bazat pe probele testimoniale și scrise existente la dosar. Instanțele au reținut incidența dispozițiilor Codului civil Român, întrucât posesiunea a început în prima parte a anului 1947, perioadă în care încă nu era aplicabilă Legea nr.115/1938.
Față de cele ce preced, recursul declarat de către intervenient este nefondat și în consecință urmează a fi respins ca atare, menținând ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intervenientul, cu reședința în comuna - nr.1177, județul H, împotriva deciziei civile nr.178 din 8 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
15.04.2008.
Jud.fond: Sz.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
