Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 244/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 244/A/2008
Ședința publică din data de 26 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca
JUDECĂTOR 2: Valentin Mitea vicepreședinte al Curții de Apel Cluj
Grefier: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamantele și împotriva sentinței civile nr.236/F/2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița - N, în dosarul nr- privind și pe pârâta SA, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 19 septembrie 2008, încheierea ședinței publice din aceeași dată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 236/F din 07.05.2007 a Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosarul nr-, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă înaintată de reclamantul ( pe timpul procesului, succesoare fiind și ) împotriva deciziei nr. 1566/15.06.2006 emisă de pârâta SC SA
Totodată, a fost respinsă excepția tardivității introducerii de către a notificării pentru acordarea măsurilor reparatorii.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
Prin acțiunea sa, reclamantul a solicitat obligarea SC SA N la a-i plăti suma de 50.726 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând diferența de preț între suma încasată în urma exproprierii și valoarea actualizată.
La data de 22 septembrie 2005 reclamantul i-a solicitat SC Sa N, prin executor judecătoresc, restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr. 2541 N, nr. top 6908, teren în suprafață 356 mp. (suprafață reală 589 mp.), rămânând ca în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă să i se acorde măsuri reparatorii în echivalent.
O notificare similară a fost înaintată, la aceea și dată, și Primăriei orașului
Imobilul în litigiu a fost expropriat în anul 1984, în baza Decretului prezidențial nr. 197 din 21 septembrie 1984, cu acordarea de despăgubiri în cuantum de 883,50 lei.
celor două notificări sus arătate doar la data de 22 septembrie 2005, urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, reclamantul a solicitat măsuri reparatorii cu depășirea termenului de 12 luni prevăzut de Legea nr. 10/1991 (termen care a expirat la data de 14 septembrie 2002), astfel că el a pierdut dreptul la reparație potrivit acestei legi, ceea ce obligă la respingerea cererii de restituire și a prezentei acțiuni.
Necunoașterea legii nu poate fi reținută în beneficiul reclamantului, după cum nu se poate reține nici încălcarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor prevăzut de art. 16 alin. 1 din Constituție, căci acest principiu nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane aflate în situații deosebite.
Nu se poate vorbi nici despre agravarea situației reclamantului (respectiv a succesoarelor sale) în propria cale de atac, căci plângerea împotriva deciziei unității deținătoare nu reprezintă o veritabilă cale de atac, ci mai degrabă o acțiune în anularea unui act în cadrul căruia se pune în discuție valabilitatea actului emis cu ocazia procedurii prealabile.
Împotriva acestei sentințe reclamantele și au declarat apel, învederând că este nelegală și netemeinică.
Apelul nu a fost motivat, însă ulterior închiderii dezbaterilor, în interiorul termenului în care prezenta instanță a amânat pronunțarea hotărârii pentru ca reclamantele să poată depune concluzii scrise, acestea au depus, în scris, așa numitele "motive de apel" (filele 10-11).
Având în vedere că, prin raportarea la prevederile art. 287 alin. 2 proc. civ. conform căruia motivele de apel trebuie depuse, sub sancțiunea decăderii, până la prima zi de înfățișare, Curtea, văzând că aceste "motive de apel" au fost depuse nu doar ulterior primei zile de înfățișare, ci și ulterior încheierii dezbaterilor, urmează a le da valoarea unor concluzii scrise, în sensul prevederilor art. 146 teza a doua proc. civ.
Intimata nu a formulat întâmpinare, ea depunând însă concluzii scrise (fila 12).
Trecând la soluționarea prezentului apel prin raportare la susținerile făcute de reclamante înaintea primei instanțe, precum și la cele conținute în sus evocatele concluzii scrise, Curtea are în vedere următoarele:
Într-adevăr, prin dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 10/2001, se stabilește că sunt considerate imobile preluate abuziv, intrând sub incidența acestei legi, orice imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Împrejurarea că anumite imobile pot fi considerate, de pe acest temei legal, ca preluate abuziv nu înlătură însă obligația persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii de a formula notificarea la care se referă art. 22 din Legea nr. 10/2001 în termenul prezentat la alin. 1al articolului, adică în timp de 1 an calculat de la data intrării în vigoare a legii, respectiv până la data de 14 februarie 2002.
reclamantelor nu a respectat însă acest termen stabilit imperativ de lege, el formulând notificări doar la data de 22 septembrie 2005 (fila 6 dosar nr. 2581/2006 al Tribunalului Bistrița N ), deci mult ulterior datei de 14 februarie 2002, ca moment final al termenului acordat în acest scop de lege.
Legea nr. 247/2005 nu a instituit un nou termen, distinct și autonom, pentru formularea cererii reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, astfel că eventualele cereri făcute după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, dar care se raportează la regimul reparatoriu instituit prin Legea nr. 10/2001, trebuie considerate tardive și, prin urmare, respinse.
Nu s-ar putea considera nici că printr-o asemenea abordare s-ar crea un regim juridic discriminatoriu pentru foștii proprietari, ai imobilelor preluate abuziv care au formulat notificări pentru retrocedarea unor astfel de imobile înainte de apariția Legii nr. 247/2005, pe de o parte, și aceia care au formulat astfel de notificări după intrarea în vigoare a acestui act normativ, pe de altă parte, deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, toate persoanele care apreciau că au vocație la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 erau datoare a respecta procedura și termenele impuse de aceasta, câtă vreme prin acte normative ulterioare nu s-a stabilit altfel.
Prin urmare, discriminarea la care apelantele fac referire nu există, căci toți cei aflați într-o situație juridică identică - anume cea de persoane care pretind că sunt îndreptățite la măsuri reparatorii - beneficiază de același tratament legal privitor la termenele de formulare a notificării și procedura de urmat.
În raport cu cele ce preced, apelul se va respinge ca neîntemeiat, în baza art. 296 proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantele și împotriva sentinței civile nr. 236/F din 07 mai 2008 Tribunalului Bistrița - N, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
red.VM/dact.MM
5ex.
Jud.fond:
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Valentin Mitea
