Speta Legea 10/2001. Decizia 242/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 242/A/26.09.2008
Ședința publică din data de 26 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca
JUDECĂTOR 2: Valentin Mitea vicepreședinte al Curții de Apel Cluj
Grefier: - -
-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de pârâtul apelant PRIMARUL MUNICIPIULUI C- împotriva sentinței civile nr. 253/2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe reclamanta intimată, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 19 septembrie 2008, când reprezentanta reclamantei intimate a pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
La data de 23 septembrie 2008, reclamanta intimată a depus la dosar, prin serviciul de registratuiră al instanței, concluzii scrise ( fila 11 din dosar ).
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 253din 08 mai 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, s-a admis în parte plângerea formulată de reclamanta împotriva dispoziției nr. 41047 din 27.12.2006 a Primarului municipiului C-
În consecință, a fost anulată parțial dispoziția Primarului, menținându-se propunerea de acordare de despăgubiri cu privire la suprafața de teren de 136 mp. și dispunându-se restituirea suprafeței de 365 mp. teren, conform variantei II din raportul de expertiză efectuat de expert ing. G, condiționat de plata echivalentului sumei primite cu titlu de despăgubiri, actualizată cu rata inflației.
Au fost respinse capetele subsidiare de cerere privind radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al Statul Român și întabularea dreptului de proprietate al reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
Prin dispoziția nr. 41047 din 27.12.2006 a Primarului municipiului C-N a fost respinsă cererea formulată de reclamantă, în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 500 mp. situat în C-N,-, propunându-i-se acordarea de măsuri reparatorii în echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, sub condiția restituirii, în valoare actualizată a despăgubirilor primite cu ocazia exproprierii.
Expertiza tehnică efectuată în prezentul recurs a stabilit că terenul corespunde, sub aspect tabular, aceluia cu nr. top 1041/5 înscris inițial în CF nr. 21690 C, după expropriere transcris în CF nr. 51653
Expertul a propus două variante de restituire, instanța apreciind- ca oportună pe aceea cu nr. 2, deoarece chiar dacă nu corespunde în privința suprafeței de 165 mp. cu vechiul amplasament al terenului, suprafața de 165 mp. se află situată în continuarea suprafeței de restituit ce aparține vechiului număr topografic 1041/5. Nu s-a făcut dovada că acest teren a fost solicitat de o altă persoană îndreptățită sau că pe el ar fi edificate construcții definitive sau alei de acces. Totodată, s-ar putea forma o parcelă pe care reclamanta să o poată utiliza conform cerințelor urbanistice, fără a împiedica accesul la rețelele edilitare și la domeniul public al municipiului C-
Așa fiind, a fost admisă acțiunea conform dispozitivului sentinței.
Împotriva sentinței a declarat apel Primarul municipiului C-N, solicitând schimbarea ei în sensul restituirii în natură a terenului conform variantei nr. 1 propusă de către expertul judiciar, deoarece:
a) Sentința este nelegală și netemeinică, Tribunalul acordând reclamantei o suprafață de 195 mp. teren fără ca aceasta să-i fi aparținut anterior antecesorului reclamantei.
b) A fost ignorată solicitarea reclamantei, făcută în cuprinsul notificării, de a i se acorda despăgubiri bănești pentru întregul teren preluat abuziv.
c) Trebuie avută în vedere varianta nr. 1 propusă de expertul judiciar, în raport de care doar suprafața de 200 mp. teren poate fi socotită liberă și, deci, susceptibilă de restituire în natură.
Reclamanta intimată a formulat întâmpinare (fila 7), solicitând respingerea apelului ca nefondat și arătând, între altele, că dacă s-ar admite restituirea în natură doar pentru suprafața de 200 mp. conform variantei nr. 1 expertizei, această restituire ar fi doar una formală, simbolică, și nu una reală, această suprafață putând fi utilizată doar în scopuri agricole.
Cu privire la acest apel, Curtea are în vedere următoarele:
Într-adevăr, prin notificarea înregistrată la Primăria municipiului C-N sub nr. 53014/3 din 10 septembrie 2001 reclamanta a solicitat, corespunzător imobilului situat în C-N,-, "acordarea de măsuri reparatorii prin despăgubiri pecuniare", menționând că pe teren se află construite blocuri de locuințe (fila 26 dosar Tribunal).
Față de această solicitare a reclamantei, era însă de avut în vedere - iar Primarul municipiului C-N a ținut seama de aceasta la soluționarea notificării - că deși, în sensul prevederilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate abuziv se restituie, de regulă, în natură chiar dacă persoana îndreptățită și-ar dori echivalentul bănesc al imobilului, acordarea în natură nu va putea fi însă dispusă atunci când, în circumstanțele speței, ea nu apare ca posibilă.
Sunt asemenea situații acelea în care o construcție preluată s-ar găsi demolată ori vândută chiriașilor fără ca fostul proprietar sau succesorul lui să fi obținut anularea contractelor de vânzare cumpărare, după cum, tot astfel, pe un teren preluat abuziv s-ar fi edificat, după preluare, construcții noi care să-l fi ocupat în totalitate.
În aprecierea prezentei Curți, trebuie considerată ca având valoarea unei situații în care un teren preluat abuziv nu va putea fi restituit în natură și aceea în care, deși terenul nu a fost acoperit în totalitate de construcții noi ori afectat în totul de alte utilități, suprafața de teren rămasă liberă este atât de redusă încât nu apare, în concret, ca posibilă utilizarea ori valorificarea sau, în genere, exploatarea ei normală în cazul în care i-ar fi restituită fostului proprietar ori succesorilor lui.
Prin utilizare, valorificare sau exploatare normală trebuie înțeleasă situația în care, în raport cu situarea terenului și celelalte particularități ale lui (deduse inclusiv din observarea apartenenței lui la o anumită zonă urbanistică), în cazul restituirii în natură, devine posibil ca beneficiarul restituirii să se bucure de bunul său, beneficiind, în plenitudinea lor de toate atributele dreptului de proprietate.
Când însă ceea ce s-ar putea restitui în natură, zicându-se, în interpretarea literală a Legii nr. 10/2001, că reprezintă teren liber (deoarece nu ar fi în mod direct afectat de construcții sau de utilități publice), este doar o suprafață de teren care, prin întinderea ei redusă, devine improprie unei valorificări (exploatări) normale, trebuie considerat că, într-o asemenea situație, este mai just a aprecia că o asemenea suprafață nu poate fi restituită în natură.
Prin urmare, terenul nefiind liber, fostului proprietar sau succesorilor este mai just a li se acorda măsuri reparatorii prin echivalent, în caz contrar ajungându-se la prejudicierea lor prin atribuirea în natură a unui teren care, fiind inapt unei normale utilizări, valorează în realitate mult mai puțin.
Doar uzând de o asemenea interpretare s-ar putea considera că scopul Legii nr. 10/2001, acela de a oferi justă, deci completă, reparație, poate fi atins, în caz contrar intenția reparatorie a legii aflându-se, cel puțin parțial, anihilată.
Pe de altă parte, Curtea înțelege, totodată, a arăta că ceea ce se poate restitui în natură sunt, în principiu, doar imobilele care au fost preluate abuziv, iar nu altele, indiferent dacă acestea s-ar găsi în vecinătatea celui preluat abuziv și ar fi, în înțelesul legii, libere.
Atribuirea altor imobile sau, în genere, bunuri decât cele preluate este îngăduită doar în măsura în care restituirea în natură a imobilului preluat abuziv nu este posibilă, iar persoanei îndreptățite i s-ar propune în compensare (conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001) alte bunuri de către unitatea deținătoare.
Asemenea bunuri trebuie să se afle însă înscrise pe lista întocmită, conform art. 1 alin. 5 din lege, de primari ori, după caz, de conducătorii entităților învestite cu soluționarea notificărilor, astfel că neaflarea unui anumit bun pe această listă împiedică, în lipsa acordului primarului sau al celorlalți conducători vizați de lege, atribuirea lui.
În prezentul proces s-a stabilit prin expertiza administrată în fața primei instanțe (fila 75) că din suprafața de 603 mp. aferentă nr. top 1041/5, înscrisă inițial în CF nr. 21690 C, a fost identificată o suprafață de 200 mp. pe care nu se află edificate construcții definitive sau alei de acces, ceea ce înseamnă că din suprafața preluată abuziv de la antecesorii reclamantului doar 200 mp. reprezintă suprafață de teren liberă.
Stabilind că este posibilă restituirea în natură a unei suprafețe de 365 mp. teren (conform variantei II din raportul de expertiză), Tribunalul a avut în vedere, suplimentar, și existența unei suprafețe libere de încă 165 mp. teren, aparținând altei parcele, pe care a alăturat-o celei de 200 mp. ce făcea parte din terenul preluat abuziv de la antecesorii reclamanților. Or, o asemenea rezolvare este eronată, căci din prevederile Legii nr. 10/2001rezultă, așa cum s-a arătat mai sus, că restituirea în natură a unui imobil sau a unei părți din el poate fi făcută numai dacă acesta este tocmai acela care a fost preluat în mod abuziv, iar nu un altul.
Un alt imobil ori, în genere, bun poate fi oferit numai cu caracter compensatoriu, ca o consecință a cuprinderii lui în lista întocmită potrivit prevederilor art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, ceea ce în procesul de față nu se verifică, terenul în suprafață de 165 mp. nefiind cuprins într-o asemenea listă.
Pe cale de consecință, greșit a considerat prima instanță că suprafața de 165 mp. teren le-ar putea fi atribuită reclamanților.
În ce privește restituirea în natură către reclamanți a suprafeței de 200 mp. teren pe care, conform expertizei, nu se află edificate construcții definitive și alei de acces, observă Curtea că deși, aparent, această suprafață poate fi socotită liberă și, deci, susceptibilă de restituire, în fapt restituirea ei către reclamanți s-ar dovedi prejudiciabilă, fiind mai justă acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent
Are în vedere Curtea că față de întinderea ei redusă (200 mp.), suprafața în discuție s-ar dovedi improprie unei alte utilizări economice decât cea agricolă, nefiind posibil a fi folosită în scop de construire. Or, față de faptul că principala utilitate economică de interes în legătură cu un teren situat în intravilan și amplasat într-o zonă rezidențială nu ar putea fi decât aceea a folosirii lui pentru edificarea de construcții, rezultă că în cauză acest lucru nu s-ar putea realiza.
Din aceste rațiuni, Curtea apreciază că realizarea în beneficiul reclamanților a unei juste reparații face necesară nu restituirea în natură a acestei suprafețe, ci acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru întreaga suprafață de teren preluată abuziv, deci inclusiv aferent celor 200 mp.
Este de văzut, de altfel, și că reclamanții înșiși, prin întâmpinare, afirmă (fila 8) că restituirea în natură a suprafeței de 200 mp. " ar fi doar formală, simbolică și nu una reală, deoarece această suprafață mică nu poate fi utilizabilă decât pentru scopuri agricole".
Față de cele ce preced și în conformitate cu ele, se va admite apelul pârâtului în baza art. 296 proc. civ. și va fi schimbată sentința în sensul respingerii plângerii reclamanților, menținându-se celelalte dispoziții ale sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de PRIMARUL municipiului C- împotriva sentinței civile nr. 253 din 08 mai 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o schimbă în parte, astfel:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de reclamanta împotriva dispoziției nr. 41047 din 27.12.2006 a PRIMARULUI municipiului C-, pe care o menține.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
red.VM/dact.MM
4ex./
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Valentin Mitea
