Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 252/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMANIA

CURTEA DE APEL Operator 2928

SECTIA CIVILĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 252/

Ședința publică din 9 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă

JUDECĂTOR 2: Erica Nistor

GREFIER: - -

S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul, prin mandatar, împotriva sentinței civile nr.1718/10.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați SA și AVAS B, având ca obiect Legea nr.10/2001.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul apelant, mandatar, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura completă.

Apelul a fost declarat în termen legal și este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.

După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, mandatarul reclamantului apelant depune la dosar concluzii scrise și copia sentinței civile nr.379/19.05.2009 pronunțată de Judecătoria Deta în dosar nr-.

Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Mandatarul reclamantului apelant solicită admiterea apelului conform motivelor și concluziilor scrise depuse la dosar.

CURTEA

Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:

Prin sentinta civilă nr.195/24.03.2005, pronuntată de Judecătoria Deta in dosarul 1189/2004, a fost admisă in parte cererea formulată de reclamantul impotriva pârâtei SA, fiind obligată această pârâta la plata unei amenzi civile in sumă de 300.000 lei/ zile intârziere incepând cu 16.12.2004 si până la executarea obligatiei stabilită prin decizia civilă 1277/07.06.2004 pronuntată in dosarul 3278/C/2004 al Curtii de Apel T, fiind respinsă cererea de acordare de daune cominatorii. Prin aceeasi hotărâre a fost declinată in favoarea Tribunalului T competența de solutionare a cererii formulată si precizata de reclamant impotriva pârâtilor si SC SA, având ca obiect restituire imobil si acordare de despăgubiri in temeiul Legii 10/2001.

Cererea disjunsă a fost inregistrată sub numarul 4301/2005 pe rolul Tribunalului

Prin sentinta civilă nr.1/PI/09.01.2006, Tribunalul Tar espins cererea disjunsă ca prematur formulată, arătând că până la momentul promovarii acesteia, notificarea nu a fost solutionată, desi prin decizia civila 1277/2004 Curtea de Apel Tad ispus obligarea pârâtei să emită decizie motivata cu privire la imobilele solicitate prin notificare.

Apelul declarat de reclamant impotriva sentintei civile 1/PI/2006 a Tribunalului Taf ost admis de catre Curtea de Apel T prin decizia civila 470/1.11.2007, dispunându-se desfiintarea acestei hotărâri si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, respectiv Tribunalului

Pentru a pronunta aceasta hotărâre, Curtea de Apel Tar etinut că intre timp, adică la 09.05.2007, Primarul orasului a emis Dispozitia nr.1330/2007, astfel incât prima instanță trebuie să cerceteze si să solutioneze pe fond valabilitatea legalitătii acestei dispozitii motivate, tinând seama, cu prilejul rejudecării cauzei, de toate criticile formulate in apel d e reclamant si de vastul probator cu inscrisuri de la dosar, in vederea asigurării unei judecăți de fond unitare.

Recursul declarat de pârâta AVAS impotriva deciziei nr.470/01.11.2007 a Curtii de Apel Taf ost respins ca nefondat prin decizia 7838/09.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

Dosarul a fost reinregistrat pe rolul Tribunalului T sub numărul -.

Cu prilejul rejudecării de către Tribunalul Tac ererii, prin prisma obiectului acesteia circumscris de hotărârea Curtii de Apel T, nu au fost solicitate probe noi.

Prin sentința civilă nr.1718/10.07.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins cererea de chemare in judecată formulata de reclamantul, impotriva pârâtilor SA prin lichidator judiciar și AVAS

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Dispozitia nr.1330/09.05.2007 emisa de Primarul orasului (fila 64 din dosarul 1478/2006) a fost respinsa cererea de restituire in natura formulata de reclamantul cu privire la terenul si o parte din constructiile demolate situate in extravilanul localitatii, corespondent partial Cc 482/2, corespondent partial al fostului teren top 679/1/c (arător) din CF 733 si pentru constructiile demolate din intravilanul localitatii, corespondent număr top /cadastral 336 -337 din acelasi CF 733, arătându-se că valoarea echivalenta a constructiilor imposibil de restituit ( demolate) este estimată potrivit raportului de expertiza intocmit de SC SRL la suma de 3.267.824.241 rol - valoare de circulatie raportata la luna martie 2003. Pentru imobilele care nu pot fi restituite in natura s-a propus, prin aceeasi dispozitie, acordarea de despăgubiri in favoarea petentului, in conditiile art.16 din titlul VII al Legii 247/2005.

Pentru a emite această dispozitie, Primarul orasului a retinut că parte din constructii exista, trebuind a face obiectul restituirii in natura, iar o alta parte sunt demolate, pentru acestea avansându-se valoarea estimativă arătată prin raportul de expertiza anterior mentionat; cât priveste terenul corespondent actualmente Cc 482(fost top 679/1/c - arator) din CF 733, acesta nu poate face obiectul restituirii sau acordării de teren in compensatie tinând cont de destinatia sa si de aplicarea Legii nr.1/2000, in cadrul căreia notificantul a fost reimproprietarit până la limita superioara permisa de această lege, s-a arătat in aceeasi dispozitie.

După cum rezultă din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamantul a criticat dispozitia contestată arătând că nu poate accepta propunerea Primăriei de a rezolva restituirea imobilelor solicitate in baza Legii nr.10/2001 si a Legii nr.247/2005 prin aplicarea art.16 din Titlul VII al Legii 247/2005. Reclamantul a mai arătat ca Dispozitia 1330/2007 refuză respectarea deciziei 1277/2004 a Curtii de Apel T, desi constructiile existente in Cc 482/1 sunt in paragină oferindu-i despagubiri banesti pe care le refuză.

Analizând dispozitia contestată, Tribunalul a retinut că aceasta prevede că se respinge cererea de restituire in natura a terenului si constructiilor demolate, propunându-se acordarea de despăgubiri in conditiile art.16 din Titlul VII al Legii 247/2005 pentru imobilele ce nu pot fi restituite in natură.

Prin hotărârea 37/27/28.06.2007 a Comisiei Judetene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor T (fila 17 prezentului dosar) s-a dispus restituirea in natură către notificator a vechilor constructii existente pe număr top Cc 482.

Reclamantul a obtinut astfel, prin hotărarea Comisiei Judetene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor T, recunoasterea dreptului sau ce se cere a fi protejat pe calea prezentei constestatii, dispunându-se restituirea in natură către domnia sa a vechilor constructii existente pe top CC 482.

Dispozitia criticată a prevăzut in mod corect acordarea de despăgubiri pentru constructiile care nu mai exista in natura, in vreme ce restituirea celor care mai există, aflate pe top CC 482, in starea in care se găsesc acestea la momentul restituirii, a fost dispusă prin hotărârea Comisiei Judetene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor

Or, prin precizarea făcută la fila 87 din dosarul 1478/2006 al Curtii de Apel T, reclamantul a criticat Dispozitia 1330/2007 a Primarului Orasului tocmai sub acest aspect, al nerestituirii in natură a constructiilor existente pe terenul CC 482/1.

Tribunalul a apreciat că nu există nici un motiv de anulare a Dispozitiei 1330/2007 a Primarului Orasului, câtă vreme, după cum rezulta din continutul său, aceasta s-a referit doar la teren si la constructiile demolate, propunând in mod intemeiat acordarea de despăgubiri pentru acestea conform art.11 din Legea 10/2001, iar cu privire la cele existente pe top 482 s-a dispus restituirea in natură, potrivit solicitărilor reclamantului, prin hotărârea ulterioară a Comisiei Judetene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor

Având in vedere aceste considerente, in temeiul art. 26 alin 3 din Legea 10/2001, Tribunalul a respins cererea de chemare in judecată.

Impotriva acestei hotărâri reclamantul, prin mandatar ales, a declarat recurs, la data de 24.09.2009, calificat de instanță în mod corect apel, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței civile apelate și pe fond, admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată.

In motivarea apelului, reclamantul a susținut că nu a fost citat în fața instanței de fond pentru termenul de judecată din data de 10.07.2009, când s-a judecat pe fond litigiul, și nici pentru termenul de judecată anterior, 26.06.2009, data dezbaterilor.

Pe fondul cauzei, mandatarul reclamantului susține că în mod greșit Tribunalul Timișa reținut că Primarul orașului, în cursul judecării cauzei - respectiv la data de 9.05.2007 emis Dispoziția 1330/2007, aspect în raport de care în mod greșit tribunalul a respins cererea sa de obligare a pârâtului la respectarea și executarea întocmai a hotărârii Curții de Apel Timișoara, în sensul de emitere a dispoziției motivate conform Legii nr.10/2001.

Mandatarul reclamantului a criticat, pe fond, dispoziția emisă de Primarul localității, susținând că se confundă terenul cu o parte din construcțiile demolate din extravilan cu construcțiile demolate din intravilan, iar pe de altă parte, susține că, deși prin Hotărârea nr.37/28.06.2007 a Comisiei Judetene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tis -au restituit în natură construcțiile existente pe nr.top.cadastral 482, nu se observă că nu i s-a restituit și terenul aferent, deși în decizia Curții de Apel Timișoara, sentința civilă nr.30 din 8.12.2008 dată în dosarul nr-, se arată clar că terenul în litigiu nu este teren agricol, ci este teren aferent construcțiilor și face obiectul Legii nr.10/2001.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de reclamant, în raport de actele depuse la dosar, obiectul cauzei și dispozițiile art.282 și urm. pr.civ. Curtea constată că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr.195/24.03.2005 pronunțată de Judecătoria Deta în dosar nr.1189/C/2004, a fost admisă în parte cererea reclamantului în sensul obligării pârâtei SA la plata unei amenzi civile în cuantum de 300.000 lei vechi pe zi de întârziere, începând cu data de 16.12.2004 și până la executarea obligației stabilită în sarcina ei prin decizia civilă nr.1277/7.06.2004 a Curții de Apel Timișoara, prin aceeași hotărâre fiind disjunsă și înaintată spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului Timiș, cererea formulată și precizată de reclamant împotriva pârâtilor și SC SA, având ca obiect restituire în natură imobil și acordare despăgubiri în temeiul Legii nr.10/2001.

Această hotărâre a fost desființată ulterior prin decizia nr.470/R/01.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș întrucât, în cursul judecății - la 09.05.2007, Primarul orașului a emis Dispoziția nr.1330/2007, situație în care se impune ca instanța de fond să verifice pe fond legalitatea acestei dispoziții în raport de criticile invocate de reclamant.

Investită fiind cu examinarea pe fond a dispoziției emisă în condițiile Legii nr.10/2001, instanța de fond, bazându-se pe probatoriul administrat în cauză, a reținut în mod corect că prin hotărârea 37/27/28.06.2007 a Comisiei Judetene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor T, s-a dispus restituirea în natură către notificator a vechilor construcții existente pe nr.top. circumscripțional 482, fiind deci satisfăcută pretenția de restituire în natură a imobilelor existente pe acest teren.

In ceea ce privește cererea reclamantului de restituire în natură a imobilelor înscrise în nr.top. (anterior) 679/1/c - arător din CF 733, întrucât construcțiile în sine nu mai există fiind demolate, în mod corect s-a propus ca reclamantului să-i fie acordate despăgubiri conform art.11 din Legea nr.10/2001.

Pentru aceste considerente, Curtea reține că Tribunalul Timișa făcut o justă interpretare a probatoriului administrat în cauză în raport de cererea de chemare în judecată, astfel că, în baza art.296 pr.civ. va respinge ca neîntemeiat apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de reclamantul, prin mandatar, împotriva sentinței civile nr.1718/10.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 9 noiembrie 2009.

PRESEDINTE, JUDECATOR,

- - - -

GREFIER,

- -

Red.:/17.12.2009

Tehnored./M/ 6 ex./18.12.2009

Inst.fond.: jud.

Se comunică:

-recl.apel. - -Reșița, Bd.-, nr.26,.3, jud.C-S - la

Mandatar

-pâr.int. - SA - oraș, sat nr.43, jud.

-T, str.- - prin

Lichidator, nr.3, apart.1, jud.

-AVAS B -B,--112, sector 1

Președinte:Marinela Giurgincă
Judecători:Marinela Giurgincă, Erica Nistor

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 252/2009. Curtea de Apel Timisoara