Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 257/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 257
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 764 din 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Orașul S M, prin Primar, Primăria orașului S M și Societatea Cooperativă, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamanții apelanți și, av. și pentru pârâta intimată Societatea Cooperativă, lipsă pârâții intimați Orașul S M, prin Primar și Primăria orașului S
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta pârâtei Societatea Cooperativă, depune la dosar dovada comunicării întâmpinării către pârâtul Primarul orașului S M și concluzii scrise, și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.
Reprezentantul reclamanților apelanți solicită admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării entității investite cu soluționarea notificării formulate de contestatori la restituirea în natură a imobilului revendicat, și nu doar la soluționarea în fond a notificării, și menținerea în rest a hotărârii atacate.
Reprezentanta pârâtei intimate Societatea Cooperativă, solicită respingerea apelului, și menținerea sentinței civile apelate.
R E A,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 764 din 23.02.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis în parte contestația formulată de contestatorii - și -, ambii prin mandatar - în contradictoriu cu intimații Orașul SMp rin Primar, Primăria orașului S M și Societatea Cooperativă S
A anulat dispoziția nr.865/05.06.2008 emisă de Primarul orașului Sannicolau M și a dispus obligarea intimatului la soluționarea în fond a notificării contestatorilor privind imobilul situat în S M,-, înscris în CF 1207, nr.top 2390-2391.
A respins în rest contestația față de intimata Societatea Cooperativă SM.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată sub nr-, contestatorii - și - au chemat în judecată intimații Orașul SMp rin Primar, Primăria orașului S M și Societatea Cooperativă S M, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se constate calitatea de unitate deținătoare a intimatei Societatea Cooperativă S M cu privire la imobilul situat în S M,-, înscris în CF 1207, nr.top 2390-2391, să se dispună obligarea acestei intimate să se pronunțe prin decizie motivată asupra notificării nr.153/12.02.2002 în sensul restituirii în natură a imobilului mai sus identificat, cu obligarea tuturor intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că intimata societate este proprietara imobilului revendicat și în această calitate, îi revine obligația prevăzută de art.25 al.1 din Legea nr.10/2001 de a se pronunța prin decizie motivată asupra notificării formulate de cei doi contestatori a căror calitate de persoană îndreptățită este dovedită cu certificatele de moștenitor depuse în susținerea contestației.
În drept a invocat art.1 al.1, art.23 al.1, art.25, 26 al.3, art.28 al.1 din Legea 10/2001, art.47 și art.274 pr.civ.
Intimata Societatea Cooperativă SMa solicitat respingerea contestației în principal, pentru lipsa semnăturii contestației, lipsa calității procesuale pasive motivată cu aceea că intimata a dobândit imobilul prin cumpărare, fiind de bună-credință, lipsa calității procesuale active dată de lipsa de identitate dintre fostul proprietar tabular și cel menționat în certificatele de moștenitor precum și de neacceptarea succesiunii de către contestatori după autorul lor renunțător la succesiunea proprietarului tabular al imobilului în litigiu, iar pe fondul cauzei, intimata a arătat că nu are cunoștință de conținutul notificării și își rezervă dreptul de a-și completa apărările în măsura în care aceasta va fi depusă la dosar, reiterând buna se credință la dobândirea imobilului la care a făcut investiții importante.
Urmare a examinării contestației formulate, verificând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut că imobilul situat în S M,-, înscris în CF 1207, nr.top 2390-2391, fost proprietatea soților, decedat la data de 11.03.1994 și, născută, antedecedată la 02.03.1952.
Prin sentința nr.558/1956 a Tribunalului popular al raionului S M, imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr.111/1951 și în folosința Secțiunii Financiare a raionului S
În anul 1957, imobilul devine proprietatea prin cumpărare a Cooperativei de producție 30 din S M, unitate care, ulterior, prin încheierea nr.7958/30.06.2005 a Oficiului Registrului Comerțului T, și-a schimbat denumirea în Societatea Cooperativă ( intimată în dosarul de față ) și s-a reorganizat din organizație cooperatistă în societate cooperatistă.
Cu notificarea nr.153/12.02.2002, respectiv, nr.754/10.08.2001, contestatorii au revendicat imobilul în litigiu în temeiul Legii nr.10/2001, în calitate de nepoți de frate ai fostului proprietar.
Notificarea nr.153/12.02.2002 a fost semnată și ștampilată în numele și pentru contestatorul de către avocatul acestuia, în baza contractului de asistență juridică încheiat între părți și depus la dosarul de față.
Notificarea nr.754/10.08.2001 a fost semnată personal de către contestatorul -. Prin urmare, observațiile societății intimate sub aspectul lipsei semnăturii notificatorilor ce ar fi putut avea consecințe în planul pierderii dreptului de a revendica imobilul în termenul și condițiile Legii 10/2001, sunt nefondate.
Ambii contestatori au împuternicit prin procura autentificată sub nr.651/21.09.2006 pe numitul - să-i reprezinte în fața tuturor instituțiilor, inclusiv în fața instanțelor de judecată, în vederea revendicării tuturor imobilelor și bunurilor mobile din România.
În baza acestei procuri, mandatarul a promovat prezenta contestație în numele ambilor contestatori, contestația fiind semnată personal de către mandatar.
Tribunalul a reținut că prin dispoziția nr.865/05.06.2008 emisă de Primarul orașului SMs -a reținut că preluarea imobilului revendicat a fost abuzivă, dar notificarea contestatorilor a fost respinsă pe motiv că autorul lor, este străin de moștenirea foștilor proprietari tabulari, prin neacceptare.
Prin decizia civilă nr.140/16.02.2004 a Curții de Apel Timișoara, definitivă și irevocabilă prin nerecurare, s-a constatat că după fostul proprietar tabular, decedat la 11.03.1994, au rămas ca moștenitori, în calitate de soție supraviețuitoare ( prima soție fiind antedecedată soțului ), în cotă de 2/4 și ce doi contestatori, ambii în calitate de nepoți de frate ai defunctului, în cotă de fiecare.
Întrucât vocația succesorală a contestatorilor după foștii proprietari tabulari a fost stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, tribunalul a înlăturat apărarea intimatei Societatea Cooperativă potrivit căreia, contestatorii nu au vocație la măsurile dispuse de legea reparatorie pe motiv că autorul lor, a fost renunțător la succesiunea proprietarului tabular, chiar dacă anterior pronunțării acestei hotărâri judecătorești, a fost eliberat certificatul de moștenitor nr. 992/10.05.1995 prin care s-a dezbătut succesiunea defunctului constatându-se că singura moștenitoare a defunctului este soția, renunțători fiind frații defunctului, (autorul contestatorilor ) și.
Fiind dovedită atât calitatea de persoană îndreptățită a contestatorilor în sensul dispozițiilor art.4 al.3 din Legea nr.10/2001, cât și faptul că imobilul în litigiu constituie obiect de reglementare al aceleași legi, instanța de fond a constatat că în speță în mod greșit Primarul orașului Sannicolau Mar espins contestația pentru lipsa calității de persoane îndreptățite a notificatorilor-contestatori, motiv pentru care, în temeiul art.26 din Legea nr.10/2001, a anulat dispoziția nr.865/05.06.2008 emisă de intimat și a dispus obligarea intimatului la soluționarea în fond a notificării privind imobilul situat în S M,-, înscris în CF 1207, nr.top 2390-2391, respingând în rest contestația față de ceilalți intimați.
În termen împotriva sentinței civile nr. 764 din 23.02.2009 pronunțată de tribunalul Timiș au declarat apel reclamanții și, care au solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării entității investite cu soluționarea notificării formulate de contestatori la restituirea în natură a imobilului revendicat, și nu doar la soluționarea în fond a notificării, și menținerea în rest a hotărârii atacate.
În motivare au arătat că prin decizia nr. XX (20) din 19 martie 2007 - Secțiile Unite - recurs în interesul legii, s-a stabilit că "în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură". Ca atare, admiterea în parte a contestației și obligarea intimatului la soluționarea pe fond a notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, vine în contradicție cu Decizia XX a Secțiile Unite, instanța nesoluționând pe fond contestația, dă posibilitate intimatului la soluționarea pe fond a notificării în sensul respingerii acesteia, situație față de care contestatorii ar fi puși în situația de a contesta în perpetuu deciziile repetate ale entității investite cu soluționarea notificărilor.
Consideră că hotărârea dată de către instanța de fond este criticabilă prin prisma faptului că, obligând intimatul la soluționarea pe fond a notificării, fără a indica acestuia modul în care urmează a fi soluționată pe fond notificarea, ar prejudicia interesele persoanelor îndreptățite și ar deschide calea spre un posibil abuz al entității investite cu soluționarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
Arată că imobilul ce face obiectul revendicării urmează a fi restituit în natură în raport de dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, chiar dacă ulterior aceste dispoziții legale au fost modificate, întrucât conform principiului neretroactivității legii civile, instanța urmează a aprecia legea aplicabilă, funcție de data introducerii cererii și nu data soluționării acesteia, modificările aduse art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 prin art. I pct. I din Legea nr. 1/2009, nefiind aplicabile speței, fiind ulterioare introducerii cererii.
Reclamanții au învederat că instanța de fond a dat satisfacție pretențiilor contestatorilor, însă a admis contestația în parte și a dat posibilitate intimatului să soluționeze pe fond notificările, fără a indica modul în care acesta urmează a soluționa pe fond.
Este adevărat, susțin reclamanții, că instanța nu putea pronunța o hotărâre de restituire în natură a imobilului, întrucât o asemenea hotărâre ar fi însemnat plus-petita, dar prin obligarea intimatului doar la soluționarea pe fond a notificărilor, fără a menționa obligarea intimatului la emiterea unei decizii privind restituirea în natură a imobilului indicat, reprezintă minus-petita.
Arată că un alt aspect pe care instanța urma a-l clarifica, este indicarea deținătorului imobilului în sensul Legii nr. 10/2001 și considerente cu privire la indisponibilizarea bunului ce a făcut obiectul contestației prin prisma dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 10/2001, așa cum acestea sunt detaliate în Normele metodologice de aplicare a acestora.
Consideră că instanța de judecată investită cu soluționarea contestațiilor trebuia să stabilească cine este entitatea investită cu soluționarea notificării, în cazul în speță, cine este intimatul la care face referire sentința atacată, ori este deținătorul efectiv al imobilului, ori Primăria sau Primarul orașului S
Prin întâmpinare, intimata Societatea Cooperativă a solicitat respingerea apelului, cu motivarea că instanța de fond a dispus obligarea Primarului orașului S M la soluționarea în fond a notificărilor contestatorilor, și nicidecum obligarea societății pârâte la soluționarea notificărilor, respingând contestația față de aceasta.
În situația în care instanța de fond ar fi decis că societatea pârâtă este entitatea investită cu soluționarea notificărilor, atunci ar fi obligat intimatul Primarul orașului S M să trimită notificările și întreg dosarul administrativ societății intimate.
Referitor la solicitarea apelanților privind restituirea în natură a imobilului revendicat, chiar apelanții, în considerentele apelului, precizează faptul că "instanța nu putea pronunța o hotărâre de restituire în natură a imobilului, întrucât o asemenea hotărâre ar fi însemnat plus-petita.
Arată că așa cum rezultă din cartea funciară nr. 1207 S M, nr. cadastral 2390-2391, societatea intimată a dobândit imobilul cu titlu oneros, respectiv prin cumpărarea acestuia în anul 1957, fiind cumpărători de bună-credință, fapt relatat atât în dispoziția nr. 865 din 5 iunie 2008 emisă de Primarul orașului S M, prin care s-a dispus respingerea notificării reclamanților, cât și în considerentele sentinței de fond.
Referitor la temeiul de drept invocat de apelanți, respectiv art. 1 alin. (19 din Legea nr. 10/2001 actualizată, arată că acest articol nu are incidență în speța de față, întrucât societatea intimată nu a dobândit imobilul în mod abuziv sau cu titlu gratuit, acesta fiind dobândit "cu titlu de cumpărare".
A susținut că din certificatul de moștenitor nr. 992/1995 (fila 12), după defunctul a rămas ca moștenitor, d-na (soția lui ), fiind străini de succesiune, prin neacceptare, (sora lui ) și fratele lui ).
Instanța de fond reține acest aspect, dar se specifică faptul că prin decizia civilă nr. 140/16.02.2004 a Curții de Apel Timișoara, definitivă și irevocabilă (decizie care nu există la dosarul administrativ, nu a fost comunicată intimaților de către instanța de fond, încălcându-se principiul contradictorialității și a dreptului la apărare), s-a constatat că după, decedat la data de 11.03.1994, au rămas ca moștenitori, în cotă de 2/4 și cei doi nepoți de frate ai defunctului, în cotă de fiecare.
Totodată, instanța de fond reține că decizia civilă din anul 2004, mai sus menționată, precum și certificatul de moștenitor nr. 91/30.11.2005 privind defuncta, decedată la data de 20 mai 2005, sunt singurele înscrisuri prin care contestatorii dovedesc vocația lor în beneficiul Legii nr. 10/2001.
Apelanții nu au făcut dovada că sunt moștenitorii numitei, care figurează în cartea funciară in extenso, privind imobilul în cauză, la poz.5, și care deținea din imobil.
A arătat că societatea intimată nu a dobândit imobilul în mod abuziv sau cu titlu gratuit, ci l-a dobândit cu titlu oneros, respectiv cu titlu de cumpărare în anul 1957.
Examinând sentința civilă atacată în raport de motivele invocate, Curtea constată că apelul este nefondat.
Astfel, prin contestația formulată împotriva dispoziției de respingere a notificării nr. 865/5.06.2008 emisă de primarul orașului S M, cu care reclamanții au investit Tribunalul Timiș, au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Orașul S M și Primăria orașului SMp rin Primar, să se constate că unitatea deținătoare a imobilului situat în S M-, înscris în CF nr. 1207, nr. top 2390-2391, este pârâta Societatea Cooperativă, precum și obligarea acesteia din urmă să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra notificării nr. 153/12.02.2002, depusă la Biroul executor Judecătoresc și, în sensul restituirii în natură a imobilului.
Conform notificării nr. 153/12.02.2002 depusă de reclamantul la Biroul Executor Judecătoresc (fila 50 dosar fond), acesta a solicitat Primăriei orașului S M, în calitate de moștenitor al unchiului său, restituirea imobilului din litigiu - în natură.
Anterior notificării nr. 153/12.02.2002 formulată de reclamantul, adresată Primăriei orașului S M la data de 10.08.2001, a înregistrat la același birou Executor Judecătoresc și reclamantul notificarea cu nr. 754/2001, adresată Prefecturii Jud. T, prin care solicita restituirea prin echivalent a părții ce i se cuvine din imobilul înscris în CF 1207 S M - în calitate de succesor al unchiului său.
S-a reținut corect în cauză în raport de dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 și de înscrisurile depuse la dosar, că reclamanții au vocație la beneficiul Legii nr. 10/2001.
Dispoziția instanței de judecată de obligare a intimatului Primarul orașului S M la soluționarea în fond a notificării reclamanților privind imobilul din litigiu, este corectă și dată cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001, dar și cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil.
Conform acestui principiu, cererea de chemare în judecată determină cadrul procesului civil, cu privire la părți și cu privire la obiectul litigiului și doar în aceste limite determinate prin cererea de investire, va trebui să se pronunțe și instanța de judecată.
Prin admiterea contestației conform dispozitivului hotărârii atacate, tribunalul nu a pronunțat minus-petita, ci a obligat Primarul să soluționeze și fondul notificării, urmând ca acest intimat cu ocazia soluționării notificării, să dispună și asupra cererii de restituire în natură sau prin echivalent cu privire la imobil.
De altfel, chiar reclamanții prin apelul declarat au învederat că instanța nu putea pronunța o hotărâre de restituire în natură a imobilului, întrucât o asemenea hotărâre ar fi însemnat plus-petita.
Admiterea în parte a contestației și obligarea intimatului la soluționarea pe fond a notificării, nu vine în contradicție cu Decizia XX a - Secțiile Unite, ci este dată în spiritul ei, întrucât prin această decizie s-a recunoscut competența instanțelor de judecată de a soluționa pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei (dispoziției) de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și notificarea persoanei pretins îndreptățită, în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Instanța a obligat intimatul Primarul orașului S M la soluționarea notificării, astfel că este neîntemeiată critica privind neindicarea unității deținătoare.
Cum, Societatea Cooperativă S M, nu a declarat apel în cauză și întrucât contestația a fost respinsă față de această intimată, se constată că sunt nefondate criticile acestei intimate cu privire la calitatea de moștenitori a reclamanților.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 296. pr. civ. va respinge apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 764 din 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 764 din 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Orașul S M, Primăria orașului S M și Societatea Cooperativă.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. /26.11.2009
Tehnored. 7 ex./07.12.2009
Prima instanță:
PREZENTA SE:
reclamanți -, cu domiciliul procedural ales,
Zona nr.2 D,.13
- -"-
pârâții - Orașul S M, prin Primar, S M,
str. - nr. 15, jud.
- Primăria orașului S -"-
- Societatea Cooperativă, S M,
-, jud.
Președinte:Claudia RohneanJudecători:Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
