Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 261/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.261
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
GREFIER:- -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 89 din 19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că reclamanta apelantă a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa, conform prevederilor art. 242 Cod procedură civilă, situație față de care lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, la data de 08.08.2002, reclamanta, a chemat în judecată pârâtul Statul Român reprezentat de Consiliul local al Municipiului A solicitând să se constate nulitatea absolută a actelor de înstrăinare a cotei de 29/80 din imobilul situate în A, P-ța - - nr.10 înscris în cartea funciară cu nr.4810 A cu nr. 974 și să se dispună restituirea în natură a cotei de 29/80 din acest imobil.
În motivare, reclamanta arată că are calitatea de moștenitoare a foștilor proprietari, și, născută, asupra cotei de 29/80 din imobilul descries.
Imobilul a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, mai puțin partea numitei de sub 15 care a rămas în continuare în proprietatea sa.
După intrarea în vigoare a Legii nr.112/1995, statul a înstrăinat majoritatea apartamentelor ce compun imobilul cu toate că acest act normative interzicea vânzarea acelor imobile preluate de stat fără titlu. Fără a face verificări asupra valabilității titlului său, statul a vândut cota de 29/80 din imobil.
Reclamanta arată pe de altă parte că vânzarea a avut loc în condițiile în care statul nu a observat că a vândut și o parte ce nu-i aparținea, respective cota de sub 15.
În aceste condiții, înstrăinarea cotei de 29/80 din imobil a avut loc cu nesocotirea principiilor de drept și a legilor în vigoare din momentul înstrăinării.
În drept a invocat dispozițiile art. 46(2) și (4) din Legea nr.10/2001.
Prin întâmpinare, pârâtul Statul Român reprezentat de Consiliul Local al Municipiului Aai nvocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad față de capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare având ca obiect cota de 29/80 din imobilul în litigiu, pe fond solicitând respingerea acțiunii.
La termenul de judecată din 03.10.2002, cauza a fost suspendată în baza art. 47 alin.1 din Legea nr.10/2001 până la soluționarea definitivă, pe cale administrativă a cererii de restituire a imobilului, fiind repusă pe rol din oficiu la data de 26.01.2009.
Tribunalul având în vedere obiectul acțiunii aceea de revendicare pe dreptul comun, faptul că articolul 47 din Legea 10/2001, prin Decizia nr.1055/2008, pronunțată de Curtea Constituțională a fost declarat neconstituțional, urmează ca prezenta cauză să fie soluționată pe dreptul comun.
Prin sentința civilă nr. 89 din 19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Consiliul local al Municipiului A având ca obiect constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare a cotei de 29(80 din imobilul înscris în cartea funciară cu nr.4810 A și restituirea în natură a cotei de 29/80.
Tribunalul a reținut următoarele:
În primul rând din conținutul cărții funciare cu nr. 4810 A, rezultă înstrăinarea cotei de proprietate a lui căsătorită, de sub B 15 și a cotei de proprietate a aceleași persoane soția lui ns. de sub către dr. la 21.Ulterior Statul Român cu titlu de naționalizare la 25, preia de la dr., precum și de la ceilalți coproprietari:, căs., același lucru rezultând și din Anexa la Decretul-Lege 92/1050, poziția 73.
În al doilea rând reclamanta nu a depus cerere de restituire în baza Legii 112/1995, iar apartamentele au fost înstrăinate cu respectarea Legii 112/1995. Reclamanta a depus prima solicitare în baza Legii 10/2001.
O primă problemă, este aceea a existenței unei opțiuni a persoanelor îndreptățite, între aplicarea legii speciale, care reglementează regimul imobilelor preluate abuziv în perioada de referință, Legea nr.10/2001, și aplicarea dreptului comun în materia revendicării, și anume Codul civil.
Câtă vreme pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie
1989 - 22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege specială, care prevede în ce
condiții aceste imobile se pot restitui în natură persoanelor îndreptățite, nu se
poate susține că legea specială, derogatorie de la dreptul comun, s-ar putea
aplica în concurs cu acesta, de unde rezultă că modul de preluare a imobilului nu are nicio importanță.
Legea specială se referă atât la imobilele preluate de stat cu titlu valabil,
cât și la cele preluate fără titlu valabil, precum și la relația dintre persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii și subdobânditori, cărora le permite să păstreze imobilele în anumite condiții expres prevăzute (art. 18 lit. c, art. 29),așa încât argumentul în sensul că nu ar exista o suprapunere în ce privește câmpul de reglementare al celor două acte normative nu poate fi primit.
Referitor la imobilele preluate de stat fără titlu valabil, dispozițiile din art.
6 alin. 2 din Legea nr.213/1998 prevede că "pot fi revendicate de foștii
proprietari sau de moștenitorii acestora, dacă nu fac obiectul unei legi
speciale de reparație", or, Legea nr.10/2001 reglementează toate măsurile
reparatorii, inclusiv pentru imobilele preluate fără titlu valabil, oferind, astfel
gamă mai largă de măsuri reparatorii față de acțiunea în revendicare.
Pe de altă parte, Legea nr. 10/2001 instituie, atât o procedură prealabilă,
dar și anumite termene și sancțiuni menite să limiteze incertitudinea raporturilor
juridice născute în legătură cu imobilele preluate abuziv de stat.
Dacă persoana îndreptățită a formulat notificarea, în temeiul
prevăzut de lege, care a fost respinsă prin dispoziția (decizia) unității
deținătoare și a atacat-o cu "contestație", iar, apoi, cu apel și recurs, în final fiind respinsă ca nefondată sau tardivă, o nouă acțiune, în revendicare, întemeiata pe dreptul comun, este inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, dreptul la acțiune a fost deja exercitat (fiind epuizat) și nu mai poate fi valorificat pe nici o altă cale, iar pe ce altă parte, este exclusa, de natura specială a proceduri Legii nr. 10/2001.
Problema raportului dintre legea specială și legea generală
fost rezolvată în aceiași mod de Înalta Curte, atunci când a decis, în interesul
legii, că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru
cauze de utilitate publica nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobile
expropriate în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, LIII din 4 iunie 2007.
Prin dispozițiile sale, Legea nr. 10/2001 a suprimat, practic posibilitatea
recurgerii la dreptul comun în cazul ineficacității actelor de preluare a imobilelor naționalizate și, fără să diminueze accesul la justiție, a adus perfecționări sistemului reparator, subordonându-l, totodată, controlului judecătoresc prin norme de procedură cu caracter special.
În acord cu soluțiile adoptate de Curtea Constituționala a României
privind domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001 și buna credință
cumpărătorului chiriaș, se constata că această lege, în limitele date de dispozițiile art. 6 al. 2 din Legea nr. 213/1998, constituie dreptul comun în materia retrocedării, în natură sau în echivalent, a imobilelor preluate de stat, cu sau fără titlu valabil, în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989.
Numai persoanele exceptate de la procedura Legii nr. 10/2001, precum și
cele care, din motive independente de voința lor, nu au putut, în termenele legale, să utilizeze aceasta procedură au deschisă calea acțiunii în revendicare/retrocedare a bunului litigios, daca acesta nu a fost cumpărat, cu bună credință și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, de către chiriași.
Cu atât mai mult, deci, nu pot fi exercitate nici acțiuni în revendicare introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 de persoanele care au utilizat procedura din această lege specială soluție conformă cu regulilenon bis in idem, electa una,precum și cu principiul securității juridice consacrat în jurisprudența CEDO( - 1997, a).
Legea nr. 10/2001 suprimă, așadar acțiunea dreptului comun, dar nu și accesul la un proces echitabil, întrucât, ca lege nouă, perfecționează sistemul reparator și procedural, instituie controlul judecătoresc al reparațiilor, prin accesul deplin și liber la trei grade de jurisdicție în condițiile art. 21 al. 1 și 3 din Constituție și ale art. 6 al. 1 din CEDO.
Potrivit Legii nr. 10/2001 se conferă plenitudine de jurisdicție în materie, cu obligația examinării fondului cauzei, în primă instanță de către tribunal, în apel, pe calea devolutivă, de către curtea de apel și în recurs, în limitele motivelor prevăzute de art. 304 pct. 1-9 din Codul d e procedura civilă, de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civila și de proprietate intelectuală.
Prin urmare, acele persoane care nu au urmat procedura prevăzută de
Legea nr. 10/2001 sau care nu au declanșat în termenul legal o atare procedură
sau care, deși au urmat-o, nu au obținut restituirea în natură a imobilului, nu au
deschisă calea acțiunii în revendicare, întemeiată pe dispozițiile art. 480.civ.
Existenta unei proceduri speciale în care dreptul de proprietate
poate fi valorificat, precum și stabilirea unor termene în acest scop nu constituie
prin ele însele o încălcare a art. 21 al. 2 din Constituție și a art. 6 al. 1 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atâta timp cât asemenea restricții sunt rezonabile și determinate de necesitatea clarificării, în termen scurt, a unor situații litigioase și asigurării, pe aceasta cale a securității juridice a circuitului civil.
Adoptarea unei reglementări speciale, derogatorii de la dreptul comun, cu
consecința imposibilității utilizării unei reglementări anterioare, nu încalcă
articolul 6 din Convenție, în situația în care calea oferită de legea specială pentru valorificarea dreptului dedus pretins este efectivă și asigură plenitudinea de jurisdicție.
Măsurile sancționatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 constând în pierderea dreptului de proprietate de către persoanele îndreptățite, care nu au respectat termenele prevăzute de această lege pentru formularea cererii de restituire, ori de atacare a unor acte lovite de nulitate, sunt în acord cu cerințele prevăzute de art. 1 din primul Protocol, precum si cu practica în materie a CEDO.
Împotriva sentinței civile nr. 89 din 19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a declarat apel reclamanta, susținând că în mod greșit s-a respins cererea pe considerentul că nu ar fi formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, dimpotrivă apelanta dorește soluționarea pe fond a acțiunii sale.
Examinând apelul prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 287 și urm. Cod procedură civilă, se reține că acesta este întemeiat în sensul că prima instanță, deși s-a sesizat în mod corect pe fondul pretențiilor formulate de către reclamantă, în final respinge ca inadmisibilă acțiunea, reținând că acele persoane care nu au urmat procedura specială prev. de Legea nr. 10/2001, sau nu și-au valorificat drepturile în această procedură, nu mai au deschisă calea acțiunii în revendicare, întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod civil.
Concursul dintre legea specială și legea generală, în astfel de spețe, prin prisma deciziei în interesul Legii nr. 33/2008 și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, se rezolvă în favoarea legii speciale cu condiția ca să existe drepturi subiective constituite în mod legal în favoarea altor persoane.
Cât timp acest lucru nu este examinat, nu se poate reține "abinițio" excepția de inadmisibilitate al unui astfel de demers judiciar.
Față de cele arătate va fi admis apelul și va fi desființată sentința primei instanțe iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare, în fond în vederea stabilirii adevăratelor raporturi juridice și titularii drepturilor reale cu privire la imobilul revendicat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 89 din 19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Desființează sentința atacată și trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Arad.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Se comunică cu:
Reclamanta apelantă
- A,-,. 4, B-dul - -, nr.3,. 1, la av.
Pârâtul intimat
CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A --
Red. /02.12.2009
Tehnored /03.12.2009
Ex.5
Primă instanță:
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Cristian Pup
