Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1072/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1072/
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Cristian Pup
GREFIER: - -
Pentru astăzi s-a fixat termen de pronunțare asupra recursului declarat de reclamantul și împotriva deciziei civile nr. 232/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate potrivit încheierii de ședință din 5.11.2009 care face parte integrantă din prezenta decizie, dată la care s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru astăzi, 12 noiembrie 2009.
A,
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.232/14.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2057/10.03.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr- și a obligat apelantul să plătească pârâților-intimați suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, în apel.
Prin această decizie, tribunalul a confirmat și menținut soluția instanței de fond, care a respins acțiunea reclamantului pentru constatarea nulității absolute a contractului încheiat între părțile litigante la data de 24.02.2004, constatând incidența excepției puterii de lucru judecat și a obligat reclamantul să plătească pârâților suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, la fond.
Judecătoria a constatat în primă instanță că între părți s-a mai purtat un litigiu, având ca obiect cererea reclamanților - la aceea dată - și, pentru obligarea pârâtului la plata sumei de 40.000 EURO, derivată din obligațiile asumate în baza aceleiași convenții sub semnătură privată, încheiată între părți la data de 24.02.2004.
Acel prim litigiu a fost soluționat irevocabil prin sentința civilă nr.737/13.02.2006 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr.10644/2005, apoi decizia civilă nr.198/17.05.2006 pronunțată de Tribunalul Arad, în apel, în dosarul nr.3177/2006 și prin decizia civilă nr.2548/28.11.2006 pronunțată în recurs de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
Prin acea hotărâre irevocabilă s-a admis acțiunea reclamanților împotriva pârâtului, care a fost obligat să plătească reclamanților suma de 40.000 EURO, plus dobânda legală atașată acestei sume, calculată începând cu data de 25.11.2004 și până la achitarea integrală a debitului.
Tot în acel prim litigiu, pârâtul ca, reclamant în prezenta cauză, a invocat faptul că nu a semnat convenția, cerând totodată să se constate nulitatea absolută a convenției din 24.02.2004, pentru lipsa cauzei, atât pentru situația î care convenția ar fi reprezentat un împrumut, cât și în ipoteza în care convenția ar reprezenta un contract de tranzacție.
Prin decizia civilă nr.198/2006 a Tribunalului Arad, menținută în recurs prin pronunțarea deciziei civile nr.2548/2006 a Curții de APEL TIMIȘOARAs -a reținut că "lipsa cauzei s traduce cu lipsa vreunui scop în încheierea actului juridic, ceea ce nu este cazul în speță, atâta timp cât în cuprinsul înscrisului se precizează expres că scopul pentru care pârâtul se obligă la restituirea sumei de 40.000 EURO este acela de a stinge conflictul dintre părți". Mai mult, înscrisul cuprindea mențiunea "că reprezintă valoarea reală a casei lor", mențiune ce constituie o circumstanțiere a cauzei convenției și conduce la ideea unui contract anterior între părți, cu privire la imobilul reclamanților care ar fi cuprins un preț simulat, mai mult decât valoarea reală. instituite de acest text de lege sunt prezumții legale relative, care pot fi răsturnate prin dovada contrarie, dar nicio probă administrată în cauză nu confirmă inexistența cauzei convenției dintre părți, iar p de altă parte, o prezumție legală relativă nu poate fi răsturnată de o prezumție simplă a judecătorului, în condițiile art.1203 civ.
Judecătoria a constatat că di întregul material probator, procesele anterioare dintre părți și din însuși conținutul înscrisului constatator la convenție, rezultă nu numai existența cauzei, dar și validitatea acesteia, având u caracter licit și moral. Din această perspectivă rezultă mai apoi că între părți au existat raporturi juridice complexe, care au degenerat în conflict, care a fost ulterior adus în fața instanțelor de judecată, pârâții - intimați de azi având câștig de cauză. Prin urmare, cauza acestei convenții intervenită între părți și prin care pârâtul s-a obligat să restituie reclamanților suma de 40.000 EURO își are sorgintea în raporturile juridice anterioare, și astfel ea există, iar probele administrate î cauză nu relevă nici un aspect care ar putea pune la îndoială caracterul licit, real sau moral al acesteia.
Raportat la aceste constatări, instanța de fond a reținut că rezultă fără echivoc că reclamantul pune în discuție aceleași aspecte soluționate irevocabil anterior, respectiv lipsa cauzei obligației sale de a plăti pârâților suma de 40.000 EURO, datorită absenței unor conflicte anterioare cu pârâții.
Această sentință a fost apelată de către reclamant, susținând că în materia lucrului judecat interesează doar cea ce instanțele de judecată au stabilit în dispozitivul hotărârii, ori raportat la obiectul cauzei, ca beneficiu juridic urmărit de către reclamant, domnia sa solicită a se observa că în cauza soluționată în baza hotărârilor judecătorești de care se prevalează instanța fondului în soluționarea excepției procesuale, beneficiul urmărit de reclamant era restituirea împrumutului, iar în al doilea dosar, reclamantul urmărește anularea actului juridic obligațional.
Prin întâmpinarea lor, pârâții-intimați au solicitat respingerea apelului întrucât în cauză sunt incidente disp.art.1201 civ. existând tripla identitate, de părți, de obiect și de cauză, primul litigiu purtat de părți având ca obiect restituirea împrumutului contractat prin convenție, în timp ce în prezentul litigiu se urmărește constatarea nulității absolute a aceleiași convenții sub semnătură privată, încheiată la data de 24.02.2004.
În apel, tribunalul a constatat că prima instanță aar eținut corect incidența art.1201 civ. rap.la art.137 pr.civ. atunci când a tranșat litigiul prin admiterea excepției puterii de lucru judecat, prin prisma sentinței civile nr.737/2006 a Judecătoriei Arad, irevocabilă prin decizia civilă nr.2548/2006 a Curții de APEL TIMIȘOARA, prin hotărârile menționate stabilindu-se cu putere de lucru judecat că actul intitulat "Convenție" din data de 24.02.2004 întrunește condițiile de validitate necesare și a fost semnat de către reclamant, deși acesta a invocat falsul material al înscrisului precum și nulitatea absolută a acestuia, ca urmare a lipsei cauzei, cf. art.948 pct.4 civ.
Pe de altă parte, obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea reclamantului de a se constata nulitatea absolută a aceleiași "Convenții" din 24.02.2004, prin care acesta s-a obligat să restituie intimaților suma de 40.000 EURO, invocându-se din nou lipsa cauzei, cf. art.948 pct.4 civ. fiind astfel lesne de observat că reclamantul-apelant pune în discuție din nou, aceleași aspecte de fapt și de drept care au fost soluționate irevocabil anterior, respectiv absența cauzei obligației sale de a plăti suma de 40.000, ca urmare a inexistenței nor conflicte anterioare cu pârâții.
De aceea, s-a constatat că instanța de fond a reținut în mod justificat existența excepției lucrului judecat, fiind inadmisibil ca reclamantul să repună discuție aspecte soluționate irevocabil, dorind să reia un litigiu cu pârâții, soluționat deja în mod irevocabil.
În plus, tribunalul a mai adăugat că pentru a exista autoritatea de lucru judecat, nu este necesar ca obiectul să fie formulat în același mod în ambele acțiuni, fiind suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de părți să fie identic.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamantul, recurs motivat în drept cu prev. art.304 pct.9 pr.civ. și prin care, fără să se referă la chestiunea care a tranșat prezentul litigiu, prin admiterea excepției de lucru judecat, a susținut că tribunalul a soluționat cauza cu încălcarea dispozițiilor 51/1995, care prevede că avocatul care are rude până la gradul 4 inclusiv, care au calitatea de judecător la o instanță, atunci acest avocat este incompatibil de a reprezenta clientul la instanța respectivă. Or, s-a susținut că avocatul, reprezentantul legal al pârâților-intimați este fiul judecătoarei de la Tribunalul Arad, și astfel, acesta nu putea să îi reprezinte pe intimați la această instanță și de altfel,la apelul nominal făcut în cauză, avocatul nu s-a prezentat.
Prin urmare, în opinia recurentului, existând această incompatibilitate legală, avocatul nu putea nici măcar să depună chitanță avocațială în dosar, iar intimații nu puteau beneficia de acordarea cheltuielilor de judecată, chiar dacă recurentul-reclamant a căzut în pretenții față de ei. Mai mult, prin faptul că avocatul nu a fost prezent la dezbateri, acesta nici nu își justifică onorariul acordat, motiv pentru care recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate și exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată din apel.
Pârâții-intimați au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, arătând că recurentul nu aduce critici deciziei recurate și nu indică nici-un temei de casare sau de modificare dintre cele prev. de art.304 pr.civ. privitor la respingerea acțiunii reclamantului pentru existența în cauză a autorității de lucru judecat, ci se referă colateral doar la problema unei incompatibilități a avocatului pârâților - intimați, în raport cu dispozițiile Legii avocaturii nr.51/1995, fără să indice un text de lege anume.
Curtea, analizând recursul declarat de către reclamant, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.299 și urm. pr.civ. rap.la art.312 pr.civ. va constata că acesta este neîntemeiat, în cauză nefiind incidente motivele de modificare prev. de art.304 pct.9 pr.civ. în sensul indicat de către reclamant.
Astfel, curtea va constata în primul rând că recurentul-reclamant inovă ca temei al recursului său un motiv complet nou, acest aspect nefiind pus niciodată în dezbaterea instanței de apel, ceea ce atrage incidența disp.art.316 pr.civ. rap.la art.292 alin.1 și art.294 pr.civ. care interpretate coroborat prevăd că în recurs, la fel ca și în apel, partea nu poate invoca motive și cereri noi.
Or, relevant din această perspectivă este faptul că reclamantul-recurent nu a sesizat niciodată tribunalul, pe parcursul soluționării apelului său, existența incompatibilității determinate de faptul că avocatul, reprezentantul legal al pârâților-intimați este fiul judecătoarei de la Tribunalul Arad, și astfel, acesta nu putea să îi reprezinte pe intimați la această instanță și de altfel,la apelul nominal făcut în cauză, avocatul nici nu s-a prezentat.
Mai mult decât atât, curtea va mai constata că în afară de a fi un motiv nou, pentru prima oară invocat în recurs, acesta nu cade nici sub incidența disp.art.27 alin.1 pct.2 pr.civ. care să atragă o incompatibilitate a judecătorilor cauzei, care au fost doamnele judecător - președinte al completului de judecată și doamna judecător, iar împotriva domniilor lor, reclamantul - apelant nu a formulat cereri de recuzare, iar eventuala incompatibilitate prevăzută de art.20 din 51/1995 referitoare la interdicția avocatului de a reprezenta interesele clienților săi la instanța la care mama sa este judecător, fără a fi însă membru al completului de judecată investit cu soluționarea cauzei, poate reprezenta eventual o abatere disciplinară gravă, a cărei constatare și sancționare revine în competența Baroului la care este înregistrat respectivul avocat întrucât nicăieri în Codul d e procedură civilă nu este prevăzută o sancțiune specifică, în acest sens, de natură a anula o hotărâre judecătorească pronunțată de judecători care nu se află într-o astfel de stare de incompatibilitate.
În plus, curtea va constata că această interdicție nu a fost adusă la cunoștința completului de judecată din apel, și pentru toate aceste considerente, curtea va constata că nu sunt incidente disp.art.105 pr.civ. care să determine constatarea nulității deciziei recurate, câtă vreme judecătorii cauzei au fost competenți și compatibili să soluționeze litigiul în apel și de aceea, nu se poate aduce în discuție nici problema onorariului avocațial perceput și acordat de instanță, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.312 pr.civ. rap.la art.304 pct.9 pr.civ. va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.232/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
În temeiul prev. art.274 pr.civ. va obliga recurentul să plătească intimaților suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 232/ 14.- pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Obligă recurentul să plătească intimaților suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocat, în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. CP/ 18.11.2009
Dact NF/18.11.2009
Ex.2
Tribunalul Arad - Președinte ,
Judecător
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat, Cristian Pup
