Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 261/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 261/A/2009
Ședința publică din 9 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Marta Vitos
JUDECĂTOR 2: Ioan Daniel Chiș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul declarat de către pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI, împotriva sentinței civile nr. 434 din 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și reclamantul intimat T, având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantului intimat T, avocat, care depune împuternicire avocațială, fila 9 din dosar, lipsă fiind părțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că apelul este la primul termen de judecată și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părții prezente recalificării căii de atac din recurs în apel.
Reprezentantul reclamantului intimat apreciază că calea de atac este apelul și nu recursul cum a fost declarat.
Având în vedere că în dispozitivul sentinței atacate calea de ataca indicată este apelul și în calea de atac nu sunt indicii care să ducă la o recalificare a căii de atac reține că apelul este calea de atac.
La întrebarea instanței, reprezentantul reclamantului intimat arată că SC SA este identificată cu unitatea de transport a sucursalei, menționată ca și deținătoare a imobilului, în cuprinsul deciziei contestate. Arată că nu are cereri sau excepții de invocat.
Curtea, pune în discuția părții prezente cererea de suspendare a cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 formulată prin motivele de apel.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea cererii de suspendare.
Curtea, având în vedere că SC SA, societatea despre care se afirmă că se află în procedura de insolvență, nu este parte în cauză, respinge cererea de suspendare.
Curtea constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra fondului cauzei.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea apelului pentru motivele invocate prin notele de ședință, pe care le depune la dosar și le susține și oral.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 434 din 21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul T, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI jud. M și în consecință s-a dispus anularea Dispoziției nr. 1563/17.07.2008, emisă de pârâtul Primarul orașului.
Pârâtul Primarul orașului a fost obligat să înainteze cererea formulată de reclamantul T sub nr. 502/22.09.2005, spre soluționare Comisiei locale de fond funciar.
Prin cererea formulată la data de 22.09.2005 și înregistrată sub nr. 502/22.09.2005, reclamantul Tas olicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 0,23 ha teren agricol cuprins la pct.4 în masa succesorală din certificatul de moștenitor nr. 292/4.12.1985 și specificat ca fiind teren extravilan, fânaț. Cererea nu era întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001.
Astfel competența de soluționare a respectivei cereri aparținea Comisiei locale de aplicare a Legilor fondului funciar și Comisiei județene de fond funciar M, fiind necesar a fi soluționată în lumina prevederilor Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000, cu modificările ulterioare și nu încadrând-o ca fiind întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, fapt nerezultat de niciunde.
Eventuala soluție de propunere de validare sau invalidare a respectivei suprafețe de teren era legal a fi dată, indiferent de motive, de comisia de fond funciar și nu de primar, urmând a interveni căile de ataca prevăzute de Legea nr. 18/1991. Propunerea de validare sau invalidare a suprafeței de teren în cauză ar fi fost necesar a fi comunicată Comisiei județene de aplicare a legilor fondului funciar, față de hotărârea acesteia urmând, dacă ar fi fost cazul, să se exercite calea de atac a plângerii, conform art. 53, alin. 2, din Legea nr. 18/1991, cu modificările ulterioare.
Comisia de fond funciar, verificându-și competența, este singura ce poate hotărî dacă este competentă a soluționa cererea, verificarea acestui aspect nefiind în atribuțiile primarului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul Orașului, solicitând admiterea recursului și menținerea ca legală și temeinică a dispoziției Primarului orașului nr. 1563/17.07.2008.
În motivarea apelului s-a arătat că reclamantul a depus cererea nr. 10245/2005 în baza Legii nr. 247/2005 solicitând reconstituirea suprafeței de 2300 mp teren situat în BMs tr. - și ocupat actual de Unitatea de transport a Sucursalei Miniere. Prin decizia civilă nr. 1903/2007 a Curții de Apel Cluj primarul orașului a fost obligat la emiterea unei decizii sau dispoziții motivate în temeiul art. 24 din Legea nr. 247/2005, competența de soluționare revenind Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Terenul ce face obiectul acestui litigiu a fost expropriat în baza Decretului nr. 405/29.12.1981, fiind ocupat actual de Unitatea de transport a Sucursalei Miniera, aparținând SA B M, Primăria deținând acest teren în baza sechestrului asigurator dispus într-un dosar execuțional pentru recuperarea unor creanțe bugetare, societatea intrând în procedura de insolvență, fapt care în conformitate cu art. 36 din Legea nr. 85/2006 suspendă toate acțiunile judiciare și extrajudiciare.
Reclamantul T, prin note scrise de la 10-11, solicitat respingerea apelului.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că acesta este fondat, din considerentele ce urmează.
Curtea reține că Dispoziția nr. 1563 din 17.07.2008 emisă de pârât soluționează cererea nr. 10245/2005 formulată de către reclamant.
În acest fel greșit prima instanță obligă pârâtul Primarul orașului să înainteze cererea nr. 502/22.09.2005 spre soluționare Comisiei locale de fond funciar.
Este real că reclamantul în plângerea sa arată că în mod greșit pârâtul i-a soluționat prin dispoziția atacată cererea cu nr. 10245/2005 când de fapt trebuia să îi soluționeze cererea cu nr. 502/22.09.2005, potrivit sentinței civile nr. 1649/28.05.2007 a Tribunalului Maramureș.
În fapt reclamantul a formulat 2 cereri, prima cu nr. 10245 din data de 15.08.2005 adresată Primăriei și Primarului orașului și având ștampila de înregistrare a Primăriei orașului (fila 21 dosar fond) iar a doua cerere cu nr. 502 din data de 22.09.2005 adresată Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar (fila 22 dosar fond).
Ambele cereri se referă la același teren în suprafață de 2300 mp despre care în prezent reclamantul afirmă în ambele cereri că ar fi ocupat de către Unitatea de transport a Sucursalei Miniera aparținând SC SA. Acest aspect al unității deținătoare este afirmat de către ambele părți.
Cât privește referirea reclamantului la faptul că în mod greșit pârâtul i-a soluționat prin dispoziția atacată cererea cu nr. 10245/2005 când de fapt trebuia să îi soluționeze cererea cu nr. 502/22.09.2005, potrivit sentinței civile nr. 1649/28.05.2007 a Tribunalului Maramureș, curtea reține că aceasta nu poate fi primită.
Atâta timp cât reclamantul are două cereri, una adresată Primarului și una adresată Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar rezultă că prin dispoziția emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 Primarul nu putea soluționa decât cererea ce i-a fost adresată cu nr. 10245 din data de 15.08.2005 și doar în temeiul acestei legi o putea soluționa, rămânând ca cealaltă cerere cu nr. 502/22.09.2005, și care nu a fost soluționată până în prezent și nici nu face obiectul prezentei cauze, să fie soluționată de către Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar și eventual să facă obiectul unei alte plângeri în temeiul legilor fondului funciar și care este de competența în primă instanță a judecătoriei.
Faptul că cererea cu nr. 502/22.09.2005 nu face obiectul prezentei cauze reiese și din sentința civilă nr. 1649/28.05.2007, invocată după cum am arătat mai sus de către reclamant, prin această sentință fiind obligat pârâtul să îi emită reclamantului o decizie sau dispoziție în soluționarea cererii sale. Or, pe lângă că o astfel de decizie sau dispoziție se emite doar în temeiul Legii nr. 10/2001, instanța, prin sentința civilă nr. 1649/28.05.2007, reține că reclamantul se referă ca formulând acțiune cu privire la cererea cu nr. 10245/15.08.2005 (pagina 1 alin. penultim din sentință), nefăcând nicăieri referire în sentință la cererea cu nr. 502/22.09.2005.
În recursul formulat împotriva acelei sentințe pârâtul se referă tot la cererea cu nr. 10245/15.08.2005, aspect necontestat de către intimatul reclamant acolo, și sub acest aspect s-a pronunțat instanța de recurs prin decizia nr. 1903/26.10.2007 pronunțată în dosar nr- al Curții de Apel Cluj.
Este real că în dosarul nr. 3615/2006, unde s-a formulat inițial acțiunea, reclamantul a depus ambele cereri iar dosarul a mai parcurs un ciclu procesual anterior pronunțării sentinței civile nr. 1649/28.05.2007 dar a intrat în puterea lucrului judecat doar această sentință și doar cu privire la cererea cu nr. 10245/15.08.2005.
Prin Dispoziția nr. 1563 din 17.07.2008 se reține că terenul este ocupat de către Unitatea de transport a Sucursalei Miniera aparținând SC SA.
În acest caz pârâtul trebuia să comunice notificarea unității deținătoare pentru că dispoziția sau decizia se emite doar pentru soluționarea pe fond a notificării de către unitatea deținătoare a imobilului iar în cazul în care se constată că persoana juridică căreia i-a fost adresată notificarea nu are calitatea de unitate deținătoare a imobilului atunci soluția este nu emiterea unei dispoziții sau decizii ci trimiterea pe cale administrativă a notificării și actelor aferente unității care deține imobilul și înștiințarea persoanei îndreptățite despre aceasta, potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit art . 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 imobilele deținute la data intrării în vigoare a acestei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare. Aceleași dispoziții sunt inserate și în art. 25 alin. 1 și art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură sau dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, să acorde persoanei îndreptățite măsuri reparatorii în echivalent.
Din aceste texte reiese că imobilele pentru care se acordă măsuri reparatorii sunt doar cele deținute de entitățile acolo indicate dar și, corelativ, că doar acele entități care dețin imobilele pot fi obligate la acordarea de măsuri reparatorii prin emiterea unei decizii sau dispoziții.
Din rt. 27 alin. 1 al aceleiași legi reiese că în situația în care persoana juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate va emite decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deține și va comunica persoanei îndreptățite toate datele privind persoana fizică sau juridică deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat. Totodată va anexa la comunicare și copii de pe actele de transfer al dreptului de proprietate sau, după caz, de administrare.
Aceste dispozițiile se aplică în mod corespunzător și în cazul în care unitatea notificată nu deține nici măcar în parte imobilul solicitat, dar comunică persoanei îndreptățite datele de identificare a unității deținătoare.
Reiese și de aici că în cazul în care imobilul nu este deținut de persoana juridică notificată aceasta nu poate emite decizie motivată.
Persoana juridică notificată trebuia să efectueze comunicarea persoanei îndreptățite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, obligație care în speță nu a fost îndeplinită, dat fiind că aducerea la cunoștința persoanei îndreptățite a datelor privind persoana juridică deținătoare a imobilului solicitat s-a făcut în mod neregulat prin o dispoziție de respingere a notificării.
În temeiul prevederilor art. 296 Cod procedură civilă cât și al art. 282 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să admită ca fondat apelul declarat de pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI jud. M împotriva sentinței civile nr. 434 din 21 aprilie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o va schimba în parte în sensul că va obliga pârâtul Primarul orașului să trimită cererea nr. 10245/15.08.2005, unității deținătoare a imobilului, SC SA și va înlătura dispoziția privind obligarea pârâtului Primarul orașului să înainteze cererea nr. 502/22.09.2005 spre soluționare Comisiei locale de fond funciar.
Dispoziția din sentința atacată în ce privește anularea Dispoziției nr. 1563 din 17.07.2008 emisă de pârât va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI jud. M împotriva sentinței civile nr. 434 din 21 aprilie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Obligă pârâtul Primarul orașului să trimită cererea nr. 10245/15.08.2005, unității deținătoare a imobilului, SC SA.
Înlătură dispoziția privind obligarea pârâtului Primarul orașului să înainteze cererea nr. 502/22.09.2005 spre soluționare Comisiei locale de fond funciar.
Menține dispoziția din sentința atacată în ce privește anularea Dispoziției nr. 1563 din 17.07.2008 emisă de pârât.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 09 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
--- - --- - - -
de, dactilografiat de
În 5 ex. la data de 26.10.2009
Judecător fond -, Tribunalul Maramureș
Președinte:Carmen Marta VitosJudecători:Carmen Marta Vitos, Ioan Daniel Chiș
