Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 262/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 262/

Ședința publică din 11 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Mariana Stan

Judecător: - -

Grefier: -

S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de contestatorul -, domiciliat în Rm.V,-,.8,.C,.18, județul V, împotriva sentinței civile nr.944 din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RM. și MUNICIPIUL RM.V-PRIN PRIMAR, cu sediul în Rm.V, str.G-ral -, nr.14, județul

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, potrivit delegației de substituire a dnei avocat, eliberată de Baroul V și consilier-juridic, pentru intimații Primăria Municipiului Rm.V și Municipul Rm.V-prin Primar.

Procedura, legal îndeplinită.

Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:

Curtea pune în discuție cererea de repunere pe rol, formulată de către apelantul-contestator -.

Avocat solicită admiterea cererii de repunere pe rol.

Consilier-juridic solicită admiterea cererii și repunerea cauzei pe rol pentru continuarea judecării.

Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra apelului.

Avocat solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate, având în vedere că prin sentința civilă nr.3110 din 22 mai 2008 s-a confirmat partajul voluntar încheiat între autoarele părților. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată pentru fond și apel.

Consilier-juridic arată că la data emiterii de către Primar a Dispoziției, autorul nu avea calitatea de moștenitor. Solicită respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu au culpă procesuală.

CURTEA:

Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelului civil de față, a reținut următoarele:

La data de 16 iulie 2007, petentul a chemat în judecată Primăria Municipiului Râmnicu V și Municipiul Râmnicu V prin primar, solicitând anularea Dispoziției nr.4272/05.06.2007.

În motivarea acțiunii se arată că prin notificarea nr.305/2001 a solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul teren în suprafață de 400. și construcții pe care le-a avut în proprietate autoarea, împreună cu, înainte de expropriere.

Inițial, intimata a emis Dispoziția nr.2758/22.03.2007, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul teren în suprafață de 400 și construcție, revenind apoi, prin Dispoziția nr.4272/05.06.2007, prin care propune acordarea de despăgubiri în cotă de din imobilul solicitat.

Susține că această dispoziție este nelegală, deoarece s-a înțeles cu moștenitorii legali ai autoarei pentru a solicita despăgubiri și în numele lor, și câtă vreme restituirea a fost cerută numai de petent, este îndreptățit la restituirea integrală a imobilului expropriat.

Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației, deoarece contestatorul nu este moștenitorul autoarei, care a stăpânit în indiviziune imobilul expropriat, în suprafață de 400.

Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.944 din 15 noiembrie 2007, respins contestația, reținând următoarele:

Notificarea de la fila 7 dosarului a fost formulată în nume propriu de contestator, în calitate de moștenitor al autoarei, prin aceasta solicitându-se despăgubiri pentru imobilul teren și construcție.

În decretul de expropriere sunt menționați doi proprietari ai imobilului ce face obiectul litigiului, respectiv (autoarea reclamantului) și defuncta.

Declarațiile depuse la dosar (52-54 dosar) atestă că moștenitorii autoarei sunt de acord ca petentul să se ocupe de obținerea despăgubirilor pentru terenul expropriat.

Declarațiile sunt datate la 12 martie 2007, iar notificarea și contestația sunt din 2001 și respectiv din 20 iulie 2007.

În consecință, s-a reținut că, contestatorul nu a făcut dovada că a acționat și în calitate de mandatar pentru moștenitorii autoarei, nici la depunerea notificării (menționând că solicită restituirea pentru autoarea ) și nici la formularea contestației din conținutul căreia rezultă că acționează în nume propriu și nu în numele moștenitorilor autoarei.

De altfel, nici intimata în derularea administrativă a procedurii de soluționare a notificării, nu a solicitat o "procură specială", câtă vreme din niciun act nu rezultă calitatea de mandatar a contestatorului.

Instanța a reținut că, contestatorul nu a dovedit vătămarea vreunui drept prin emiterea dispoziției contestate, dispoziție care a fost emisă conform dispozițiilor Legii speciale nr.10/2001.

Terenul expropriat de 400. a aparținut în indiviziune autoarelor și, iar contestatorul, care nu are calitate de moștenitor al autoarei, dar nici de mandatar al moștenitorilor acestei autoare, nu este îndreptățit să solicite anularea contestației și să primească cota de ce îi revenea autoarei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:

1. Hotărârea este nelegală sub aspectul unei greșite interpretări a dispozițiilor art.4 alin.1 din Legea nr.10/2001, care prevăd că "dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote părți ideale, potrivit dreptului comun, numai în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat". În speță, măsurile reparatorii pentru imobilul notificat au fost solicitate doar de o singură persoană - respectiv reclamantul-apelant, care îndeplinea calitatea de persoană îndreptățită în sensul că avea calitatea de moștenitor - descendent direct al uneia (/ ) dintre cele două coproprietare existente la momentul exproprierii. Era totodată și persoana cu vocație succesorală la succesiunea celei de-a doua coproprietare -, în calitate de nepot de soră, colateral gradul III. Prin formularea notificării pentru întregul imobil, deci și pentru cota - parte ce i-ar fi aparținut acesteia din urmă, el dobândea calitatea de moștenitor al acesteia, fiind singurul dintre cei cu vocație succesorală la succesiunea acesteia care și-a exprimat opțiunea succesorală pentru bunul ce i-a aparținut acesteia, dar nu a existat în patrimoniul ei la data deschiderii succesiunii acesteia (12.02.2000).

Legea nr.10/2001 prevede că succesibilii sunt repuși în termenul de acceptare al succesiunii pentru astfel de bunuri prin notificarea pe care o formulează în termenul prevăzut de legea specială, întrucât reclamantul-apelant formulase o astfel de notificare, măsura reparatorie acordată trebuia să privească întregul bun solicitat și nu numai cota - parte de ce-i revenea acestuia ca moștenitor al mamei sale, ().

2. Instanța de fond nu a aplicat în cauză și dispozițiile dreptului comun în materie de succesiune - art.696-687 Cod civil.

Dacă succesibilii din prima clasă de moștenitori nu și-au exercitat dreptul de opțiune succesorală renăscut prin efectul legii, ei sunt străini de succesiune prin neacceptare. Pe cale de consecință, moștenitorii din următoarea clasă de moștenitori pot veni să culeagă acea moștenire, daca ei și-ar exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul legal.

Așa cum s-a arătat, reclamantul-apelant a fost singurul care a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, ca manifestare a opțiunii sale succesorale și pentru partea de coproprietate din acel imobil ce i-ar fi revenit mătușii sale - din imobilul în cauză.

Instanța a reținut că notificarea a fost făcută doar în calitate de moștenitor al autoarei. Din acest punct de vedere instanța de fond a interpretat eronat conținutul notificării, apreciind restrictiv că nu se referă și la partea cuvenită defunctei. Întrucât nu a specificat-o expres în conținutul notificării nu înseamnă că notificatorul nu a înțeles să solicite și partea acesteia din moment ce a solicitat întregul imobil. Solicitarea era implicită, subînțelesă.

3. În subsidiar, se susține că între cele două coproprietare ale imobilului expropriat - () și a intervenit un partaj voluntar, ca urmare a succesiunii autorului lor comun -, de la care provenea imobilul. Acest partaj voluntar era preexistent exproprierii, doar că nu fusese consemnat în act scris între cele două moștenitoare. La data exproprierii numai () stăpânea efectiv acest imobil, ca urmare a împărțelii voluntare intervenite între aceasta și sora sa,. Poziția moștenitorilor acesteia, exprimată și prin declarațiile depuse ca probe la dosar și prin faptul că nu au formulat notificare, confirmau indirect acest partaj voluntar.

Pe cale de consecință, susține reclamantul-apelant că ar fi îndreptățit la stabilirea măsurilor reparatorii pentru întregul imobil și nu numai pentru cota de . De aceea se impune menținerea efectelor primei dispoziții prin care s-a soluționat notificarea - dispoziția nr.2758/22.03.2007 a Primarului.

4. Instanța de fond s-a limitat în a concluziona că nu s-a făcut dovada mandatului reclamantului pentru ceilalți succesibili, fără a avea în vedere că nu aceasta era problema reală a speței deduse judecății. Soluția instanței se bazează din acest punct de vedere pe argumente străine de ceea ce s-a cerut. Astfel, prin plângerea introductivă reclamantul nu a pretins că a existat un astfel de mandat din partea verilor lui (descendenți direcți) ai defunctei, ci s-a apărat pe baza unei dispoziții legale (art.4 alin.1 din Legea nr.10/2001) la care instanța nu s-a raportat în niciun mod în considerentele hotărârii pronunțate.

Pentru aceste considerente solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței atacate și pe fond, admiterea plângerii formulate împotriva dispoziției nr.4272/5.06.2007 a Primarului Municipiului Râmnicu V în sensul anulării acesteia și a menținerii efectelor dispoziției nr.2758/22.03.2007 prin care i s-a recunoscut dreptul la măsuri reparatorii pentru imobilul notificat în întregul lui, cu cheltuieli de judecată.

Examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile invocate, Curtea constată apelul ca fiind fondat pentru cele ce se vor prezenta:

Potrivit art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de cap.III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.

În adoptarea sentinței apelate s-a reținut că nu a fost făcută de către contestator dovada că a acționat în calitate de mandatar pentru moștenitorii autoarei, acesta acționând în nume propriu.

Ca act nou în apel a fost depusă sentința civilă nr.3110 pronunțată de judecătoria Râmnicu Vâlcea la data de 22 mai 2008, prin care a fost admisă acțiunea precizată a reclamantului în contradictoriu cu pârâții, și.

În consecință, s-a constatat intervenit partajul voluntar între autoarele părților, și asupra terenului în suprafață de 400. situat în Râmnicu V, str. dr. nr.50 (fost 42), județul V, precum și asupra casei de locuit din cărămidă, acoperită cu țiglă, situată pe acest teren, în sensul că aceste imobile au revenit în proprietatea lui.

Sentința a rămas definitivă la data de 11 iulie 2008 prin nerecurare.

În interpretarea corectă a dispozițiilor Legii nr.10/2001, este de reținut că scopul și rațiunea acesteia nu pot fi decât acelea de a se acorda măsuri reparatorii foștilor proprietari ale căror imobile au fost preluate abuziv în perioada de referință. În acest sens, în art.3 din lege, legiuitorul definește persoanele îndreptățite la aceasta, categoriile respective fiind enumerate limitativ, restrictiv, prevăzându-se că sunt îndreptățite persoanele fizice proprietare la data preluării în mod abuziv a imobilului. Singura excepție este prevăzută de art.4 alin.2 din lege, în sensul că de ea beneficiază și moștenitorii persoanei fizice îndreptățite prin succesiunea legală sau testamentară.

Apelantul are calitatea de persoană îndreptățită, fiind succesorul defunctei, conform certificatului de moștenitor nr.56/1999 aflat la fila 35 din dosar.

Este reală susținerea inițială a intimatei, în sensul că bunurile preluate abuziv au fost deținute în coproprietate de și, însă conform partajului voluntar intervenit între acestea și confirmat de actul nou depus în apel, imobilele au revenit în proprietatea exclusivă a autoarei, al cărei moștenitor acceptant în temeiul Legii nr.10/2001 este apelantul.

De altfel, inițial, prin dispoziția nr.2758 emisă de intimată la 22 martie 2007, se propuseseră acordarea de despăgubiri pentru întreg imobilul, recunoscându-i-se astfel calitatea de persoană îndreptățită.

Față de actele și lucrările dosarului, apelul este privit ca fondat și va fi admis ca atare în temeiul art.296 Cod procedură civilă, cu consecința schimbării sentinței în sensul admiterii contestației, constatând îndreptățirea la despăgubiri a apelantului în cotă de 1/1 pentru imobilul ce a aparținut autoarei sale, respectiv terenul de 400. și construcții identificate în sentința civilă nr.3110/2008 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea în dosarul nr-.

Celelalte mențiuni ale dispoziției se vor menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de contestatorul -, domiciliat în Râmnicu V,-,.8,.C,.18, județul V, împotriva sentinței civile nr.944 din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RÂMNICU și MUNICIPIUL RÂMNICU V - prin primar, cu sediul în Râmnicu V,-, județul

Schimbă sentința, în sensul că admite contestația și constată îndreptățirea apelantului-contestator la despăgubiri în cota de 1/1 pentru imobilul teren de 400. și construcții.

Menține în rest dispoziția nr.4272/2007.

Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.

,

Grefier,

Red.

Tehnored.

7 ex./.2008

Jud.fond:

Președinte:Florinița Ciorăscu
Judecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 262/2008. Curtea de Apel Pitesti