Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 264/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.264/
Ședința publică din 11 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
Judecător: --- -
Grefier: -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil declarat de reclamantele și, domiciliate în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.150 din 26 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâta Pitești, cu sediul în Pitești,-, județul A și chemata în garanție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, str.-.-. nr.50, sector 1.
Grefierul de ședință învederează instanței că la dosar, la data de 10 2008, au fost depuse, de către apelantele și, concluzii scrise.
Curtea constată că dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 4 2008, în încheierea de ședință din această dată fiind consemnate susținerile părților, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelului civil de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.150 din 26 iunie 2008 Tribunalul Argeșa respins acțiunea prin care reclamantele și solicitase obligarea pârâtei Pitești de a le restitui, în deplină proprietate și liniștită posesiune, terenul de 2400m.p. situat în Pitești, str.-, județul A, având vecini la și E-proprietatea pârâtei, la S-proprietatea. și la V-.-, de a restitui fructele percepute în perioada 1967-2008 precum și plata de daune cominatorii de 300 lei/zi de întârziere în executarea hotărârii ce se va pronunța, ca și a cheltuielilor de judecată. A fost totodată respinsă cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtă împotriva Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.
În motivare, tribunalul a reținut în fapt că, în dosarul nr.6523/25 iunie 1998, Judecătoria Piteștia respins, ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta, intervenientă fiind, împotriva aceleiași pârâte, alături de care a fost chemată și Primăria Pitești, pentru revendicarea unei suprafețe de 2400. situată în Pitești,-. Sentința a rămas definitivă și irevocabilă.
Cum, la cererea instanței, cele două reclamante din prezenta cauză au arătat că este vorba despre unul și același teren, aflat la aceeași adresă, nr.156 vechi-186 nou, instanța a apreciat că sunt pe deplin întrunite condițiile art.1201 Cod civil, judecata de față privind aceleași părți, cu aceeași calitate, același obiect și aflându-se fondată pe aceeași cauză.
A fost înlăturată apărarea reclamantelor potrivit căreia noua judecată se fondează pe o cauză distinctă de prima, respectiv dispozițiile reparatorii ale Legii nr.10/2001, în vreme ce, cu prilejul primei sesizări, instanța s-a situat în domeniul revendicării, așa cum este ea reglementată de art.480 din Codul civil.
Împotriva sentinței, în termen, au declarat apel reclamantele criticând-o pentru greșita interpretare și aplicare a legii atunci când a fost invocată excepția autorității lucrului judecat.
Astfel, trebuia să se observe că nu există identitate de părți, câtă vreme, în prima cauză, reclamantă nu a fost decât, intervenind accesoriu în interesul acesteia, iar nu în interes propriu, după cum nici cauza nu este identică.
Lipsa de identitate de cauze rezidă în aceea că, după soluționarea primei acțiuni în revendicare, o terță persoană a obținut titlu de proprietate pe fosta proprietate a reclamantelor și, apoi, a înstrăinat-o către pârâtă, deci temeiul dobândirii de către aceasta a proprietății nu îl constituie, ca în prima comparare de titluri, certificatul de atestare a dreptului de proprietate, ci actul de vânzare-cumpărare.
În instanță s-a pus în vedere părții să indice valoarea imobilului revendicat, dat fiind că nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art.112 Cod procedură civilă în acest sens, cu prilejul promovării acțiunii în revendicare, ca și a valorii fructelor pretinse.
Capătul principal a fost evaluat la suma de 4.440.000 lei, sumă ce trece de cea de 500.000 lei, așa încât curtea a constatat corect investit tribunalul cu soluționarea în primă instanță a acțiunii în revendicare de față.
În ceea ce privește apelul, se constată că acesta nefondat, pentru cele ce se vor arăta:
Sub aspectul identității de părți, apelantele susțin că în prima cauză intervenienta nu ar fi invocat un drept propriu ci ar fi intervenit în interesul primei reclamante.
Așa cum rezultă din sentința civilă nr.3048/1999 (filele 29-31) în cererea sa de intervenție, a solicitat, alături de cealaltă reclamantă obligarea celor două pârâte de a-i lăsa în deplină proprietate și posesie același teren.
Este real, cererea a fost intitulată ca fiind una accesorie, însă, așa cum rezultă din cuprinsul deciziei civile nr.2589 din 28 octombrie 1999, prin care s-a soluționat apelul împotriva sentinței instanței de fond, intervenienta a arătat că își însușește acțiunea formulată de mama sa reclamanta, bunul provenind din coachiziția făcută de reclamantă și soțul său decedat, soțul fiind moștenit deopotrivă de către intervenientă.
Cum se poate observa, această cerere de intervenție tinde la apărarea unui drept propriu, iar nu la susținerea poziției primei reclamante, ca atare, în litigiu s-a discutat dreptul de proprietate al intervenientei, același obiect avându-l și acțiunea de față.
Chiar dacă, în mod eronat, în cuprinsul hotărârii cererea de intervenție a fost numită ca accesorie, ea era una principală, dispozitivul care, de altfel, este cel care intră în puterea lucrului judecat, nevorbind despre o cerere de intervenție în interesul reclamantei.
Or, potrivit disp.art.49 alin.(2), intervenția este în interes propriu, atunci când, cel care intervine invocă un drept al său, spre deosebire de cel care intervine numai în sprijinirea apărării părții pentru care se intervine, așa cum prevăd dispozițiile alin.(3) al aceluiași text.
Intervenind în proces, cu însușirea acțiunii reclamantei inițiale, a tins la apărarea dreptului său propriu, deci, ca și reclamantă în acțiunea în revendicare, de fapt, coproprietar, alături de mama sa, al aceluiași bun, deci are aceeași calitate în procesul de față, ca și în cel față de care s-a invocat autoritatea de lucru judecat.
Nici în ceea ce privește diferența de cauză, nu se constată vreo greșeală de drept sau o altă situație de fapt.
Astfel, cauza revendicării de față nu o constituie intrarea ulterioară, în patrimoniul reclamantelor, a dreptului de proprietate asupra terenului, drept despre care, la data primei judecăți, se constatase că nu exista.
Chestiunea intrării bunului în posesiunea pârâtei, de la stat sau de la o altă persoană fizică - lucru, de altfel, nedovedit - nu este de natură a schimba cauza, respectiv temeiul juridic al acțiunii cu care instanța a fost investită.
Și în primul proces, și în cel de față, cauza a constituit-o dobândirea, de către reclamante, a dreptului de proprietate, prin coachiziție, respectiv, succesiune legală, de la cel de-al doilea coachizitor.
Indiferent sub ce titlu a dobândit pârâtul, reclamantele nu își fondează, în cea de-a doua pricină, îndreptățirea de a obține protecția juridică a dreptului de proprietate pe un alt temei juridic, respectiv, pe o întoarcere, în orice modalitate, a acestui drept, în patrimoniul lor, de unde, cu prilejul celei dintâi, s-a stabilit că, în mod legal, a ieșit, în favoarea statului.
Pe cale de consecință, nici cauza nu este distinctă de cea invocată în judecata anterioară, chiar dacă, la un moment dat, s-a încercat a se susține că ce-a de-a doua cerere este fondată pe dispozițiile reparatorii ale Legii nr.10/2001 care, în mod expres, înlătură eventuala autoritate de lucru judecat a unui alt demers jurisdicțional. Or, prezenta judecată este tot una fondată pe apărarea dreptului de proprietate preexistent, iar nu pe dispozițiile reparatorii de restituire a acestui drept.
Pe cale de consecință, se constată că, în mod corect, prima instanță de judecată a respins acțiunea, constatând incidentă, în cauză autoritatea lucrului judecat, motiv pentru care, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, apelul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantele și, domiciliate în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.150 din 26 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâta Pitești, cu sediul în Pitești,-, județul A și chemata în garanție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, str.-.-. nr.50, sector 1.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile, de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
-, -,
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.6/17.12.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Paula Andrada Coțovanu
