Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 262/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.262
Sedința publică din 19 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta apelantă împotriva sentinței civile nr.304/13.02.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Primăria Orașului Sânnicolau M și Primarul Orașului Sânnicolau M, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat reclamanta apelantă prin avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, se acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta reclamantei apelante, având cuvântul, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea adresată Tribunalul Timiș la data de 28.06.2006, reclamanta a chemat în judecată pârâții Consiliul Local al Orașului Sânnicolau M și Orașul Sânnicolau M, prin Primar, pentru ca aceștia să fie obligați la emiterea dispoziției motivate pentru soluționarea Notificării nr. 675/14.11.2001, prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în F 1328 Sânnicolau M, de 1485 mp, prin restituirea în natură a terenului și prin echivalent pentru construcțiile vândute în baza Legii nr.112/1995, edificate pe terenul menționat, atribuit ca teren aferent construcțiilor cumpărătorilor acestora.
Prin Sentința civilă nr. 304/PI/13.02.2007 Tribunalul Timișa admis în parte cererea formulată și precizată de reclamantă, obligând Primarul Orașului Sânnicolau M să emită dispoziție motivată pentru soluționarea Notificării reclamantei nr. 675/14.11.2001 cu privire la imobilul din litigiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că refuzul pârâtului de a emite o dispoziție motivată nu este justificat, în raport cu împrejurarea că reclamanta nu a depus acte doveditoare până la termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Petitul vizând constatarea calității de persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului a fost respins, ca prematur, dat fiind că procedura de soluționare a notificărilor are caracter preponderent administrativ, revenind entității investite atributul de a analiza îndeplinirea condițiilor impuse de lege pentru acordarea măsurilor reparatorii.
În același fel s-a motivat respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtului la emiterea dispoziției motivate la stabilirea restituirii în natură a imobilului din litigiu, context în care se subliniază libertatea de apreciere a entității investite cu soluționarea cererii reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat apel, invocând nelegalitatea și netemeinicia instanței, prin prisma modului de soluționare a excepției prematurității acțiunii reclamantului, modului de apreciere a înscrisurilor doveditoare depuse la dosarul cauzei, cât și prin prisma modului de apreciere a incidenței dispozițiilor art. 244 Cod procedură civilă, relativ la cererea reclamantului de suspendare a judecății până la soluționarea excepției de nelegalitate invocată în cauză, în condițiile art. 4 din Legea nr.554/2004.
Verificând apelul, astfel declarat, prin prisma dispozițiilor art. 282 și urm. Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este fondat, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică, prin aceea că instanța apreciază prematuritatea cererii reclamantei, în raport cu nefinalizarea procedurii administrative prevăzute de Legea nr.10/2001, în condițiile în care reclamanta a apelat la această procedură, fără a obține însă un rezultat, în condițiile Legii nr.10/2001, entitatea, investită cu soluționarea notificării reclamantei neemițând dispoziția motivată, prevăzută de Legea nr. 10/2001, conduită dovedită prin întâmpinarea depusă în cauză, în care se susține că reclamanta nu a depus acte doveditoare pentru a-și susține calitatea de persoană îndreptățită, în sensul Legii nr.10/2001.
În acest context, instanța de fond administrează probe cu înscrisuri și face aprecieri asupra acestora, arătând că înscrisurile depuse nu confirmă calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, întrucât reclamanta nu a prezentat un certificat de moștenitor după defuncta, iar testamentul depus "nu pare a fi un act juridic valabil, respectiv, să producă efectul unei transmisiuni succesorale în beneficiul său", neîndeplinind condițiile de formă impuse de art. 858 Cod civil, astfel că nu poate fi valorificat nici ca testament olograf, întrucât " nu pare a fi fost scris integral de fosta proprietară tabulară, nici ca testament autentic, întrucât nu este redactat de notarul public" și nici ca testament mistic, de vreme ce nu a fost întocmit cu observarea cerințelor din art. 864 Cod civil".
Curtea constată că asemenea aprecieri exprimă o adevărată judecată, care se impunea a fi valorificată prin soluționarea cauzei pe fondul său, cu atât mai mult, cu cât Legea nr. 10/2001 prevede controlul instanței de judecată, inclusiv împotriva refuzului entității administrative de a soluționa notificările prevăzute de Legea nr. 10/2001, în termenul prevăzut de lege.
La acestea se adaugă dispozițiile art. 3 din Codul civil, cât și jurisprudența instanței supreme, în materie, conform căreia judecătorul este dator să săvârșească o judecată pe fond în astfel de situații.
Atribuirea unei astfel de puteri unei entități administrative, în condițiile în care judecătorul s-a pronunțat într-o procedură judiciară cu privire la probele pertinente susținerii calității de persoană îndreptățită a reclamantei, în sensul Legii nr.10/2001, cu solicitarea ca entitatea administrativă să reevalueze aceleași înscrisuri, este de natură a încălca normele menționate și a ignora puterea cu care este investit judecătorul, izvorâtă din competența sa, atribuită de lege.
Decizia XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție BBs prijină acest raționament, astfel că nesoluționarea pe fond a notificării reclamantei, de către instanța de judecată justifică admiterea apelului, în baza art. 294-296 Cod procedură civilă, 297 Cod procedură civilă, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de împotriva Sentinței civile nr.304/PI/13.02.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare pe fond la Tribunalul Timiș.
Definitivă și cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19 noiembrie 2008.
Președinte JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
PROF.-.DR.- - - -
Grefier
- -
RED.B/08.12.2008
DACT.S/5ex/08.12.2008
INST.FOND-- Tribunalul Timiș
Se comunică:
Reclamanta apelantă:
- - T, Bv. nr.3,.9 la av.
Pârâți intimați:
-Primăria Orașului Sânnicolau M - Sânnicolau M,-
-Primarul Orașului Sânnicolau M - Sânnicolau M,-
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Cristian Pup
