Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 264/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.264
Sedința publică din 19 2008
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
GREFIER:- -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotriva Sentinței civile nr.1999/25.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Consiliul Local al Municipiului T, Consiliul Județean T, și Dunărea G A, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pârâta intimată prin avocat și reclamantul apelant prin avocat, și pârâtul intimat Consiliul Local al Municipiului T prin consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de
ședință, după care, nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, s-a acordat cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta reclamantului apelant, având cuvântul, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Reprezentantul pârâtei intimate, având cuvântul, a solicitat respingerea apelului, întrucât prima instanță s-a pronunțat corect asupra obiectului cauzei și nu numai pe excepție, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat Consiliul Local al Municipiului având cuvântul, a solicitat respingerea apelului, menținerea deciziei atacate, învederând că reclamantul avea posibilitatea de a se prevala de prevederile Legii nr.10/2001 și, totuși, nu a făcut acest lucru.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr.1999/PI/25.04.2008 Tribunalul Timișa respins acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T, Consiliul Județean T, și Dunărea G A, acțiune prin care s-a solicitat constatarea nevalabilității titlului de preluare a Statului Român a imobilului din F 7363 T, nulitatea contractului de schimb imobiliar intervenit, în baza Decretului nr. 39/1973 și Deciziei nr. 412/23.11.1973, între Statul Român și numiții, u, nulitatea certificatului de moștenitor emis după defunctul în partea referitoare la includerea în masa succesorală a cotei de părți din imobil, nulitatea Certificatului de moștenitor nr. 61/31.05.2004 emis în urma defunctei, cu privire la cota de 6/16 părți din imobil, nulitatea Contractului de vânzare-cumpărare nr.1257/07.06.2006 încheiat între pârâta și C Dunărea G A, radierea din Fad reptului de proprietate al pârâtei C Dunărea A G și al pârâtei, reînscrierea dreptului Statului Român.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 948 pct. 4, 966, 968 cod civil și art. 6 (2) din Legea nr. 213/1998, în susținerea acțiunii civile formulate.
Instanța de fond, respingând acțiunea reclamantei, a valorificat principiul specialia generalibus derogant, context în care a analizat concursul dintre legea specială, respectiv, Legea nr. 10/2001, și dreptul comun, imobilul în litigiu fiind de domeniul Legii nr.10/2001, context în care se invocă Decizia nr. 53/2007 a instanței supreme, potrivit cu care Legea nr. 10/2001 suprimă acțiunea dreptului comun al revendicării.
S-a reținut că, în cauză, s-a apelat la dispozițiile art. 22 și urm. din Legea nr.10/2001, emițându-se Dispoziția nr. 1690/2006 prin care s-a constatat că imobilul din litigiu nu se mai află în proprietatea Statului, fiind înstrăinat, ca efect al unui schimb imobiliar, familiei pârâtei, anterior intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, astfel că s-a dat eficiență dispozițiilor art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001.
În aceste condiții, s-a constatat inadmisibilitatea acțiunii în rectificare de carte funciară.
vizând constatarea nevalabilității titlului Statului, nulității contractului de schimb și de vânzare-cumpărare au fost soluționate pe bază de excepție, în sensul art. 137 (1) Cod procedură civilă, instanța reținând lipsa de interes a reclamantului, întrucât, și în ipoteza admiterii acestor capete de cerere, imobilul din litigiu nu s-ar putea reîntoarce în patrimoniul Statului Român, căci ar fi sacrificat principiul securității raporturilor juridice civile.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat apel, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, prin aceea că s-au nesocotit dispozițiile art. 129 (6) Cod procedură civilă, încălcându-se principiul disponibilității, dat fiind că instanța a calificat demersul judiciar al reclamantului, în limitele dispozițiilor art. 480 Cod civil, deși și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 6 (2) din Legea nr. 213/1998, art. 948 pct.4, 966 - 968 Cod civil.
Se susține că instanța a încălcat principiul liberului acces la justiție, în sensul art. 6 din CEDO și art. 1 Protocolul 1 adițional la Convenție, cu referire la art. 20 (2) din Constituția României.
Hotărârea este criticată și prin prisma dispozițiilor art. 2 (2) din Legea nr. 10/2001, de natură a legitima interesul reclamantului în promovarea acțiunii. Același interes este susținut și în legătură cu petitul vizând constatarea nevalabilității titlului Statului de preluare a imobilului, întrucât în procedura administrativă s-a constatat doar caracterul abuziv al preluării imobilului de către Stat iar dispozițiile Legii nr.10/2001 atribuie efecte diferite, în funcție de natura preluării, cu sau fără titlu valabil.
În speță, se susține că imobilul a fost preluat de către Stat în baza Decretului nr. 111/1951, în condițiile în care antecesorul reclamantului nu a abandonat imobilul, în sensul Decretului nr. 111/1951.
Hotărârea este criticată și sub aspectul soluționării petitelor accesorii, apelantul susținând că interesul său este justificat de cererea de restituire în natură a imobilului pe care formulat-o în baza Legii nr.10/2001, obiect la dosarului nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA, aflat în stare de suspendare, în baza dispozițiilor art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, în raport cu litigiul de față.
În cauză, pârâții au formulat întâmpinare.
În întâmpinare C Dunărea AGs usține temeinicia și legalitatea hotărârii atacate, invocându-se buna-credință a cumpărătorului cu titlu oneros, cu privire la contractul de vânzare-cumpărare, prin care C Dunărea Aad obândit imobilul.
În același context s-a formulat întâmpinare de către pârâta.
Consiliul Local al Municipiului T, în întâmpinarea formulată, susține legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în raport cu împrejurarea că Legea nr. 10/2001 exclude dreptul comun al revendicării în materia imobilului, obiect la legii speciale.
Verificând apelul, astfel declarat, prin prisma dispozițiilor art. 282 și urm. Cod procedură civilă, Curtea constată că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1.Acțiunea civilă, în cauza de față, a fost formulată la data de 20.06.2007 instanța intrând în cercetarea judecătorească, administrând probe specifice cu natura și obiectul cauzei.
În acest fel s-a creat reclamantului legitimă că va beneficia de o judecată pe fond, cu privire la drepturile deduse judecății.
Această speranță legitimă a fost înfrântă de instanță care, prin hotărârea pronunțată, în data de 25.04.2008, respinge acțiunea, în petitul său principal, reținând excepția inadmisibilității acesteia, excepție care, prin natura sa, prin efectele pe care le produce, potrivit legii, se impunea a fi analizată de îndată, respectiv la primul termen de judecată, respectiv la prima zi de înfățișare, cel mai târziu.
În acest context, Curtea constată că litigiul nu s-a prelungit din culpa reclamantului.
2. Relativ la modul de soluționare al excepției inadmisibilității acțiunii reclamantului, în petitul său principal, Curtea reține că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, întrucât valorifică raportul dintre legea specială și legea generală, cât și Decizia instanței supreme nr. 53/2007, în mod greșit, făcându-se abstracție de starea de fapt specifică speței de față. Astfel, instanța se axează pe principiul specialis generalibus derogant și apreciază inadmisibilitatea acțiunii în revendicare prevăzută de drept comun, în raport cu dispozițiile Legii nr.10/2001, imobilul fiind de domeniul legii speciale, deși, în cauză, nu se pune problema alegerii legii aplicabile, în raport cu temeiul juridic al acțiunii de față, fixat de către reclamant în baza principiului disponibilității, pe de o parte, iar, pe de altă parte, se ignoră semnificația faptului dovedit în cauză, potrivit cu care reclamantul a apelat la procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, supusă unui control judecătoresc, nefinalizat până în prezent, căci dosarul nr- se află suspendat la Curtea de APEL TIMIȘOARA, în baza art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, respectiv până la soluționarea prezentului demers judiciar.
Prin urmare, în cauză, nu este identificabilă nici ipoteza alegerii dreptului comun, fără observarea exigențelor Legii nr.10/2001, care impun o procedură prealabilă de tip administrativ și nici ipoteza existenței unei procedurii impuse de legea specială finalizată, în mod irevocabil, pentru a reproșa apelul la dreptul comun, în prezenta acțiune. Doar în prezenta acestor ipoteze raționamentul instanței de fond ar fi justificat.
Mai mult, în cauza de față, instanța tranșează litigiul pe cale de excepție, dar face judecăți de fond, relative la efectele pe care le-ar produce judecarea pe fond a acțiunii,cu consecința admiterii ei,asupra principiului securității raporturilor juridice, prezumând implicit o soluție irevocabilăde respingerea demersului judiciar - obiect al dosarului nr-, aflat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA - ceea ce este inadmisibil, căci judecătorul trebuie să evaluezeîn concretsituația juridică cu care a fost investit și numai în măsura în care a fost investit.
În caz contrar, s-ar încălca dispozițiile art. 129, 130 Cod procedură civilă și normele juridice care reglementează judecata.
Apoi, hotărârea este nelegală și sub aspectul reținerii lipsei interesului reclamantului în promovarea celorlalte petite ( accesorii) ale acțiunii sale, întrucât acest interes există și este actual, în raport cu demersul judiciar formulat de reclamant, axat pe dispozițiile Legii nr.10/2001, aflat în curs de soluționare. Natura și obiectul acestor petite relevă, în plus, necesitatea intervenției instanțelor de judecată cu atribuții judiciare, cu atât mai mult, cu cât entitățile prevăzute de Legea nr. 10/2001 au caracter administrativ, neavând atribuții jurisdicționale, în sensul art. 21 (4) din Constituție sau ale Legii nr. 554/2004, aspect subliniat, de altfel, de instanța de fond.
În același timp, nu s-a dovedit o suprapunere a petitelor de față cu cele formulate eventual, în dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA.
În plus, instanța de fond, deși reține lipsa de interes a reclamantului în promovarea petitului privind constatarea nulității absolute a actelor juridice atacate, face o analiză a acestora, prin prisma dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 10/2005, aspect ce excede cadrului procesual și limitelor de soluționare a excepției lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii sub petitele sale accesorii.
Cu privire la petitul privind constatarea nevalabilității titlului Statului Român de preluare a imobilului din litigiu, analiza instanței este greșită, având în vedere că, în limbajul Legii nr.10/2001, Legii nr. 213/1998, termenul "abuziv" nu se rezumă la preluările fără titlu valabil, ci și la preluările cu titlu, efectele juridice fiind diferite în planul dreptului, sub mai multe aspecte, decât cele care interesează măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, fapt ce rezultă din economia aceleași legi ( a se vedea dispozițiile art. 43 din lege, dispoziții care vizează înstrăinarea acestor imobile, etc).
Prin urmare, constatarea lipsei de interes a reclamantului, în această materie, nu are suport legal.
Așa fiind, în cauză, au fost încălcate dispozițiile art. 129, 130 Cod procedură civilă, art. 6 din CEDO, art. 20 (2) din Constituție, art. 6 din Legea nr. 213/1998, art. 137 Cod procedură civilă, motiv pentru care, în baza art. 297 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul, va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș, care va proceda la soluționarea acțiunii reclamantului, sub toate petitele sale, în raport cu temeiurile juridice invocate de reclamant, în limitele dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul împotriva Sentinței civile nr.1999/PI/25.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Definitivă și cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 2008.
Președinte JUDECĂTOR 2: Erica Nistor
PROF.-.DR.- - - - Grefier - -
RED.B/08.12.2008
DACT.S/8EX/09.12.2008
INST.FOND-- Tribunalul Timiș
Se comunică:
APELANT - RECLAMANT |
. LA MANDATAR - T, nr. 1,. A,. 18, Județ |
INTIMATI - PÂRÂTI |
CONSILIUL LOCAL - T, nr. 1, Județ |
. CONSILIUL JUDEȚEAN - T, 2. nr. 17, Județ |
- T, nr. 9, Județ |
- T, -. 14, Județ |
SC G SA - G, nr. 1, Județ |
Judecători:Univ Lidia Barac, Erica Nistor
