Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 272/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(680/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.272
Ședința publică de la 30 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristian Olteanu
JUDECĂTOR 2: Rodica Susanu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.1883 din 17.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
are ca obiect - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic, în calitate de reprezentant al apelantului pârât Municipiul B, prin Primarul General și avocatul, în calitate de reprezentant al intimatei reclamante, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 29.04.2009, eliberată de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul declară că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelantului pârât solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Consideră că instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea reclamantei și a dispus obligarea instituției pe care o reprezintă să emită dispoziția de propunere de acordare de măsuri reparatorii pentru suprafața de teren imposibil de restituit în natură, având în vedere că termenul de 60 de zile pentru soluționarea notificării este un termen de recomandare și nu un termen imperativ și că nu ne află în ipoteza Deciziei nr.20/12.02.2005, pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Apărătorul intimatei reclamante depune la dosar note scrise și solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică, având în vedere că termenul de 60 de zile este un termen imperativ și nu de recomandare.
Menționează că la data de 20.12.2007, reclamanta a depus la Primăria Municipiului B, în susținerea notificării, actele doveditoare ale dreptului de proprietate și a calității de moștenitor și a învederat faptul că sunt toate actele doveditoare pe care le posedă și că nu mai deține alte probe în susținerea notificărilor.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1883/17.12.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis în parte cererea precizată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, a dispus restituirea în natură către reclamantă a terenului situat în B,-, sector 2, în suprafață de 1668,33 mp, identificat conform raportului de expertiză întocmit de expert, pe care l-a omologat ca atare, a obligat pârâtul să emită dispoziție de propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 457,67 mp, imposibil de restituit în natură, a respins cererea de restituire în natură a construcțiilor, ca nefondată, a respins cererea de daune cominatorii ca inadmisibilă.
Prim instanță a reținut din probele administrate în cauză că prin actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.7169/29.02.1940, numitul a cumpărat o suprafață de teren de 2.000 mp, situată în B,-, sector 2, precum și îmbunătățirile, clădirile, dependințele, instalațiile și împrejmuirea de pe acest teren, imobilul fiind înscris în Cartea funciară provizorie B, conform procesului - verbal de carte funciară nr.15791/1940.
Prin adresa nr.A 414/10.06.2008 emisă de SC "" SA s-a stabilit că prin Decretul nr.111/1951 și decizia nr.1254/1953 imobilul compus din teren în suprafață de 1.464 mp, proprietatea lui, situat în B,-, sector 2, a fost naționalizat de către Statul român - decizia nr.1254/1953.
Moștenitoarea fostului proprietar a depus la Primăria Municipiului B notificările nr.2467/2001 și nr.898/2002, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului teren și construcții.
Instanța a constatat că la dosarul pendinte nu se regăsește dovada că aceste notificări ar fi fost soluționate până în prezent.
Calitatea de unică succesoare a fostului proprietar a fost dovedită prin testamentul nr.30911/20.04.1976, fiind confirmat și prin actul pentru stabilirea impozitului pe succesiunea defunctului s, eliberat sub nr.191/15.03.1984.
Raportul de expertiză topografică efectuat de ing. a evidențiat că terenul situat în B,-, sector 2 are o suprafață de 1668,33 mp, diferența în minus de teren fiind datorată modificărilor în timp a dimensiunilor limitelor de proprietate.
A rezultat totodată că terenul este în prezent ocupat de construcții cu privire la care s-a învederat că ar fi proprietatea SC SRL.
În raport de dispozițiile art.1 alin.1 și 2, art.2 lit.e, art.24 din Legea nr.10/2001, republicată, față de probele administrate în cauză, reținute anterior, prima instanță a apreciat că imobilul format din teren în suprafață actuală de 1668,33 mp a fost preluat abuziv de Statul român de la ( ).
S-a apreciat totodată că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor Legii nr.10/2001.
S-a avut în vedere și decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii nr.22/19.03.2007, în cuprinsul căreia s-a statuat că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare de a răspunde la notificare.
În raport de considerentele de drept și de fapt prezentate anterior, tribunalul a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 1668,33 mp, a stabilit obligarea pârâtului să emită dispoziție de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru diferența de teren de 457,67 mp, respins cererea de restituire în natură a construcțiilor.
În ceea ce privește capătul trei de cerere, tribunalul a avut în vedere decizia nr.XX/2005 pronunțată în recursul în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Împotriva sentinței primei instanțe a formulat cerere de apel la data de 13.03.2009 pârâtul MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, prin care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Potrivit dispozițiilor art.23 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001, termenul de 60 de zile de soluționare a cererii este un termen de recomandare, depășirea lui putând fi sancționată cel mult cu obligarea la despăgubiri a unității deținătoare, în măsura în care a fost depășit în mod culpabil, iar persoana îndreptățită face dovada existenței unui prejudiciu, lucru care nu a fost dovedit în cauză.
Dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor al persoanei îndreptățite se dovedesc numai cu înscrisuri prin care se înțelege orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate și care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă.
Pe de altă parte, s-a susținut că în conformitate cu dispozițiile art.22 din același act normativ, termenul de 60 de zile începe să curgă după data completării dosarelor de notificare.
Apelul este nefondat pentru considerentele ce urmează;
Termenul prescris de lege pentru răspunsul unității deținătoare este de 6o de zile de la data înregistrării notificării, termen care deși nu are caracterul unui termen de decădere, nu poate fi configurat in afara exigentelor unui termen rezonabil.
Orice contestație prin care se urmărește valorificarea unui drept patrimonial- real sau de creanta- indiferent de modalitatea concreta de soluționare prescrisa de lege, inclusiv printr-o procedura prealabila, trebuie sa beneficieze de toate exigentele dictate de caracterul echitabil al procedurii( sub aspectul terenului rezonabil de soluționare a notificării), cu atât mai mult cu cat litera si spiritul legii speciale obliga la celeritate( dat fiind si importanta actului juridic al reparațiunii).
Prima instanță a reținut corect că până la data introducerii acțiunii în fața instanței de judecată, notificarea nu a fost soluționată de către pârâtă.
Pentru o astfel de ipoteză, instanța supremă a statuat cu consecvență că absența răspunsului persoanei juridice deținătoare la notificarea persoanei îndreptățite are valoarea unui refuz de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de legea nr. 10 /2001, refuz ce trebuie cenzurat de instanța de judecată.
Prin decizia din 19.03.2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, instanța supremă a statuat că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare de a răspunde la notificare.
Sub aspectul susținerilor pur teoretice relative la probațiunea dreptului de proprietate pentru situația imobilelor ce intră sub incidența legii speciale de reparație civilă, Curtea a constatat că prima instanță a indicat în mod clar și detaliat situația juridică a imobilului în litigiu, de la data preluării acestuia în stăpânirea statului și până la data formulării notificării, prin raportare la înscrisurile administrate în cauză, ceea ce dovedește lipsa de fundament al pretinselor critici de netemeinicie-nelegalitate.
Pentru ca o critică în apel să-și găsească finalitatea în soluția pronunțată de instanța de judecată, ea trebuie formulată cu claritate- să concretizeze aspectul de nelegalitate sau de netemeinicie vizat în mod expres, și să se configureze pe raportul juridic concret dedus judecății-particularitățile fiecărei cauze fiind importante în opera de înfăptuire a justiție, dat fiind caracterul abstract și general al dispoziției legale incidente materiei respective.
Pentru considerentele ce preced, Curtea în conformitate cu dispozițiile art.296 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge apelul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul - pârât MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1883/17.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, cu domiciliul ales la av. în B, nr.3,.17,.1,.6,.18, sector 4.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.
./
4 ex./29.06.2009
TB-4 -
Președinte:Cristian OlteanuJudecători:Cristian Olteanu, Rodica Susanu
