Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 274/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 274
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț președinte instanță
Grefier - - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta, cu domiciliul ales la. Av., cu sediul în C, str. -, nr. 5, -omarta,. A,. 1,. 8, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 53 din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat, reprezentând apelanta reclamantă, și consilier juridic, reprezentând intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Avocat, pentru apelanta reclamantă, a precizat că își menține cererea privind efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, în sensul de a se determina dacă suprafața de 1974. face obiectul contractului de concesiune nr. 230/2002 și a celorlalte acte adiționale. A arătat că, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului este posibilă cu condiția restituirii sumei primite cu titlul de despăgubiri. A mai considerat că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 21 din Legea 10/2001, întrucât terenul era indisponibilizat la data încheierii contractului și actelor adiționale, având același regim și la data apariției legii menționate. Legea nr. 50/1991 interzicea autorităților publice locale să înstrăineze terenurile ce erau indisponibilizate. A mai susținut că, în motivare, tribunalul a făcut referire la HG 141/2008 în care terenul apare înregistrat la poziția 3824 ca făcând parte din domeniul public al Primăriei mun. C, act ce nu se regăsește la dosarul cauzei și nu a fost pus la dispoziția apelantei de către autoritățile publice.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți, a solicitat respingerea probei cu suplimentarea raportului de expertiză, întrucât obiectul contractului de concesiune este foarte clar, acest terenul fiind identificat în anexa HG 305/2000, fiind denumit teren cu zgură în suprafață de 10520,23. poziționat în P5. Totodată, s-a menținut apartenența la domeniul public.
Avocat, pentru apelanta reclamantă, a considerat că este necesar ca expertul să identifice suprafața de 1794. în terenul de 10520,23. întrucât la dosar nu există nicio schiță a terenului.
Curtea a respins cererea de suplimentare a raportului de expertiză, formulată de apelanta reclamantă prin apărător, considerând că nu este utilă, pertinentă și concludentă.
Constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat, pentru apelanta reclamantă, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, criticând hotărârea pronunțată de Tribunalul Dolj pentru netemeinicie și nelegalitate, fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 11 alin. 3,4, art. 14 și 16 din Legea 10/2001.
A arătat că Primăria mun. C nu a respectat prevederile Legii 10/2001, la momentul încheierii contractului de concesiune.
Totodată, a mai arătat că reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, depunând actele de preluare, actele administrative.
A precizat că terenul este cel situat în spatele tribunei, suprafață ce a fost pusă la dispoziția unor terți, refuzându-se restituirea către foștii proprietari, și că prin hotărâre a Consiliului Local a fost trecut din domeniul public, în domeniul privat al municipiului.
A pus concluzii de admitere a apelului, în sensul aplicării prevederilor art. 11 alin. 2 din Legea 10/2001, respectiv de a se pronunța instanța asupra posibilității de restituire a terenului, urmând ca reclamanta să se subroge în drepturile Primăriei mun. C în ceea ce privește actele încheiate ulterior.
Nu a solicitat cheltuieli de judecată și a solicitat amânarea pronunțării, pentru a depune concluzii scrise.
Consilier juridic Consilier juridic, pentru intimații pârâți, a arătat că nu s-au încălcat prevederile art. 11 din Legea 10/2001, iar P5 nu este inclusă în anexa hotărârea Consiliului Local C prin care s-a dispus trecerea în domeniul privat a unor parcele de teren care figurează în HG 305/200. Terenul din această parcelă este inclus în domeniul public al municipiului. A solicitat respingerea apelului.
Curtea a respins cererea de amânare a pronunțării, ca neîntemeiată.
CURTEA
Asupra apelului de față:
La data de 23.07.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului C și Primăria Municipiului C și a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea dispoziției nr.122/26.06.2008 emisă de Primarul Municipiului C, și pe cale de consecință, obligarea pârâților la restituirea în natură a terenului în suprafață de 4950 mp. situat în C,-, județul
În motivarea acțiunii a arătat că prin notificarea nr.402/N /2001, a solicitat conform prevederilor Legii 10/2001, restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 4950 mp. situat în C,-, județul D sau acordarea măsurilor reparatorii și în raport de dispozițiilor art.28 alin.1 din aceeași lege republicată, s-au adresat Primăriei Municipiului C, fiind în situația de a nu cunoaște deținătorul imobilului notificat.
Prin dispoziția nr.122/26.06.2008, a Primarului Municipiului C, comunicată reclamantei la data de 30.06.2008, s- respins cererea de restituire în natură a suprafeței solicitate, deși aceasta este liberă de construcții și neafectată de lucrări de investiții și poate să fie restituită în natură.
Deoarece unitatea deținătoare nu a încheiat procesul-verbal privind starea de fapt a imobilului, prin care să se întocmească schița terenului sau să indice dacă acesta face obiectul unui contract de asociere, concesiune, eventual dacă este transmis către terțe persoane fizice sau juridice, se susține că unitatea deținătoare trebuia să se pronunțe asupra restituirii în natură a imobilului pe cale administrativă și nu să transmită notificarea pentru acordarea măsurilor reparatorii.
Reclamanta a invocat disp. art.1 alin.1 și 2 art.2 alin.1 pct.h și art.9 din Legea 10/2001, în sensul că imobilul proprietatea reclamantei a fost preluat în mod abuziv, nu face parte din domeniul public și a fost încălcat principiul conform căruia prioritate are restituirea în natură a imobilelor ce fac obiectul acestei legi.
Prin sentința civilă nr.53 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta, împotriva dispoziției nr.122 din 26 iunie 2008 emisă de Primarul Municipiului C, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUN. C, PRIMĂRIA MUN.
S-a reținut că și au fost proprietarii imobilului din C,- (actual nr.89), compus din teren de 4000 mp. și construcții, în baza actului de vânzare cumpărare din 6.04.1951.
Partea sudică a terenului, în suprafață de 2913 mp. a trecut în proprietatea statului prin expropriere, în timp ce partea de nord, cu o suprafață de 1007 mp. și pe care erau amplasate construcțiile a rămas în proprietatea reclamantului.
Din terenul expropriat, suprafața de 356 mp, individualizată în schița anexă la raportul de expertiză ca fiind cuprinsă între punctele 3-4-18-19-3 fost atribuită proprietarului construcțiilor amplasate pe teren, respectiv (fiul reclamantei), prin Ordinul Prefectului nr.208/26.06.2006.
Terenul în litigiu face parte din domeniul public al Municipiului C, conform HG nr.141/2008 și este afectat " ", suprafața de 583 mp. reprezentând alei de acces și parcuri, iar suprafața de 1974 mp. teren cu zgură, parțial închis cu gard din sârmă cu înălțimea de 6, este folosit ca teren de sport, amplasat în afara.
În raport de situația de fapt reținută, s-a concluzionat că dispoziția contestată a fost emisă în conformitate cu prevederile art.1 alin.2 și 3, art.21 alin.4, art.24 alin.1 și art.26 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001.
Împotriva sentinței reclamanta a declarat apel, invocând că instanța nu a ținut seama de situația terenului, care face obiectul contractului de concesiune nr.230/2001, încheiat între unitatea deținătoare și o societate comercială, și că potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001, chiar dacă face parte din domeniul public, bunul poate fi restituit în natură persoanei îndreptățite, fără restricții.
Regula instituită de Legea nr.10/2001 este aceea că imobilele preluate abuziv de stat se restituie în natură, și numai în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se acordă măsuri reparatorii.
În accepțiunea legii, printre imobilele preluate în mod abuziv se numără și cele trecute în proprietatea statului prin expropriere, legislația actuală considerând abuzive toate preluările efectuate de stat în perioada 6.03.1945-22.12.1989.
Imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu legal, față de dispozițiile art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998, în conformitate cu care fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, bunurile dobândite de stat în perioada de referință, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a Tratatelor internaționale la care România este parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
În susținerea acestei critici s-au mai invocat prevederile art.10 și 8 din Constituția României din 1948 și ale art.17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, norme față de care se apreciază că imobilul reclamantei nu putea face obiectul exproprierii, condiții în care, în lipsa unui titlu valabil al preluării lui, statul nu-l putea transmite terților.
O altă critică privește nerespectarea prevederilor art.21 din Legea nr.10/2001 care indisponibilizează, începând cu data de 14 februarie 2001, imobilele notificate, în scopul îndeplinirii obligației de restituire în natură către adevăratul proprietar.
Reclamanta apreciază că prin aplicarea legi speciale i s-a încălcat liberul acces la justiție, drept garantat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și în consecință singurele prevederi legale aplicabile în speță, sunt cele ale dreptului comun.
Jurisprudența CEDO a consacrat că înstrăinarea bunului indisponibilizat, către terți, chiar anterioară confirmării în justiție a dreptului de proprietate al altei persoane, combinată cu absența totală a despăgubirilor, constituie o privare de proprietate, contrară art.1 din Primul Protocol Adițional la CEDO.
S-au invocat hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauze ca: și împotriva României, împotriva României, împotriva României, împotriva României, etc.
Examinând criticile formulate, se constată nefondat apelul, pentru următoarele considerente:
Reclamanta și soțul său - au cumpărat, prin contractul din 6 aprilie 1951, autentificat sub nr.618/1951, depus în copie la fila 58 din dosarul tribunalului, imobilul din C-, compus din teren în lungime de 200 și lățime de 20, și construcțiile amplasate pe acesta.
Din suprafața totală deținută în proprietate de cei doi soți, au fost expropriați 2618 mp. conform actelor depuse la filele 65 și 105 din dosar, diferența de teren, amplasat în partea nordică a proprietății și pe care se aflau construcțiile dobândite prin contractul de vânzare cumpărare, rămânând în proprietate reclamantei și soțului său.
Expertul, a identificat terenul în raport de actele de proprietate, constatând că suprafața reală trecută în proprietatea statului este de 2913 mp. individualizată în planul anexă nr.1, punctele 3; 10; 20; 19; 3 și este aferentă " ", având ca dimensiuni și vecini: la N-, pe 19,9 - punctele topografice 3; 19; la S-, pe 20 - punctele topografice 10; 20; la E- pe 150, punctele topografice 3; 10; la -, pe 147 - punctele topografice 19; 20; din acest teren, 350 mp. (situați între punctele 3-4-18-19-3) s-au atribuit prin Ordinul Prefectului nr.208/16.06.2006 fiului reclamantei -, în calitate de proprietar al construcțiilor de pe teren.
Din diferența de 2557 mp, suprafața notată cu S3, de 583 mp - parcela 1 -este afectată investițiilor realizate, Stadion " ", respectiv alei de acces betonate, cu parcare auto amenajată, spații verzi intercalate, conductă de gaze la suprafața solului cu diametrul = 10 cm.
Suprafața notată cu S4, de 1974 mp. face parte din parcela 5 - cadastru Stadion " ", punctele 9; 10; 20; 13, constituind teren de sport cu zgură, închis cu sârmă la nord și vest, și situat în afara.
Din actele noi depuse în apel, rezultă că prin Hotărârea de Guvern nr.305/19.04.2000,s-a aprobat trecerea cu titlu gratuit a unei părți din " ", identificată potrivit anexei nr.1, din proprietatea publică a statului și din administrarea Ministerului T și Sportului în proprietatea publică a municipiului C și în administrarea Consiliului local al municipiului
În anexa nr.1 privind datele de identificare a bunurilor transmise în proprietatea publică a municipiului C, la poziția nr.5 este înscris terenul cu zgură, amplasat în parcela 5, în suprafață totală de 10520, 23 mp. în care se includ cei 1974 mp. a căror restituire în natură a solicitat-o reclamanta prin concluziile consemnate în practicaua sentinței apelate cât și prin cererea de apel.
Bunurile prevăzute în HG nr.305/2000 au făcut obiectul contractului de concesiune nr.230/1.08.2002 încheiat de Consiliul local al municipiului C cu SC " Club Universitatea" SA
Prin hotărârea Consiliului local al municipiului C nr.116/29.05.2003, depusă în copie la fila 47-48 din dosarul Curții, s-a aprobat trecerea din domeniul public în domeniul privat al municipiului, a terenului și mijloacelor fixe prevăzute în contractul de concesiune menționat, pozițiile 13 și 14 din anexa 1, respectiv ateliere + magazii, aflate în parcelele 32, 34, 35, 38 și terenuri fotbal neamenajate (adiacente Polivalentă) din parcela 39.
Așadar, terenul de 1974 mp. din parcela 5, și-a păstrat regimul juridic stabilit prin HG nr.305/2000, rămânând în continuare în domeniul public al municipiului
Art.3 alin.4 din Legea nr.213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, definește domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiului ca fiind alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național sau județean.
Conform art.6 din lege fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a Tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
modul de dobândire a proprietății publice, art.7 din Legea nr.213/1998, prevede la lit.c, exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Imobilul reclamantei a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, iar susținerile din motivele de apel, privind nerespectarea Constituției, a tratatelor internaționale și a legilor în vigoare la data preluării lui nu au fost dovedite, în condițiile în care lucrările de investiții pentru care s-a dispus exproprierea au fost executate, obiectivul realizat fiind " ".
Suprafața a cărei restituire se solicită, cu destinația de teren de sport, amplasat în afara incintei este afectată de utilitate publică, deservind nevoile comunității, astfel încât nu poate fi restituită în natură, reclamanta fiind îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, conform dispozițiilor art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Nefondată este și critica privind nerespectarea prevederilor art.21 din Legea nr.10/2001, care indisponibilizează, începând cu data de 14 februarie 2001, imobilele notificate.
1 din textul menționat statuează indisponibilizarea imobilelor restituibile pe calea prevăzută de lege, cu privire la orice proceduri legale care tind să înstrăineze imobilul respectiv către alte persoane, altele decât cele îndreptățite potrivit legii, iar alin.5 sancționează cu nulitatea absolută înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile notificate, intervenite în cursul soluționării procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de lege.
Reclamanta a invocat încălcarea drepturilor sale recunoscute de lege, ca urmare a încheierii contractului de concesiune nr.230/1.08.2002, intervenit între Consiliul local al municipiului C și SC " Club Universitatea" SA C, după depunerea notificării, în cursul soluționării procedurii administrative.
Chiar dacă încheierea contractului de concesiune a intervenit ulterior formulării notificării și, potrivit dispozițiilor art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001, este afectat de nulitate absolută, sancțiunea nulității actului nu produce efecte cu privire la măsurile reparatorii cuvenite persoanelor îndreptățite, dată fiind afectațiunea imobilului, care face imposibilă restituirea în natură.
Aspectul referitor la aplicabilitatea normelor de drept comun cu privire la imobilele ce intră sub incidența Legii nr.10/2001, a fost rezolvat prin deciziile în interesul legii nr.53/2007 și nr.33/2008 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care s-a reținut că reglementările cu caracter special din Legea nr.10/2001 sunt singurele ce pot fi invocate după intrarea în vigoare a acestei legi, potrivit principiului de drept care guvernează conflictul dintre legea specială și legea generală - " specialia generalius derogant", principiu ce conferă prioritate legii speciale și care, pentru a fi aplicat, nu trebuie reiterat în fiecare lege specială.
Legea nr.10/2001 oferă cadrul juridic complet pentru restituirea în natură și prin măsuri reparatorii în echivalent, asigurând realizarea practică a întregii proceduri de restituire, și înlăturând astfel aplicabilitatea normelor de drept comun.
Incidența normelor cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun, nu suprimă accesul la un proces echitabil, întrucât, ca lege nouă, Legea nr.10/2001 perfecționează sistemul reparator și procedural, controlul judecătoresc al reparațiilor, prin accesul deplin și liber la trei grade de jurisdicție, în condițiile art.21 alin.1 și 3 din Constituție și art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Modalitatea de soluționare a notificării reclamantei respectă dreptul de proprietate al acesteia, în sensul prevăzut de art.1 din Primul Protocol Adițional la Convenție.
Jurisprudența constantă a Curții Europene, în cauze ca:, a statuat că reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate privarea proprietarului de bunul său, combinată cu lipsa totală de despăgubiri adecvate.
Reluând opinia exprimată în cauza Kopecky contra Slovaciei, în cauza contra României, Curtea a reafirmat că deși "Convenția nu impune statelor obligația de a restitui bunurile confiscate și cu atât mai puțin de a dispune de ele conform atributelor dreptului de proprietate, odată ce a fost adoptată o soluție de către stat, ea trebuie implementată cu o claritate și o coerență rezonabile, pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică pentru subiecții de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții".
Curtea Europeană nu reține obligația absolută a statului care a adoptat legi speciale de reparație cu privire la bunurile preluate abuziv, de a restitui, necondiționat, aceste bunuri în natură persoanelor îndreptățite, considerând că reprezintă o încălcare a dreptului garantat de art.1 din Primul Protocol numai dacă, în situația imposibilității restituirii bunului, nu se acordă despăgubirile corespunzătoare.
Or, în speță, pentru imobilul preluat de la reclamantă, acesteia i s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent, prin dispoziția contestată, condiții în care nu se justifică susținerea privind nerespectarea dreptului său de proprietate.
În consecință, apelul este nefondat și va fi respins conform art.296 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta, cu domiciliul ales la. Av., cu sediul în C, str. -, nr. 5, -omarta,. A,. 1,. 8, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 53 din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn.5 ex
5.11.2009
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Costel Drăguț
