Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 275/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 275
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț președinte instanță
Grefier - - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul CONSILIUL LOCAL, cu sediul în comuna, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 69 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul COMPLEXUL, cu sediul în,-, jud. G, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelantul reclamant CONSILIUL LOCAL prin Primar, asistat de avocat, și consilier juridic, reprezentând intimatul pârât COMPLEXUL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că nu a fost depusă tranzacția încheiată de părți.
Avocat, pentru apelantul reclamant, a învederat instanței că nu a fost încheiată o tranzacție între părți și a depus hotărâri pronunțate în spețe similare, ce au fost comunicate reprezentantului intimatului pârât.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât, a arătat că societatea pe care o reprezintă înțelege să reitereze și în apel excepția prescripției dreptului material la acțiune, considerând că prescripția operează și pentru perioada în care bunurile au aparținut domeniului public al comunei.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului, apreciind că excepția prescripției dreptului la acțiune nu a fost invocată pentru prima dată în calea de atac a apelului pentru a fi obligatorie punerea ei în discuția părților, ci este o excepție ridicată în fața instanței de fond, respinsă prin hotărârea pronunțată, care nu a fost apelată de pârât sub aspectul soluționării excepției.
Avocat, pentru apelantul reclamant, a făcut precizarea că apelantul renunță la cel de-al doilea motiv de apel, privind competența instanței civile în soluționarea cauzei.
A susținut oral primul motiv de apel, arătând că în mod greșit instanța de fond a motivat hotărârea făcând referire la un singur aspect, cel al inexistenței prejudiciului în ce privește punctul stradal, deși în realitate prejudiciul este unul cert, material și personal.
A arătat că, datorită activităților miniere din zonă, drumul a fost dezafectat, experții tehnici găsind și o valoare de înlocuire a acestuia.
Instanța a mai reținut că utilitatea pentru comunitatea satului nu mai există, însă nu a ținut cont că există pentru cei ce folosesc suprafețele de teren din zonă.
S-a mai reținut că nu mai există destinația de drum public, acest drum fiind trecut în domeniul privat al comunei. Însă trecerea în domeniul privat s-a realizat pentru a se putea stabili o valoare de despăgubire, în caz contrar nu s-ar fi putut negocia o despăgubire.
Instanța de fond a făcut o interpretare discriminatorie a legii în ceea ce privește dreptul de proprietate, nefiind preocupată de a asigura dreptul de proprietate privată indiferent de titularul acestui drept. Acest drum face parte din patrimoniul comunei și nu poate să dispară pur și simplu. Raportul juridic dintre părți este unul delictual, iar intimata a recunoscut că a desființat drumul, astfel încât trebuie să plătească daune pentru distrugerea provocată.
A pus concluzii de admitere a apelului, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât, a arătat că la momentul trecerii drumului din domeniul public în cel privat al comunei, acesta nu mai exista, așa cum sunt și concluziile expertului. Pentru restul populației nestrămutate a comunei a fost construit un drum de 2,2 km pentru a înlocui vechiul drum, iar o eventuală despăgubire ar echivala cu o îmbogățire fără justă cauză, întrucât societatea a construit drumuri și utilități pentru comunitatea strămutată. A solicitat respingerea apelului.
Avocat, pentru apelantul reclamant, a considerat că nu poate fi vorba în cauză de o dublă despăgubire, întrucât art. 6 din Legea nr.106/2008 stabilește că, în afara despăgubirilor pentru bunurile expropriate, acestea pot fi reconstruite la cererea autorităților locale, așa încât societatea pârâtă trebuia să construiască noi rețele de drumuri.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea introdusă la Tribunalul Gorj - Secția Comercială și de contencios Administrativ și înregistrată sub nr-, reclamantul Consiliul Local a chemat în judecată pârâtul SC Energetic SA solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata sumei de 625.353 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirii pentru un drum stradal distrus de lucrările miniere efectuate de pârâtă.
Prin încheierea nr.216 din 02.06.2008 cauza a fost scoasă de pe rol și trimisă spre competentă soluționare Secției Civile a Tribunalului Gorj, dosarul fiind înregistrat sub nr-.
În motivarea acțiunii reclamantul menționează că începând cu anul 2005 Energetic a efectuat activități miniere prin haldare de steril în zona comunei, care au dus la distrugerea mai multor drumuri stradale, care aparțineau domeniului privat al comunei și în privința cărora s-a efectuat raport de evaluare de către în februarie 2007, raport ce descrie drumurile prin schițe și fotografii, cuprinzând totodată și valoarea de înlocuire actualizată a drumurilor afectate prin lucrările miniere.
Acest raport cuprinde și drumul în litigiu, identificat ca drum stradal - situat în comuna, sat, cu o valoare de înlocuire actualizată de 625.353 lei.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că reclamantul nu a suferit nici un prejudiciu, deoarece drumul stradal în litigiu reprezenta în fapt o uliță nepietruită, lipsită de utilitate, întrucât locuitorii din zonă fuseseră strămutați, iar terenurile cumpărate.
Că, prin HG nr.1268 din 18.10.2005 se abrogă poziția nr.2, respectiv drumul stradal, astfel încât acesta a fost scos din domeniul public al comunei, iar trecerea în domeniul privat a avut loc un an mai târziu, prin Hotărârea Consiliului Local nr.30 din 11.10.2006.
Totodată, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, cu motivarea că a fost afectat prin haldare de steril în anul 2002 - 2003, lucrările continuând până în prezent, că strămutarea gospodăriilor a fost încheiată în anul 2003, astfel încât acțiunea formulată la data de 10 aprilie 2007 apare ca prescrisă.
Prin sentința civilă nr.69 din 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins excepția prescripției invocată de pârâtă.
S-a respins ca nefondată acțiunea civilă în pretenții formulată de reclamantul Consiliul Local, împotriva pârâtei SC Energetic SA.
S-a reținut că prin HG nr.1268/2005 s-a dispus dezafectarea de la domeniul public al comunei a drumului în litigiu, pentru ca un an mai târziu, prin Hotărârea Consiliului Local nr.30/11.10.2006, deși nu mai exista în fapt, drumul să fie trecut în domeniul privat al localității.
Desființarea drumului s-a datorat strămutării locuitorilor din satul, strămutare care conform minutei din 10.10.2000 urma să fie încheiată până în anul 2003, și care implica nu numai construirea unor noi case de locuit dar și edificarea drumurilor de acces în noua localitate.
Excepția prescripției dreptului la acțiune a fost apreciată ca neîntemeiată față de regimul juridic al căii de comunicație în litigiu, considerându-se că termenul de prescripție a început să curgă din anul 2005, când drumul stradal a fost dezafectat de la domeniul public.
Pe fond, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998, 999 Cod civil, întrucât dreptul la despăgubiri este condiționat de existența unui prejudiciu, care în cauză nu a fost dovedit, atâta timp cât, urmare a strămutării, în noua localitate au fost realizate și căile de comunicație necesare.
Drumurile stradale existente anterior executării lucrărilor de haldare și-au pierdut utilitatea, datorită strămutării locuitorilor din zonă, nefiind posibilă construirea de căi de acces pentru fiecare punct dezafectat.
În baza art.282 Cod pr.civilă împotriva sentinței reclamantul Consiliul local a declarat apel, invocând interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 998 și 999 Cod civil.
În cauză a fost dovedită existența, ca element esențial al răspunderii materiale, a prejudiciului cert, determinat, direct, personal și actual, pârâta recunoscând că, ca de altfel și -, au fost distruse ca urmare a extinderii activității miniere în zonă, pentru care exploatatorul nu a plătit despăgubiri.
Instanța de fond a aplicat discriminatoriu legea, fără a asigura rigoare în respectarea dreptului de proprietate privată.
La cererea Consiliului local, a trecut din domeniul public în domeniul privat al comunei, titularul dreptului de proprietate putând exercita în justiție orice acțiune menită să-i asigure respectarea dreptului, inclusiv cererea în despăgubiri pentru plata contravalorii pagubei provocată prin desființarea căii de comunicație.
A fost criticată sentința și pentru necompetența materială a Secției Civile a Tribunalului Gorj, în raport de prevederile art.56 din Codul comercial.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare, reiterând excepția prescripției dreptului la acțiune, în raport de dispozițiile art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 și avându-se în vedere că dezafectarea drumului s-a făcut în perioada anilor 2002-2003, iar reclamantul a avut cunoștință despre necesitatea extinderii lucrărilor de haldare încă din anul 2001.
Pe fond, a arătat că reclamantul nu a suferit un prejudiciu pentru a fi îndreptățit la dezdăunări, iar acordarea despăgubirilor solicitate ar duce la îmbogățirea fără justă cauză a acesteia.
Atât expertul extrajudiciar, cât și expertul în construcții civile desemnat în cauză, au evaluat drumul la valoarea de înlocuire, fără a ține seama de gradul de uzură.
Intimata consideră că, datorită strămutării comunității,valoarea pecuniară a drumului este echivalentă celei a unui simplu teren, care nu era destinat și interesului nimănui.
În concluziile orale, apelanta a precizat că nu mai susține cel de-al doilea motiv de apel.
Examinând criticile invocate de reclamant în primul motiv de apel, se constată că acestea sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Privitor la regimul juridic al bunului în litigiu, se constată că inițial, drumul stradal a aparținut domeniului public al comunei, iar prin HG nr.1268/14.11.2005 s-a dispus dezafectarea lui, ulterior prin Hotărârea Consiliului Local nr.30 din 11.10.2006 fiind trecut în domeniul privat al comunei.
La data adoptării hotărârii de guvern drumul nu mai exista faptic, el fiind desființat ca urmare a extinderii lucrărilor miniere de haldare ale Sud, aparținând SC Energetic SA și ale, aparținând SC Energetic SA.
Față de succesiunea în timp a actelor referitoare la regimul juridic al drumului, dreptul reclamantului de a formula acțiune în despăgubiri nu este prescris în raport de dispozițiile art.3 și 7 din Decretul nr.167/1958.
Conform art.7 din Decretul nr.167/1958 prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data nașterii acestuia.
Până la data adoptării HG nr.1268/2005, drumul a făcut parte din domeniul public la comunei și ca atare, potrivit art.11 din Legea nr.213/1998 constituia bun inalienabil, insesizabil și imprescriptibil.
Așadar, chiar dacă drumul a fost desființat în perioada anilor 2002-2003, reclamantului nu i se poate opune prescripția extinctivă prevăzută de art.3 din Decretul nr.167/1958 cu privire la exercitarea acțiunii în despăgubire, atâta timp cât până la data de 14.11.2005, dreptul era imprescriptibil.
bunului de la domeniul public al comunei reprezintă momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, or raportat la data de 14.11.2005, introducerea acțiunii la 10.04.2007 s-a făcut în termenul de 3 ani prevăzut de lege.
Pe fondul cauzei, prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale privitoare la răspunderea civilă delictuală.
În contextul reglementărilor din art.998, 999 Cod civil, obligația de reparare a prejudiciului concretizează răspunderea civilă a persoanei care a cauzat acest prejudiciu prin fapta sa ilicită.
Din prevederile legale menționate rezultă că existența prejudiciului reprezintă un element esențial al răspunderii, condițiile cerute pentru a se putea obține repararea pagubei suferite fiind caracterul cert al prejudiciului și cerința ca acesta să nu fi fost reparat.
Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare, aspecte care în speță au fost dovedite.
Existența prejudiciului în patrimoniul reclamantului, ca urmare a desființării drumului stradal aflat în domeniul privat al comunei, este dovedită, expertizele întocmite de experți, și respectiv, stabilind că în prezent este ocupat, prin haldare, de sterilul rezultat din excavațiile miniere, iar identificarea traseului inițial al acestuia, s-a făcut pe baza hărții cadastrale, conform dimensiunilor acceptate de ambele părți.
Chiar dacă, odată cu strămutarea locuitorilor din satul în noua localitate, au fost realizate și căile de comunicație necesare, aceasta nu poate exonera pârâta de a răspunde pentru prejudiciul cauzat, cu atât mai mult cu cât, în întâmpinarea depusă la fond la fila 11 din dosarul nr-, a recunoscut că drumul stradal, asigura accesul la terenurile agricole ale sătenilor, terenuri ale căror regim a rămas neschimbat, așa încât motivarea instanței de fond privitoare la lipsa de utilitate a drumului în prezent, nu este întemeiată.
Cât privește cuantumul despăgubirilor cauzate, acesta reprezintă valoarea de înlocuire a drumului și a fost stabilit de expert, la suma de 380.890 lei; contravaloarea calculată de expert nu are în vedere gradul de uzură pe care îl prezenta drumul la momentul desființării sale, deoarece nu au existat elemente de stabilire a stării efective a căii de comunicație la acel moment.
Fiind dovedite atât existența prejudiciului în patrimoniul reclamantei, cât și valoarea stabilită a pagubei, alături de legătura de cauzalitate cu fapta cauzatoare de prejudicii a pârâtei, se constată îndeplinite condițiile cerute de lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.
Pentru considerentele expuse, se apreciază fondat apelul și urmează să fie admis conform art.296 Cod pr.civilă, să se schimbe sentința, iar pe fond să se admită acțiunea și în baza art.998, 999 cod civil să se dispună obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în sumă de 380.890 lei către reclamant.
Intimatul va fi obligat, conform art.274 Cod pr.civilă, la 14.140 lei cheltuieli de judecată în fond și apel, către apelant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul CONSILIUL LOCAL, cu sediul în comuna, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 69 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul COMPLEXUL, cu sediul în,-, jud.
Schimbă sentința, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local, împotriva pârâtului SC Energetic SA, și obligă pârâtul la 380.890 lei despăgubiri.
Obligă intimatul la 14.140 lei cheltuieli de judecată, în fond și apel, către apelant.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn.4 ex
13.11.2009
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Costel Drăguț
