Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 288/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 288/A/2009
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul declarat de reclamantele
și, împotriva sentinței civile nr. 99 din 13 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâții intimați
MUNICIPIUL C-N, PRIN PRIMAR, UNIVERSITATEA - și UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI farmacie " ", având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtei intimate Universitatea de Medicină și Farmacie " ", avocat și reprezentantul pârâtei intimate Universitatea " -", avocat, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 3 noiembrie 2009, prin serviciul de registratură al instanței reclamantele apelante au depus note scrise prin care și-au exprimat poziția procesuală cu privire la motivelor de apel d e ordine publică.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru da părților posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, făcută în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantelor apelante avocat, reprezentantul pârâtei intimate Universitatea de Medicină și Farmacie " ", avocat, și reprezentantul pârâtei intimate Universitatea " -" avocat, lipsă fiind restul părților.
La întrebarea instanței, care era valoarea de circulație a celor două imobile din litigiu, la data introducerii acțiunii, reprezentanții părților precizează că acestea au o valoare totală de aproximativ 1.200.000 euro.
Părțile prezente arată că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Curtea declară închise dezbaterile și acordă părților cuvântul asupra apelului, precum și asupra la motivelor de apel d e ordine publică puse în discuție la termenul anterior referitoare la necompetența materială a Tribunalului Cluj de a judeca în primă instanță petitele ce fac parte din categoria cererilor în materie succesorală potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 lit.b și pct.4 pr.civ. și incidența prevederilor art.297 alin.1 pr.civ. cu privire la petitele referitoare la constatarea preluării abuzive a imobilelor în litigiu, rectificarea de carte funciară și constatarea calității de persoane îndreptățite raportat și la valoarea imobilelor indicată azi.
Reprezentantul reclamantelor apelante, avocat solicită respingerea excepțiilor invocate, precizând că prin această acțiune s-a solicitat constatarea calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în înțelesul Legii nr. 10/2001 și raportat la valoarea imobilului consideră că Tribunalul Cluj era competent să soluționeze pe fond cauza. Referitor la petitele privind cererile în materie succesorală acestea sunt accesorii la cererea principală, fiind incidente dispozițiile art.17 pr.civ.
Pe fond, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată susținând pe larg motivele arătate în scris, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate Universitatea de Medicină și Farmacie " ", avocat solicită admiterea motivelor de ordine publică invocate și, în consecință, trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Cluj -N, apreciind că litigiul este de drept succesoral și nu unul întemeiat de dispozițiile Legii 10/2001, deși acțiunea a fost întemeiată pe Legea nr. 10/2001, iar capătul de cerere privitor la constatarea calității de persoană îndreptățită este lipsit de interes.
Pe fondul cauzei solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate pentru motivele arătate în scris, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate Universitatea "-", avocat, solicită admiterea motivului de apel d e ordine publică privitor la excepția de necompetență materială a Tribunalului Cluj pentru soluționarea primelor 6 petite din acțiune, întrucât în materie succesorală competența aparține Judecătoriei Cluj - Raportat la valoarea imobilelor competența de soluționare este a Tribunalului Cluj.
În ce privește apelul promovat în cauză, solicită respingerea acestuia, pentru considerentele arătate în scris prin întâmpinare, apreciind că nu poate fi contestată confirmarea testamentului verbal, dată fiind încheierea Tribunalului Ilfov prin care au fost luați prezenți de către instanță. Solicită obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.99 din 13 februarie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr- s-a respins excepția lipsei de interes, invocata de parata Universitatea -.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantele și, împotriva pârâților UNIVERSITATEA -, UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE " " și MUNICIPIUL C-N PRIN PRIMAR, având ca obiect constatarea nulității absolute a testamentului verbal, constatarea nulității absolută a legatului, constatarea nulității absolute a actului intitulat "declarațiune de confirmare a legatului", constatarea nulității absolute a certificatului de legatar, rectificarea CF 9219, constatarea preluării abuzive a imobilelor înscrise în CF 9219, constatarea calității reclamantelor de persoane îndreptățite la masuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001.
S-a anulat ca netimbrată cererea reconvenționala formulată de pârâta Universitatea -.
Reclamantele au fost obligate să achite pârâtei Universitatea - suma de 2925 lei, cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea pârâtei Universitatea de Medicină și Farmacie privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că in copia actului de moarte rezulta ca defunctul a decedat la data de 20 aprilie 1947, decesul fiind inscris in registrul mortilor din C la nr.1247/21 aprilie 1947. In acest act se mai mentioneaza ca rude indreptatite la mostenire au fost, tatal defunctului, fratele defunctului, - si, surorile defunctului, precum si faptul ca defunctul a lasat testament verbal, confirmat de mostenitorii legali prin actul autentificat de Tribunalul Ilfov cu nr.19137 din 28 aprilie 1947, in favoarea Universitatii Regale I, pentru bunurile din C.
Prin procura autentificata de Tribunalul Ilfov - Sectia notariat la nr.19.137 din 28 aprilie 1947 rudele defunctului, Dr., - si l-au imputernicit pe dl. profesor universitar sa incheie si sa semneze pentru ei si in numele lor urmatorul act, precum si sa indeplineasca toate formele de autentificare si intabulare in cartea funciara a acestuia: " pentru a aduce la indeplinire dispozitiunea de ultima de ultima vointa, lasata verbal de mult regretatul nostru fiu si frate in calitate de mostenitori legali, declaram ca recunoastem ca proprie obligatiunea civila si executam ca atare, indatorirea naturala de a trece in patrimoniul Facultatii de Drept a Universitatii Regale I din C, urmatoarele bunuri imobile si mobile ce au apartinut autorului nostru si pe care, prin acest act, le stramutam definitiv, cu liberul nostru consintamant, in deplina proprietate a sus-zisei Facultati: 1. casa si curtea aferenta, situate in C str. - - ( fosta G ) nr.24, intabulata in CF 9219, nr, de ordine a+1 nr.topo. 2132, in intindere de 261 stj. patrati; 2. casa, dependintele si gradina situate in C,-, intabulate in CF 9219, nr. de ordine, nr.top.13803, in intindere de 3 jugare si 510 stanjeni patrati ".
Prin procura autentificata de Tribunalul Ilfov - Sectia notariat la nr.19.138 din 28 aprilie 1947, aceleasi persoane l-au imputernicit tot pe dl. profesor universitar " sa indeplineasca cele de trebuinta si sa ne reprezinte in toate actele procedurii succesorale pentru intrarea noastra in posesiunea bunurilor succesorale ale autorului nostru, aflatoare in C ", fiind mentionate cele doua imobile descrise mai sus.
Prin actul intitulat " act - declaratiune de confirmare a legatului " autentificat prin incheierea nr.331/27 mai 1947 de Tribunalul Cluj - Sectia notariat, profesorul, in calitate de mandatar al mostenitorilor legali ai defunctului, a declarat cele mentionate in procura nr.19.137 din 28 aprilie 1947, descrisa mai sus.
Prin actul intitulat " declaratiune de acceptare a legatului " autentificat prin incheierea nr.383/20 iunie 1947 Tribunalului Cluj - Sectia notariat, profesorul, prodecan si reprezentant legal al Facultatii de Drept a Universitatii I din C, in temeiul autorizarii emise prin Decizia Ministerului Educatiei Nationale nr.140.444/13.05.1947 a declarat ca accepta sub beneficiu de inventar legatul lasat de defunctul.
Prin certificatul de legatar nr. 4019/12.09.1947 eliberat de Judecatoria C s-a constatat ca imobilele inscrise in CF 9219 C cu nr.topo. 2132 si 13803 se cuvin Facultatii de Drept a Universitatii I din C, cu titlu de legat.
In baza acestui certificat de legatar s-a inscris in CF 9219 dreptul de proprietate al Facultatii de Drept a Universitatii I asupra celor doua imobile.
Prin incheierea CF nr.609/29.02.1968, imobilul cu nr.topo. 2132 fost transcris in CF 9216 in favoarea Statului R, in baza Decretelor nr.218/1960 si nr.712/1966.
Prin incheierea CF nr.1373/29.01.2001 s-a dispus schimbarea denumirii proprietarului imobilului cu nr.topo. 13803, in sensul ca acesta este Universitatea - din C.
Din certificatul suplimentar de mostenitor nr.8/2001 eliberat de BNP din I rezlta ca
( cunoscut sub numele de ) a decedat la data de 15.10.2000, mostenitorii lui fiind reclamantele, in calitate de sotie si, in calitate de fiica.
Asa cum rezulta din considerentele deciziei civile nr.1051/R/2006 a Curtii de APEL CLUJ, precum si din sustinerile partilor, prin dispozitia nr.29/09.01.2002 a Primarului municipiului CNs -a respins notificarea formulata de reclamante privind cele doua imobile. Aceasta dispozitie a fost atacata de reclamante, cauza fiind suspendata in faza apelului.
Din declaratia martorei, audiata prin comisie rogatorie de Tribunalul B, rezulta ca aceasta l-a cunoscut de defunctul profesor universitar, care a decedat la C sau la I, precum si familia acestuia si stie ca atunci cand au venit comunistii i-au confiscat bunurile. De asemenea, stie ca defunctul a fost persecutat de comunisti, ca toate persoanele instarite, la fel ca si ceilalti membri ai familiei.
Din declaratia martorului, audiat prin comisie rogatorie de Tribunalul B, rezulta ca acesta a cunoscut familia si ca dupa instaurarea regimului bolsevic atat averea Dr., cat si averea fiilor lui au fost luate cu forta initial, acestia au fost scosi din case si mai tarziu au fost date legi de nationalizare. Incepand cu anul 1944 si pana in 1947, bunurile defunctului au fost confiscate. In acea perioada, posesorii de bunuri erau obligati sa cedeze proprietatile sub presiuni si amenintari, pentru a crea aparenta unei legalitati, insa Dr. si fii au avut puterea sa nu cedeze averile lor, practic au murit dar nu au cedat.
Martorul a mai aratat ca bunurile preluate de la familia si intrate in patrimoniul Universitatii din C nu au fost cedate de buna voie, fiind preluate abuziv si, din cate stie, nici Dr. si nici ceilalti mebri ai familiei nu au semnat niciodata vreun document de cedare a bunurilor ce le reveneau universitatii sau statului.
de probatoriu administrat, instanta retine, in ceea ce priveste exceptia lipsei de interes a reclamantelor, invocata de parata Universitatea -, ca aceasta este neintemeiata.
Interesul, conditie de exercitiu a actiunii civile, reprezinta folosul practic, imediat pe care il are o parte pentru a justifica punerea in miscare a procedurii judiciare.
Interesul poate si material sau moral si trebuie sa fie legitim ( in sensul de a respecta cerintele legii materiale si procesuale ), nascut si actual, personal si direct.
In speta, instanta a considerat ca toate aceste conditii sunt indeplinite, reclamantele urmarind sa obtina desfiintarea actelor in baza carora imobilele in litigiu au trecut in proprietatea Facultatii de Drept a Universitatii I din C si apoi constatarea caracterului abuziv al preluarii imobilului, precum si calitatea lor de persoane indreptatite sa beneficieze de masuri reparatorii in temeiul dispozitiilor Legii nr.10/2001, pentru a putea solicita anularea dispozitiei Primarului municipiului CNp rin care s-a respins notificarea lor.
In consecinta, instanta a respins aceasta exceptie.
In ceea ce priveste fondul cauzei, instanta a retinut ca actul de moarte al defunctului a fost redactat la data de 12 mai 1947 si nu la data de 21 aprilie 1947, asa cum sustin reclamantele. Astfel, la finalul acestui act este mentionata data de 12 mai 1947, precum si faptul ca este adresat unei primarii ( nu se poate intelege localitatea ), iar data de 21.04.1947 este ziua in care s-a inscris decesul in registrul mortilor din C, la nr.1247/1947.
In consecinta, inadvertentele invocate de reclamante privind mentionarea in acest act a procurilor nr.19137 si 19138 din 28.04.1947 nu sunt reale, atat timp cat actul a fost incheiat la data de 12 mai 1947.
In ceea ce priveste valabilitatea legatului, instanta a constatat in primul rand ca raportat la data deschiderii mostenirii in speta sunt incidente dispozitiile Codului civil R, intrucat prin Legea nr.260 din 4 aprilie 1945 legislatia Romaniei a fost extinsa pe tot teritoriul Transilvaniei.
Potrivit art.800 si 858 civ. indiferent de forma pe care o imbraca testamentul olograf, autentic sau mistic) si chiar daca testatorul se afla intr-o situatie exceptionala care impun incheierea testamentului in forme speciale, in toate cazurile acesta trebuie intocmit in forma scrisa, in legislatia nefiind prevazut testamentul verbal. Forma scrisa este o conditie de valabilitate a testamentului, lipsa ei fiind sanctionat cu nulitatea absoluta.
Cu toate acestea, pornind de la prevederile art.1167 alin.3 civ. care privesc donatiile si care permit, dupa moartea donatorului, acoperirea nulitatii pentru vicii de forma prin confirmarea, ratificarea sau executarea voluntara a actului de catre mostenitorii legali ai donatorului, daca aceasta confirmare, ratificare sau executare este benevola si facuta in cunostinta de cauza, in doctrina juridica s-a aratat ca aceste prevederi legale sunt aplicabile si in cazul testamentelor nule pentru vicii de forma, inclusiv pentru forma verbala a testamentului.
Astfel, testamentul verbal da nastere doar unei obligatii naturale pentru succesorul legal, care nu poate fi valorificata printr-o actiune in justitie, insa fiind executata de buna voie si in deplina cunostinta de cauza, constituie o plata valabila nesupusa repetitiunii.
Totodata, confirmarea testamentului trebuie facuta de toti mostenitorii legali, intrucat confirmarea doar de catre unul dintre ei nu poate crea nici o obligatie pentru ceilalti.
In speta, instanta a considerat ca, desi testatmentul verbal lasat de defunctul in favoarea Facultatii de Drept a Universitatii I din C este nul absolut pentru lipsa formei, acest testament a fost confirmat si executat de toti mostenitorii legali ai defunctului, respectiv de tatal, fratele si surorile acestuia, astfel incat aceasta nulitate este acoperita.
Astfel, asa cum s-a aratat mai sus, prin procura autentificata de Tribunalul Ilfov - Sectia notariat la nr.19.137 din 28 aprilie 1947 mostenitorii legali ai defunctului l-au imputernicit pe dl. profesor universitar sa incheie si sa semneze pentru ei si in numele lor actul prin care " pentru a aduce la indeplinire dispozitiunea de ultima de ultima vointa, lasata verbal de mult regretatul nostru fiu si frate in calitate de mostenitori legali, declaram ca recunoastem ca proprie obligatiunea civila si executam ca atare, indatorirea naturala de a trece in patrimoniul Facultatii de Drept a Universitatii Regale I din C, urmatoarele bunuri imobile si mobile ce au apartinut autorului nostru si pe care, prin acest act, le stramutam definitiv, cu liberul nostru consintamant, in deplina proprietate a sus-zisei Facultati ".
Acest act nu poate fi interpretat altfel decat ca o confirmare a testamentului verbal si o executare voluntara a dispozitiilor testamentare, fiind indeplinite si conditiile prevazute de art.1190 civ. atat timp cat se mentioneaza ca este vorba despre dispozitia testamentara lasata verbal, care a dat nastere unei obligatii naturale (imperfecta, care nu poate fi valorificata printr-o actiune in justitie) a mostenitorilor legali, acestia expriminadu-si in mod clar intentia de a recunoaste si executa obligatia, in sensul transmiterii dreptului de proprietate in favoarea Facultatii de Drept a Universitatii Regale I din C.
Reclamantele au sustinut ca in aceasta procura antecesorul lor a fost adaugat doar la sfarsit printre semnatari si au contestat semnatura acestuia, cu atat mai mult cu cat avea domiciliul obligatoriu in I. Instanta considera neintemeiate aceste sustineri, deoarece procura a fost autentificata de Tribunalul Ilfov - Sectia notariat, fiind vorba despre un act autentic, care face dovada pana la inscrierea in fals in privinta constatarilor functionarului referitoare la prezenta partilor si semnatura acestora. Totodata, desi in cauza s-a dovedit faptul ca familia reclamantelor a fost persecutata de regimul comunist, nu exista nici o proba din care sa rezulte ca la data de 28 aprilie 1947 antecesorul reclamantelor avea domiciliul obligatoriu in I.
Mai este de observat si ca semnaturile mostenitorilor legali din procura nr.19.137 din 28 aprilie 1947 sunt identice cu cele din nr.19.138 din 28 aprilie 1947, act care nu a fost contestat de reclamante, din contra, a fost invocat de acesta ca fiind actul prin care mostenitorii legali au acceptat succesiunea.
De asemenea, au aratat ca in realitate prin procura mentionata mostenitorii legali ai defunctului au acceptat succesiunea ramasa dupa defunct, fapt confirmat si prin procura autentificata de Tribunalul Ilfov - Sectia notariat la nr.19.138 din 28 aprilie 1947.
Instanta a considerat ca intr-adevar prin procura cu nr.19.138 mostenitorii legali au acceptat succesiunea ramasa dupa defunct, insa aceasta acceptare nu afecteza cu nimic confirmarea testamentului verbal, intrucat pentru executarea legatului cu titlul particular era necesar ca rudele defunctului sa accepte in prealabil succesiunea si sa dobandeasca astfel calitatea de mostenitori legali. Cat timp acestia aveau doar calitatea de succesibili ai defunctului nu aveau calitatea sa confirme in mod valabil testamentul verbal.
In ceea ce priveste actul intitulat " act - declaratiune de confirmare a legatului " autentificat prin incheierea nr.331/27 mai 1947 de Tribunalul Cluj - Sectia notariat, acesta cuprinde exact mentiunile din procura data de mostenitorii legali ai defunctului profesorului cu nr.19.137, prin care,asa cum s-a aratat mai sus, au confirmat testamentul verbal.
Instanta a inlaturat si sustinerile reclamantelor privind acceptarea legatului de catre Facultatea de Drept, declaratia de acceptare fiind facuta de profesorul, reprezentant legal al Facultatii de Drept in calitate de prodecan, in baza Deciziei nr.140.447/13.05.1947 a Ministerului Educatiei Nationale, prin care Facultatea de Drept, prin reprezentant legal, a fost autorizata sa accepte legatul. Imprejurarea ca acceptarea legatul s-a facut dupa confirmarea acestuia de catre mostenitorii legali nu poate conduce la concluzia nevalabilitatii ei, dimpotriva, este firesc ca acceptarea sa se faca dupa ce nulitatea legatului a fost acoperita prin confirmare.
Referitor la certificatul de legatar nr. G 4019/1947, contrar sustinerilor reclamantelor, in acest act nu se constata nici o renuntare la mostenire din partea succesorilor legali ai defunctului, ci doar se constata ca pana la termenul fixat " nimeni nu a anuntat vreo pretentie la mostenire ", fiind vorba evident despre pretentii referitoare la cele doua bunuri imobile care au facut obiectul legatului. Avand in vedere concluziile la care a ajuns instanta in privinta legatului, certificatul de legatar este valabil incheiat, fiind respectate dispozitiile testamentare si cele de confirmare a legatului.
Pe langa nulitatea testmentului pentru lipsa formelor legale, reclamantele au invocat si nulitatea, fie pentru lipsa cauzei, fie pentru cauza ilicita si imorala, aratand ca in realitate a fost vorba despre o preluare abuziva, lipsind intentia defunctului de a testa.
Instanta a retinut ca din declaratiile martorilor si rezulta ca familia defunctului,si in special tatal acestuia Dr., a suferit persecutii dupa instaurarea regimului comunist, bunurile acestora fiind confiscate sau nationalizate. De asemenea, sunt de notorietate abuzurile savarsite dupa 1945 impotriva persoanelor incomode si care s-au opus instaurarii regimului comunist, constand printre altele si in nationalizarea bunurilor.
Cu toate acestea, instanta a considerat ca strict referitor la persoana defunctului si la testamentul lasat de acesta in cauza nu s-a dovedit ca a fost vorba despre o preluare abuziva, lipsind intentia defunctului de a testa.
Astfel, instanta a constatat ca de obicei preluarea abuziva, indiferent de formele in care avea loc ( preluare de fapt, confiscare, nationalizare ) se facea in favoarea Statului R, iar in cauza transmiterea dreptului de proprietate s-a facut in favoarea Facultatii de Drept, o institutie de invatamant.
De asemenea, testamentul verbal a fost confirmat de mostenitorii legali, neexistand nici o dovada in sensul ca acestia au fost constransi in vreun fel in manifestarea lor de vointa. Instanta a considerat relavant sub acest aspect faptul ca niciunul dintre mostenitorii legali ai defunctului nu au contestat niciodata actul de confirmare. In cazul antecesorului reclamantelor, care a decedat in anul 2000, cel putin dupa 1990 acesta a avut posibilitatea sa conteste valabilitatea testamentului si a actului de confirmare, insa la dosar nu exista nici o dovada in acest sens.
In fine, sustinerile reclamantelor privind implicarea profesorului in pretinsa preluare abuziva nu pot fi luate in considerare, simplul fapt ca acesta a predat si a scris literatura juridica privind asa-numita conceptie socialista asupra dreptului neavand nici o relevanta in cauza.
Retinand valabiliatatea testamentului si a certificatului de legatar in favoarea Facultatii de Drept a Universitatii I din C, pe cale de consecinta, instanta a considerat neintemeiate si cererile reclamantelor privind radierea din CF a dreptului de proprietate al acestei facultati, constatatea preluarii abuzive a celor doua imobile si constatarea calitatii reclamantelor de persoane indreptatite sa solicite masuri reparatorii in temeiul Legii nr.10/2001 pentru aceste imobile.
Prin încheierea camerei de consiliu nr.87 din 22.04.2009 a Tribunalului Cluj, s-a admis cererea formulată de parata UNIVERSITATEA -, si, in consecinta s-a dispus indreptarea erorii materiale din sentinta civila nr.99/13.02.2009 a Tribunalului Cluj, in sensul ca reclamantele au fost obligate să achite pârâtei Universitatea - suma de 3369 lei, in loc de 2925 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea formulata parata UNIVERSITATEA a solicitat indreptarea erorii materiale din sentinta civila nr.99/13.02.2009 a Tribunalului Cluj, in sensul obligarii reclamantelor la plata sumei de 3.369 lei, cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii parata a aratat ca in lista cheltuielilor pe care le-a solicitat a inclus din eroare costul biletului de avion C-B si retur pentru data de 17.11.2008, in valoare de 444 lei. Audierea martorei a avut loc insa la 13.11.2008, cand madatarul sau a fost prezent si s-a deplasat cu avionul, iar costul biletului a fost de 447 lei.
Intrucat cele doua bilete, pentru 13.11.2008 si pentru 17.11.2008, cand mandatarul sau a reprezentat-o intr-o alta cauza pe rolul Curții de Apel B, au fost achitate cu aceeasi chitanta si in baza aceleiasi facturi fiscale, din eroare a solicitat cheltuieli de judecata suma de 444 lei si a depus in copie biletul pentru 17.11.2008, insa in mod corect a apreciat ca reclamantele trebuie obligate si la plata cheltuielilor de transport pe care in mod evident le-a facut pentru audierea martorului la termenul din 13.11.2008.
Analizand actele dosarului, instanta a retinut ca prin sentinta civila nr.99/2009 a Tribunalului Clujs -a respins acțiunea formulată de reclamantele și, împotriva pârâților UNIVERSITATEA -, UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE " " și MUNICIPIUL C-N PRIN PRIMAR, reclamantele fiind obligate să achite pârâtei Universitate a - suma de 2925 lei, cheltuieli de judecată.
In considerentele sentintei s-a aratat ca suma de 2925 lei reprezinta: 2000 lei onorariul avocatial conform chitantei nr.5/12.12.2008, 925 lei cheltuielile efectuate de reprezentantul paratei cu transportul si cazarea pentru audierea martorilor prin comisie rogatorie. Instanta nu a acordat paratei suma de 444 lei, reprezentand contravaloarea biletului de avion din 17.11.2007, deoarece audierea martorei de catre Tribunalul Baa vut loc la data de 13.11.2008, astfel incat cheltuielile nu sunt justificate.
Parata a anexat cererii de indreptare a erorii materiale copia biletului de avion, a facturii fiscale nr.-/24.10.2008 si a chitantei nr.16112/24.10.2008, eliberata de, din care rezulta ca reprezentantul acesteia s-a deplasat la B si in data de 13.11.2008, costul biletului de avion fiind de 447 lei. De asemenea, din incheierea din 13.11.2008 a Tribunalului B rezulta ca reprezentantul paratei a fost prezent la acel termen de judecata, cand a avut loc audierea martorei.
Potrivit art.281 proc.civ. erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea si sustinerile partilor sau cele de calcul, precum si orice alte erori materiale din hotarari sau incheieri pot fi indreptate din oficiu sau la cerere.
In speta, instanta a considerat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art.281 proc.civ. avand in vedere ca parata a depus la dosar din eroare copia biletului de avion din 17.11.2008, in loc de copia celui din 13.11.2008.
Împotriva acestei sentințe reclamantele și au declarat apel în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii civile așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului reclamantele au arătat că au promovat prezenta acțiune pentru a se constata calitatea lor de persoane îndreptățite de a beneficia de măsurile reparatorii oferite de Legea nr.10/2001 pentru imobilele ce au aparținut antecesorului lor, defunctul, înscrise în CF nr.9219 C sub -2.
reclamantelor, profesor universitar la Facultatea de Drept a Universității I din Cad ecedat la data de 20.04.1947, succesorii acestuia fiind: tatăl, fratele (tatăl și respectiv soțul reclamantelor), precum și surorile, și. După moartea defunctului toată averea mobilă și imobilă a acestuia a trecut în proprietatea Facultății de Drept a Universității I C, în baza unui testament verbal despre care se susține că ar fi fost confirmat ulterior de moștenitori.
Până la prezenta acțiune, nici un membru al familiei nu a făcut nici un demers juridic pentru a contesta actele (procurile, actele de confirmare și acceptare ale legatului verbal, certificatul de legatar), care realizează transferul proprietății în favoarea facultății de drept, întrucât nu au avut cunoștință de aceste înscrisuri iar până la intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 nu a existat un cadru legislativ coerent și bine definit care să permită acest lucru.
După apariția Legii nr.10/2001 reclamantele au formulat notificări pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la imobilele în litigiu, soluționarea acestora făcând obiectul unor procese care în prezent sunt suspendate până la finalizarea acestei cauze, în considerarea faptului că s-a procedat la respingerea notificărilor reclamantelor pentru motivul că acestea nu au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru bunurile imobile, nefiind preluate de la antecesorul reclamantelor.
Instanța de fond a reținut o stare de fapt contrară realității, din probele administrate rezultând cu evidență faptul că trecerea celor două imobile în proprietatea Facultății de Drept a Universității ICs -a făcut în mod nelegal, contrar dispozițiilor legale și contrar ultimei voințe a defunctului, fiind în realitate o confiscare, o preluare abuzivă.
Actul de moarte al defunctului s-a redactat la 21.04.1947 în baza declarației prof. în calitate de mandatar al moștenitorilor conform procurii autentice nr.19138 din 28.04.1947, deși instanța de fond arată în mod eronat că actul de moarte a fost datat la 12.05.1947, această dată fiind în realitate data la care actul de moarte a fost înaintat Primăriei Băneasa. Așadar, a doua zi după deces se redactează actul care atestă decesul și testamentul verbal în baza unei declarații date de un mandatar al moștenitorilor împuternicit la 7 zile după deces. La această dată, se arată în conținutul actului de deces faptul că testamentul verbal era deja confirmat de moștenitorii defunctului printr-un act redactat la 7 zile după deces.
La 22.04.1947 are loc ședința Senatului Universitar care a fost convocat pentru a se pronunța asupra voinței manifestate de Dr. și familia sa, pentru ca bunurile aflătoare la C ale regretatului prof. Al. să intre în proprietatea facultății de drept. Așadar, s-a pus în discuție o eventuală donație pe care familia prof.Al. ar fi urmat să o facă în favoarea facultății nefiind făcută nici o mențiune despre vreun testament verbal. Este surprinzător faptul că la 2 zile după decesul defunctului, tatăl acestuia și familia defunctului și-au manifestat deja voința ca bunurile din C ale defunctului să intre în proprietatea facultății de drept, în condițiile în care întreaga familie era cu domiciliul obligatoriu la B sau I, fără a putea părăsi localitatea astfel încât ipoteza consemnată în procesul verbal al ședinței era imposibil de realizat în mod faptic.
Nu se confirmă ipoteza testamentului verbal ci dimpotrivă se afirmă că ar fi vorba despre voința proprie și personală a familiei de a trece aceste bunuri în proprietatea facultății de drept, respectiv este vorba de o acceptare a succesiunii defunctului iar ulterior de o eventuală donație.
La 26.04.1947 se redactează de către prof. procura autentificată sub nr.19137/1947 din care moștenitorii lui Al. împuternicesc pe prof. să încheie, să semneze și să autentifice în numele lor un act pentru a duce la îndeplinire dispoziție de ultimă voință lăsată verbal de defunct.
Din această procură rezultă că împuternicirea a fost dată pentru a se încheia un act fără a se preciza că este vorba de un act de confirmare a unui testament verbal, moștenitorii recunosc ca proprie obligația civilă de a trece în patrimoniul facultății de drept acele imobile ceea ce presupune în primul rând o acceptare a succesiunii după defunct de către moștenitori și ulterior un act de dispoziție din partea acestora în favoarea facultății de drept, respectiv o donație. Procura este semnată pentru identitatea părților de către în calitate de avocat, însă reclamantele nu recunosc semnătura tatălui și soțului de pe această procură.
La data de 26.04.1947 se redactează tot de către procura autentificată sub nr.19138/1947 prin care moștenitorii defunctului îl împuternicesc pe prof. să îndeplinească cele de trebuință și să îi reprezinte în toate actele procedurii succesorale pentru intrarea lor în posesiunea bunurilor succesorale ale autorului lor, aflătoare la Această procură vine în contradicție cu prima procură pentru că prin ea se confirmă încă o dată voința de acceptare a succesiunii de către moștenitori și nu se face deloc vorbire despre existența unui legat verbal în favoarea facultății de drept ci dimpotrivă se dorea intrarea în posesia imobilelor din C ale defunctului și conservarea acestora. Reclamantele contestă semnătura autorului lor, de pe această procură.
La data de 28.04.1947, de data aceasta în calitate de avocat, se prezintă împreună cu pretinșii moștenitori ai defunctului la Secția Notariat a Tribunalului Ilfov pentru autentificarea celor două procuri, identitatea moștenitorilor nu a fost stabilită cu acte de stare civilă, cu fotografii, ci a fost stabilită de martorul avocat.
La data de 13.05.1947 Ministerul Educației emite decizia nr.-/1947 prin care se dă autorizație facultății de drept să accepte sub beneficiul de inventar legatul însă lipsește avizul consiliului de avocați al Departamentului sau avizul consiliului de stat obligatoriu potrivit art.817 civ.
La data de 27.05.1947 se încheie actul - declarațiune de confirmare a legatului tot de către prof. în calitatea de mandatar a moștenitorilor în baza procurii nr.19137/28.04.1947 deși prin această procură mandatarul nu a fost împuternicit să încheie un act de confirmare a legatului.
La data de 28.05.1947 se încheie declarația de acceptare a legatului din partea facultății de drept, care este semnată de care nu avea mandat de acceptare a legatului deoarece prin procesul verbal al ședinței senatului fusese împuternicit prof. să semneze acceptarea legatului.
Certificatul de legatar nr.4019/12.09.1947 a fost emis în baza Legii nr.XVI/1894 în condițiile în care dispozițiile codului civil român se aplicau încă din anul 1943 și în, ca urmare a faptului că nici o persoană nu a anunțat vreo pretenție de moștenire prin publicația din 10.07.1947, nerespectându-se termenul de 6 luni pentru ultima strigare care ar fi fost la 20.10.1947.
La 20.10.1947 moștenitorii defunctului au formulat la Tribunalul București cererea pentru deschiderea și inventarierea succesiunii defunctului și pentru stabilirea calității de moștenitori, cerere care este admisă, sunt audiați doi martori, este întocmit jurnalul de deschidere a succesiunii și este recunoscută calitatea de moștenitor a tatălui, fratelui și surorilor defunctului, astfel încât se confirmă încă o dată în plus acceptarea succesiunii de către moștenitorii legali și intenția legală a acestora de a intra în proprietatea legală a bunurilor autorului lor.
Testamentul verbal cuprins în actul de moarte întocmit la 21.04.1947 este lovit de nulitate absolută deoarece singurele forme de testament recunoscute de art.858 și urm. civ. sunt: olograf, mistic și autentic, testamentul verbal nefiind întocmit în nici una din aceste forme.
Actul de confirmare a testamentului încalcă prevederile art.1090 civ. întrucât nu conține obiectul, cauza și natura obligației, motivul de nulitate și intenția de a repara viciul. Mandatul acordat de moștenitorul defunctului prof. nu a fost de confirmarea legatului ci de acceptarea succesiunii.
Din cuprinsul declarațiunii de confirmare a legatului lipsește numele lui care a fost trecut doar la sfârșitul înscrisului dar fără semnătură, actul fiind semnat în locul moștenitorilor de prof. În consecință, actele de confirmare pot fi opuse doar acelor moștenitori care le îndeplinesc în mod valabil, în contra celorlalți neproducând nici un efect.
Trecerea imobilelor în proprietatea facultății de drept în baza unui testament verbal confirmat ulterior de moștenitori nu reprezintă altceva decât fațada unei preluări abuzive nefiind vorba de o intenție reală de gratificare astfel încât obligația lipsită de cauză este sancționată cu nulitatea absolută. De asemenea, orice obligație care se fundamentează pe o cauză ilicită și imorală, prohibită de legi și contrară bunelor moravuri și ordinii publice nu poate avea nici un efect.
abuzive s-au făcut în egală măsură de către Statul Român, organizațiile cooperatiste sau orice alte persoane juridice ca atare, chiar și de o instituție de învățământ, în speță, Facultatea de Drept a Universității I
Prin urmare, nulitatea testamentului verbal și nulitatea actului de confirmare a acestuia conduc la nulitatea tuturor actelor subsecvente astfel încât se impune și anularea certificatului de legatar și pe cale de consecință rectificarea înscrierilor din CF 9219
Pârâta intimată Universitatea, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului ca nefondat întrucât în speță s-a dovedit pe deplin valabilitatea actelor contestate de către reclamante, hotărârea pronunțată de prima instanță fiind legală și temeinică (33-36).
Pârâta intimată Universitatea de Medicină și Farmacie prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, susținând că testamentul verbal a fost confirmat și executat de bună voie de moștenitorii legali ai defunctului, instanța de fond constatând în mod corect valabilitate a actelor contestate de reclamante (38-40).
În ședința publică din 08.10.2009 și 05.11.2009 Curtea, din oficiu, a invocat în temeiul art.295 alin.1 teza II pr.civ. motivele de apel d e ordine publică referitoare la necompetența materială a Tribunalului Cluj de a judeca în primă instanță petitele din acțiunea introductivă care fac parte din categoria cererilor în materie succesorală, potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 lit.b și pct.4 raportat la art.1 pct. pr.civ. precum și incidența prevederilor art.297 alin.1 pr.civ. cu privire la petitele referitoare la constatarea preluării abuzive a imobilelor în litigiu, rectificarea de carte funciară și constatarea calității de persoane îndreptățite, raportat la valoarea imobilelor indicată de reclamante și necontestată de pârâți.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de apel d e ordine publică invocate de instanță în temeiul art.295 alin.1 teza II pr.civ. și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Astfel, prin acțiunea introductivă înregistrată la data de 24.09.2007 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantele și în contradictoriu cu pârâții Universitatea, în calitate de continuatoare a Facultății de Drept a Universității ICN, Universitatea de Medicină și Farmacie " " și Municipiul C N, prin primar, au solicitat instanței: constatarea nulității absolute a testamentului verbal lăsat de defunctul,în favoarea Facultății de Drept a Universității I, pentru lipsa formelor prevăzute de art.858 civ.; în caz contrar, constatarea nulității absolute a legatului lăsat de defunct în favoarea Facultății de Drept a Universității I fie pentru lipsa cauzei, fie pentru cauză ilicită și imorală; constatarea nulității absolute a actului intitulat "declarațiune de confirmare a legatului" autentificat sub nr.336/27.05.1947; constatarea nulității absolute a certificatului de legatar nr.G 4019/12.09.1947 eliberat de Judecătoria C în favoarea Facultății de Drept a Universității I; rectificarea CF nr.9219 C în sensul radierii dreptului de proprietate a Facultății de Drept a Universității I și, ulterior, al Universității; constatarea preluării abuzive a imobilelor din CF nr.9219 C; constatarea calității de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în baza Legii nr.10/20001 pentru imobilele înscrise în CF nr.9219 C sub -2.
În drept, reclamantele și-au întemeiat cererea de chemare în judecată pe prevederile art.858, art.966, art.968, art.1190 civ.; art.36 din Legea nr.7/1996 și Legea nr.10/2001.
Asupra imobilelor înscrise în CF nr.9219 C, nr.top.2132, casă din beton și cărămidă, acoperită cu țiglă, compusă din: la subsol, 1 cameră, la parter, 2 camere, dependințe, curte și grădină în suprafață de 261 stjp situat în-, precum și, nr.top.13803, arător, "Dincolo de " în suprafață de 3 jug. și 510 stjp. prin încheierea de carte funciară nr.3640/08.03.1938, a fost întabulat dreptul de proprietate în favoarea lui, profesor universitar (24-26 dosar fond).
a decedat la data de 24.04.1947, decesul său fiind înscris în registrul morților din C sub nr.1247/21.04.1947 așa cum rezultă din copia actului de moarte (9 dosar fond). În acest înscris la pct.8 - rude îndreptățite la moștenire sunt menționați:, tatăl defunctului, fratele defunctului, și, surorile defunctului. La pct.16 din înscris se menționează că s-a lăsat testament verbal confirmat de moștenitorii legali prin actul autentificat de Tribunalul Ilfov cu nr.19137 din 28.04.1947 în favoarea Facultății de Drept a Universității I, pentru bunurile din
Prin procura autentificata de Tribunalul Ilfov - Sectia notariat la nr.19.137 din 28 aprilie 1947 rudele defunctului, Dr., - si l-au imputernicit pe dl. profesor universitar sa incheie si sa semneze pentru ei si in numele lor urmatorul act, precum si sa indeplineasca toate formele de autentificare si intabulare in cartea funciara a acestuia: " pentru a aduce la indeplinire dispozitiunea de ultima de ultima vointa, lasata verbal de mult regretatul nostru fiu si frate în calitate de mostenitori legali, declaram ca recunoastem ca proprie obligatiunea civila si executam ca atare, indatorirea naturala de a trece in patrimoniul Facultatii de Drept a Universitatii Regale I din C, urmatoarele bunuri imobile si mobile ce au apartinut autorului nostru si pe care, prin acest act, le stramutam definitiv, cu liberul nostru consimtamant, in deplina proprietate a sus-zisei Facultati: 1. casa si curtea aferenta, situate in C str. - - ( fosta G ) nr.24, intabulata in CF 9219, nr.de ordine a+1 nr.topo. 2132, in intindere de 261 stj. patrati; 2. casa, dependintele si gradina situate in C,-, intabulate in CF 9219, nr. de ordine, nr.top.13803, in intindere de 3 jugare si 510 stanjeni patrati ".
Prin procura autentificata de Tribunalul Ilfov - Sectia notariat la nr.19.138 din 28 aprilie 1947, aceleasi persoane l-au imputernicit tot pe dl. profesor universitar "sa indeplineasca cele de trebuinta si sa ne reprezinte in toate actele procedurii succesorale pentru intrarea noastra in posesiunea bunurilor succesorale ale autorului nostru, aflatoare in C "fiind mentionate cele doua imobile descrise mai sus.
Prin actul intitulat "act - declaratiune de confirmare a legatului" autentificat prin incheierea nr.331/27 mai 1947 de Tribunalul Cluj - Sectia notariat, profesorul, in calitate de mandatar al mostenitorilor legali ai defunctului, a declarat cele mentionate in procura nr.19.137 din 28 aprilie 1947, descrisa mai sus.
Prin actul intitulat " declaratiune de acceptare a legatului " autentificat prin incheierea nr.383/20 iunie 1947 Tribunalului Cluj - Sectia notariat, profesorul, prodecan si reprezentant legal al Facultatii de Drept a Universitatii I din C, in temeiul autorizarii emise prin Decizia Ministerului Educatiei Nationale nr.140.444/13.05.1947 a declarat ca accepta sub beneficiu de inventar legatul lasat de defunctul.
Prin certificatul de legatar nr. 4019/12.09.1947 eliberat de Judecatoria C s-a constatat ca imobilele inscrise in CF 9219 C cu nr.topo. 2132 si 13803 se cuvin Facultatii de Drept a Universitatii I din C, cu titlu de legat.
In baza acestui certificat de legatar s-a inscris in CF 9219 dreptul de proprietate al Facultatii de Drept a Universitatii I asupra celor doua imobile.
Prin incheierea CF nr.609/29.02.1968, imobilul cu nr.topo. 2132 fost transcris in CF 9216 in favoarea Statului R, in baza Decretelor nr.218/1960 si nr.712/1966.
Prin incheierea CF nr.1373/29.01.2001 s-a dispus schimbarea denumirii proprietarului imobilului cu nr.topo.13803, in sensul ca acesta este Universitatea - din
Din certificatul suplimentar de mostenitor nr.8/2001 eliberat de BNP din I rezlta ca
( cunoscut sub numele de ) a decedat la data de 15.10.2000, mostenitorii lui fiind reclamantele, in calitate de sotie si, in calitate de fiica.
Conform art.2 pct.1 lit.b pr.civ. "Tribunalul judecă: în primă instanță, procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde de lei, cu excepția . a cererilor în materie succesorală.".
Art.1 pct.1 pr.civ. statuează că, "Judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe".
De asemenea, art.650 civ. stabilește că succesiunea se deferă sau prin lege, sau după voința omului, prin testament, iar art.644 civ. prevede că, proprietatea bunurilor se dobândește și se transmite prin succesiune.
Din interpretarea acestui text legal rezultă că prin moștenire sau succesiune în sensul restrâns al termenului, se înțelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în ființă (persoane fizice, persoane juridice sau statul).
din cererea introductivă prin care reclamantele solicită constatarea nulității absolute a testamentului verbal lăsat de defunctul, constatarea nulității absolute a legatului lăsat de defunct în favoarea Facultății de Drept a Universității I constatarea nulității absolute a actului intitulat "declarațiune de confirmare a legatului" autentificat sub nr.336/27.05.1947 și constatarea nulității absolute a certificatului de legatar nr.G 4019/12.09.1947 eliberat de Judecătoria C presupun analizarea valabilității actelor de transmitere, pentru cauză de moarte, a dreptului de proprietate asupra imobilelor litigioase din patrimoniul defunctului, în patrimoniul Facultății de Drept a Universității I și, ulterior, a Universității, astfel încât aceste petite au natura juridică a unor cereri în materie succesorală ceea ce determină competența materială a judecătoriei, în soluționarea lor în primă instanță, conform art.2 pct.1 lit.b raportat la art.1 pct.1 pr.civ.
Normele de competență reglementate de textele legale mai sus menționate sunt imperative, absolute și de strictă interpretare astfel încât nici părțile dar nici instanța de judecată nu pot deroga de la ele.
Susținerea reclamantelor apelante referitoare la faptul că aceste capete de cerere sunt subordonate petitului principal al acțiunii, acela de constatare a calității de persoane îndreptățite de a beneficia de măsurile reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001 pentru imobilele înscrise în CF nr.9219 C, nu poate fi luată în considerare din motivele ce urmează a fi expuse:
Astfel, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr.139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie în natură, în condițiile prezentei legi.
Conform art.4 alin.2 și alin.3 din același act normativ, de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de accepție a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
Așa cum au recunoscut prin înscrisul intitulat "note scrise" anexat la 59-60 reclamantele au formulat notificări în baza Legii nr.10/2001 pentru imobilele înscrise în CF nr.9219 C, notificări care au fost respinse cu motivarea că reclamantele nu au calitatea de persoane îndreptățite de a beneficia de măsuri reparatorii. Împotriva dispozițiilor de respingere a notificărilor reclamantele au formulat plângeri care formează obiectul dosarelor nr-, aflat pe rolul Curții de Apel și nr-, aflat pe rolul Tribunalului Cluj, dosare care în prezent sunt suspendate în temeiul art.244 pct.1 pr.civ. până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.
Practic, prin petitul de constatare a calității de persoane îndreptățite de a beneficia de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001, reclamantele urmăresc în realitate stabilirea calității lor de moștenitoare legale a defunctului potrivit dreptului comun, calitate de care de altfel se prevalează în considerentele acțiunii introductive.
În consecință, petitul mai sus arătat nu reprezintă capătul principal de cerere, ci este în mod logic unul accesoriu, subsecvent petitelor care vizează constatarea nulității actelor de transmisiune, pentru cauză de moarte, a imobilelor litigioase din patrimoniul defunctului, în patrimoniul Universității, a constatării preluării abuzive a acestor imobile și a rectificării CF nr.9219 C în sensul radierii dreptului de proprietate al Facultății de Drept a Universității I și, ulterior, al Universității, petite prin care reclamantele urmăresc readucerea imobilelor în patrimoniul defunctului.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, Curtea în temeiul art.2 pct.1 lit.b coroborat cu art.1 pct.1 pr.civ. stabilește că tribunalul în mod nelegal s-a declarat competent material în soluționarea cererilor în materie succesorală astfel încât în temeiul art.297 al.2 pr.civ. va admite apelul reclamantelor, va anula în parte hotărârea atacată în sensul că va trimite cauza spre rejudecare instanței competente, Judecătoria Cluj N, pentru petitele având ca obiect: constatarea nulității absolute a testamentului verbal lăsat de defunctul; constatarea nulității absolute a legatului lăsat de defunct; constatarea nulității absolute a actului intitulat "Declarațiune de confirmare a legatului încheiat la 27.05.1947 și constatarea nulității absolute a certificatului de legatar nr.G 4019 din 12.09.1947.
În privința petitelor având ca obiect constatarea preluării abuzive a imobilelor din CF nr.9219 C, rectificarea CF nr.9219 C în sensul radierii dreptului de proprietate a Facultății de Drept a Universității I și, ulterior, al Universității, precum și constatarea calității de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în baza Legii nr.10/20001, Curtea reține că valoarea de circulație a imobilelor, la data introducerii acțiunii, a fost de aproximativ 1.200.000 euro, valoare care nu a fost contestată de pârâți astfel încât tribunalul este competent din punct de vedere material să soluționeze aceste cereri.
Cu toate acestea, tribunalul a respins aceste capete de cerere ca o consecință a reținerii valabilității testamentului și a certificatului de legatar în favoarea Facultății de Drept a Universității I, fără a le analiza din perspectiva motivelor de fapt și de drept invocate de reclamante ceea ce echivalează cu soluționarea petitelor fără a intra în cercetarea fondului cauzei astfel încât în temeiul art.297 alin.1 teza I pr.civ. Curtea va desființa în parte hotărârea atacată, în sensul că va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, Tribunalul Cluj pentru soluționarea petitelor mai sus arătate, menținând sentința în privința soluției dată cererii reconvenționale și a excepției lipsei de interes care nu au făcut obiectul controlului judiciar exercitat de instanța de apel.
Având în vedere soluția dată motivelor de apel d e ordine publică invocate din oficiu Curtea constată că nu se mai impune analizarea sentinței primei instanțe din perspectiva motivelor de apel invocate de reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantele și împotriva sentinței civile nr.99 din 13.02.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- pe care o anulează în parte, în sensul că trimite cauza spre judecare instanței competente, Judecătoria Cluj -N, pentru petitele având ca obiect: constatarea nulității absolute a testamentului verbal lăsat de defunctul; constatarea nulității absolute a legatului lăsat de defunct; constatarea nulității absolute a actului intitulat "Declarațiune de confirmare a legatului" încheiat la 27 mai 1947; constatarea nulității absolute a certificatului de legatar nr./1947 din 12.09.1947 și, pe care o desființează în parte în sensul că, dispune trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Cluj pentru petitele având ca obiect: constatarea preluării abuzive a imobilelor din litigiu; rectificarea CF nr.9219 C; constatarea calității de persoane îndreptățite a reclamantelor de a beneficia de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001.
Menține sentința în privința soluției dată cererii reconvenționale și a excepției lipsei de interes.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
--- - --- - - -
RED./MB
23.11.09/8 EX./jud.fond:
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Anca Adriana Pop
