Speta Legea 10/2001. Decizia 292/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 292/A/2009
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul declarat de reclamanta -, împotriva sentinței civile nr. 334 din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul intimat PRIMARUL MUNICIPIUL C-N, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantei apelante, avocat, din Baroul Cluj, în substituirea doamnei avocat -, din Baroul Cluj, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se lasă cauza la a doua strigare pentru a da părților posibilitatea să se prezinte la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apărătorul ales al reclamanților, av., lipsind restul părților.
Reprezentanta reclamantei-apelante depune delegația de substituire și concluzii scrise, aratând că nu mai are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, după deliberare, declară închise dezbaterile și acordă părții prezente cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta reclamantei apelante, av., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată pentru motivele de apel formulate în scris, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată de la fond.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 334/22.05.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâții Primarul municipiului C-N și Statul Român prin Consiliul Local al municipiului C-N; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Consiliul Local C-N și a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice; s-a respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins acțiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu Primarul municipiului C, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, înregistrată sub nr. 265/06.02.2002, antecesoarea reclamantei, a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în C-N,-, fost nr. 21, înscris în CF nr. 1851, notificarea care nu a fost înaintată unității deținătoare, întrucât nu a fost comunicată de Biroul executorului judecătoresc, însă această conduită nu este imputabilă antecesoarei reclamantei.
Reclamanta are dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, ea fiind îndreptățită a se adresa direct instanței cu prezenta cerere, prin prisma art. 6 CEDO.
Pe fondul cauzei, este de reținut faptul că numitul, antecesorul reclamantei, a fost condamnat prin sentința penală nr. 682/1959 pronunțată de Tribunalul Popular al orașului C, la 3 ani închisoare pentru comiterea delictului de speculă, conform art. 268/17 lit. a pen. condamnarea care nu se încadrează în textul art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 10/2001 republicată, nefiind o condamnarea pentru o infracțiune de natură politică, prevăzută de legislația penală, săvârșită ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist.
Nefiind vorba despre o preluare abuzivă în sensul Legii nr. 10/2001, cererea reclamantei se impune a fi respinsă ca neîntemeiată, conform art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta, solicitând admiterea apelului, în sensul admiterii acțiunii ca fiind legală și temeinică, întrucât în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 10/2001.
În motivarea apelului s-a arătat că Legea nr. 10/2001 nu exemplifică în mod expres care sunt infracțiunile de natură politică și întrucât confiscarea averii s-a realizat în regimul comunist, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare, implicit atât pedeapsa pentru infracțiunea de speculă, cât și măsura de siguranță a confiscării averii au o natură politică, în opinia apelantei.
S-a arătat în motivarea apelului că defuncta a urmat procedura administrativă prealabilă și obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001, depunând notificare la Biroul executorului judecătoresc, sub nr. 265/06.02.2002, neputându-i-se imputa notificatoarei ori reclamantei apelantei faptul că notificarea nu a ajuns la unitatea deținătoare a imobilului revendicat, având în vedere prevederile art. 22 alin. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001 republicată, care prevăd că notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricărei autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. 1, chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul.
Motivarea instanței de fond, referitoare la natura economică a infracțiunii de speculă nu poate fi împărtășită de către apelantă, întrucât această infracțiune nu trebuie interpretată stricto senso, sub aspectul economic al acesteia, ci trebuie interpretată în funcție de împrejurările și regimul în care s-a dispus condamnarea inculpatului. Având în vedere regimul sub care s-a dispus această condamnare și măsura de siguranță a confiscării averii, apelanta consideră fără rezerve că aceasta are o natură politică, mai ales că art. 268/17 a fost introdus în pen. din 1936 prin Decretul nr. 202/1953, pe linia măsurilor de îngrădire a elementelor capitaliste din comerț, act normativ care avea un profund caracter politic și care îi conferă infracțiunii de speculă caracterul de infracțiune politică.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul Primarul municipiului C-N a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând în esență faptul că, pe de parte în cauză nu există o notificare înregistrată la unitatea deținătoare, iar înregistrarea notificării la executorul judecătoresc nu echivalează cu notificarea depusă la unitatea deținătoare, iar pe de altă parte infracțiunea de speculă nu este una de natură politică, care să se încadreze în dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 10/2001.
Apelul este nefondat.
Cu privire la circumstanțele de fapt ale cauzei:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 265/06.02.2002 la Biroul executorului judecătoresc, numita, în calitatea sa de unică moștenitoare a defunctului proprietar tabular, a solicitat în temeiul art. 2 lit. b din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în C-N,-, fost nr. 21, înscris în CF nr. 1851 C, nr. top 10730/3, constând din casă și dependințe cu suprafața de 103 stj. p., arătând în motivarea notificării că prin sentința penală nr. 782/19.05.1959, dată în dosar penal nr. 10489/1959 a fostului Tribunal Popular al orașului C, numitul a fost condamnat la 3 ani închisoare corecțională, pentru comiterea delictului de speculă, conform art. 268/17 lit. a din vechiul cod penal, dispunându-se totodată și confiscarea parțială a averii acestuia, respectiv a imobilului notificat ( 8 dosar fond).
În baza cererii înregistrată la Biroul de carte funciară sub nr. 20274/21.10.2003, formulată de, prin încheierea de CF nr. 20274/2003, s-a dispus notarea în CF nr. 1851 nr. top 10730/3 a acestei notificări ( 7, 16 dosar fond).
Așa cum rezultă din adresa nr. 62287, 62309/452.1/27.03.2009 emisă de Primăria municipiului C-N - Direcția Patrimoniul municipiului și evidența proprietății, pentru imobilul înscris în CF nr. 1851 nr. top 10730 din-, fost nr. 21, nu a fost înregistrată nicio notificare în baza Legii nr. 10/2001 la Primăria municipiului C-N, formulată de către ori de către o altă persoană ( 51 dosar fond).
Din actele de stare civilă aflate la filele 9, 11 dosar fond rezultă faptul că este fiica lui, fiind decedată la data de 05.11.2004, în timp ce reclamanta apelantă este unica succesoare a defunctei, în calitate de moștenitor testamentar, în baza testamentului autentificat sub nr. 470/22.10.2004, calitate atestată de certificatul de legatar nr. 21/01.03.2005 ( 12 dosar fond).
Prin sentința penală nr. 782/19.05.1959, pronunțată de fostul Tribunalul Popular al orașului C în dosar nr. 10489/1959, în baza art. 268/17 lit. a pen. s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de trei ani închisoare corecțională, pentru comiterea delictului de speculă, iar în baza art. 25 pct. 5.pen. s-a dispus confiscarea parțială a averii inculpatului, respectiv, al imobilului obiect al prezentului litigiu ( 18 dosar fond).
Din considerentele acestei sentințe penale rezultă faptul că în conținutul infracțiunii de speculă reținută în sarcina lui intra cumpărarea mieilor în sezonul de primăvară, sacrificarea acestora și revânzarea pieilor.
În consecință, așa cum rezultă din considerentele și dispozitivul acestei sentințe penale, a fost condamnat pentru o infracțiune de natură economică, iar nicidecum pentru o infracțiune de natură politică din cele menționate de art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 10/2001 republicată.
Imobilul pretins de reclamantă nu a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995, fiind în prezent închiriat, aspect confirmat de adresa nr. 84759/452.1/30.04.2009 a Primăriei municipiului C-N - Direcția Patrimoniul municipiului și evidența proprietății ( 61 dosar fond).
Cu privire la dispozițiile legale aplicabile în speță:
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 06.03.1945-22.-, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi.
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 10/2001 republicată - temei legal pe care reclamanta și-a întemeiat cererea și apelul -, în înțelesul Legii nr. 10/2001, prin imobilele preluate în mod abuziv se înțeleg imobilele preluate prin confiscare averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșită ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist.
Art. 1.3 lit. c teza I din HG nr. 250/2007 prevede expres că nu constituie preluare abuzivă și deci nu fac obiectul legii următoarele categorii de situații: "confiscarea unor bunuri de către stat ca urmare a aplicării măsurii confiscării dispuse de instanța judecătorească ca pedeapsă complementară pentru săvârșirea unor infracțiuni economice".
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 republicată, sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, art. 4 alin. 2 prevăzând că de dispozițiile acestei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Așadar, prin prisma art. 3 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, dat fiind calitatea sa de moștenitor testamentar, atestată prin certificatul de legatar nr. 21/01.03.2005, reclamanta are calitate de persoană îndreptățită în temeiul Legii nr. 10/2001, desigur, sub rezerva dovedirii preluării abuzive a imobilului de către Statul Român.
Potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, fost art. 21 în redactarea inițială a legii, persoana îndreptățită va notifica, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii - termen prelungit succesiv cu câte trei luni prin OUG nr. 109/2001 și prin OUG nr. 145/2001 -, persoana juridică deținătoare solicitând restituirea în natură a imobilului, notificarea trebuind să cuprindă elementele arătate de alin. 2 al aceluiași articol și să fie comunicată, conform alin. 3 teza I, prin executorul judecătoresc de pe lângă Judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripție își are sediul persoana juridică deținătoare a imobilului, executorul judecătoresc trebuind conform art. 22 alin. 3 teza finală din Legea nr. 10/2001 republicată, să înregistreze notificarea și să o comunice persoanei notificate în termen de 7 zile de la înregistrarea acesteia.
4 al aceluiași articol prevede că notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării terenului prevăzut la alin. 1, chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul.
Art. 22.1 lit. a din HG nr. 250/2007 a adus unele precizări, arătând că și în cazul în care notificarea s-a făcut prin intermediul unui executor judecătoresc, cu încălcarea competenței teritoriale, se va considera că notificarea s-a făcut totuși legal, întrucât trebuie să prevaleze principiul realizării dreptului în raport de cel al respectării procedurii.
Cu privire la temeinicia solicitării reclamantei de a i se analiza pe fond cauza:
Antecesoarea reclamantei a formulat notificare în termenul și în condițiile pretinse de art. 21 din Legea nr. 10/2001 în redactarea sa inițială, devenit art. 22 după republicarea legii, respectiv, a formulat această notificare în termen de 1 an de la data intrării în vigoarea a legii, termen prevăzut de alin. 1, astfel cum acesta a fost modificat prin OUG nr. 109/2001 și prin OUG nr. 145/2001, înregistrând-o la biroul unui executor judecătoresc, așa cum pretindea alin. 3 al aceluiași articol.
Nu i se poate imputa antecesoarei reclamantei faptul că Biroul executorului judecătoresc nu a comunicat persoanei notificate, în termen de 7 zile de la data înregistrării notificării, această notificare, așa cum pretindea alin. 3 al aceluiași text legal, dat fiind că, pe de o parte, obligația comunicării notificării către persoana notificată era în sarcina executorului judecătoresc, iar nu a notificatorului, iar pe de altă parte, ceea ce trebuie să prevaleze este principiul realizării dreptului, în raport de cel al respectării procedurii, așa cum statuează și art. 22.1 lit. a din HG nr. 250/2007.
Apoi, prin prisma art. 6 CEDO reclamanta are dreptul, așa cum corect a reținut și instanța de fond, la soluționarea cauzei sale într-un termen rezonabil și la un proces echitabil, judecat de către o instanță independentă.
Pe cale de consecință, Curtea constată că cererea reclamantei poate fi analizată pe fond, prin raportare strictă la dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Cu privire la netemeinicia cererii reclamantei de restituire în natură a imobilului notificat, în baza Legii nr. 10/2001:
Pentru ca reclamanta să se poată prevala cu succes de dispozițiile Legii nr. 10/2001, este absolut necesar ca imobilul notificat de către antecesoarea reclamantei să se fi încadrat în textul Legii nr. 10/2001, respectiv, să fi fost preluat abuziv în perioada de referință supusă analizei legii.
Reclamanta s-a prevalat în susținerea pretențiilor sale de textul art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 10/2001, arătând că, în realitate, deși a fost condamnat pentru săvârșirea delictului de speculă, în realitate a fost vorba despre o condamnare politică, care se circumscrie acestui text legal.
Din considerentele sentinței penale de condamnare rezultă foarte clar că delictul de speculă era o infracțiune cu caracter pur economic, iar nicidecum politic.
Este adevărat că art. 2 alin. 1 lit. b nu enumeră expres care sunt infracțiunile de natură politică ce se încadrează în acest text legal, dar nu este mai puțin adevărat că acest text legal precizează exact ce se înțelege prin noțiunea de infracțiune de natură politică, respectiv trebuie să fie vorba despre o astfel de infracțiune, prevăzută de legislația penală, săvârșită ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist.
Or, infracțiunea de cumpărare a mieilor în sezonul de primăvară, de sacrificare a acestora și de vânzare a pieilor, în nici un caz nu poate fi apreciată ca o manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist, fiind evident vorba despre o infracțiune de natură economică.
Dat fiind caracterul economic al faptei pentru care a fost condamnat antecesorul reclamantei, această condamnare nu se încadrează în textul art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 10/2001, în acest sens dispunând și prevederile art. 1.3 lit. c teza I din HG nr. 250/2007.
Așa fiind, pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 295-296.proc.civ. Curtea urmează să respingă ca nefondat apelul reclamantei.
Intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 334 din 22.05.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 05 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
--- - --- - - -
Red./dact.MM
4ex./10.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Anca Adriana Pop
