Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 299/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 299/2009
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina
Judecător
Grefier
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de către contestatorul împotriva deciziei civile nr.224 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-, în contradictoriu cu intimații STATUL ROMÂN PRIN PRIMĂRIA ORAȘULUI M S și .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimatul, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că cererea de contestație în anulare este motivată și scutită de taxă.
Se constată că la dosar s-au depus prin registratură, trimise prin e-mail, precizări din partea contestatorului.
Instanța pune în discuție cererea în probațiune formulată de contestatorul, privind acvirarea dosarelor nr-, - și nr- ale Tribunalului Sibiu.
Avocat pentru intimatul solicită respingerea acestei cereri, ca fiind lipsită de interes în soluționarea contestației în anulare.
Instanța, deliberând, având în vedere obiectul cauzei, respinge ca nefiind relevantă cererea de atașare a dosarelor Tribunalului Sibiu nr-, - și nr- și acordă cuvântul în apărare.
Avocat pentru intimatul solicită respingerea contestației în anulare, învederând că în mod corect au fost disjunse capetele de cerere 3-10 din cererea principală. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față,
Prin decizia civilă nr. 224/2004 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- a fost respins recursul declarat de reclamantul împotriva hotărârii din 11.03.2009 a Tribunalului Sibiu pronunțată în dosar civil nr-.
În considerentele deciziei s-a reținut că prin încheierea de ședință din 11.03.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Sibiua dispus disjungerea petitelor 3-10 din contestația formulată de contestatorul precum și a cererii de intervenție formulată de intervenientul, a formulat un dosar distinct și a rămas în pronunțare asupra excepției de necompetență materială a Tribunalului în ceea ce privește noul dosar. În ceea ce privește primul dosar cu nr-, în temeiul art. 244 pct. 1 cod procedură civilă, instanța a dispus suspendarea judecării contestației până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în dosarul nou format.
Analizând recursul reclamantului împotriva acestei încheieri, Curtea, prin decizia contestată, a reținut că încheierea de disjungere este o încheiere preparatorie care, potrivit art. 282 alin. 2 cod procedură civilă nu poate fi atacată cu apel ( sau recurs) decât odată cu fondul. Ca atare, recursul declarat împotriva încheierii de disjungere a fost apreciat ca inadmisibil.
Cu privire la încheierea de suspendare a dosarului nr- până la soluționarea petitelor 3 - 10 instanța de recurs a constatat că aceasta este corectă, fiind incidente dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Astfel s-a reținut că recurentul reclamant a cerut să se constate nelegalitatea deciziei nr. 229/2008 emisă de Primăria M, capăt de cerere principal și de sine - stătător. Din dispoziția nr. 229/2008 rezultă că cererea de restituire în natură a imobilului notificat a fost respinsă întrucât imobilul a fost întabulat în favoarea lui. Prin petitele 3 - 10 reclamantul contestă valabilitatea contractului de vânzare - cumpărare încheiat la 28.01.1997 între Primăria M și numitul.
S-a apreciat că în primul rând se impune analizarea valabilității acelui contract, iar ulterior, în funcție de concluziile la care va ajunge instanța, se va putea analiza și valabilitatea dispoziției nr. 229/2008. Ca atare, Curtea a constatat că este corectă soluția de suspendare a dosarului nr-.
În ceea ce privește sentința civilă nr. 226/2009 prin care s-a dispus declinarea competenței de soluționare a petitelor disjunse s-a constatat că recursul declarat este tardiv formulat, având în vedere data pronunțării, 11.03.2009 și dispozițiile art. 158 alin. 3 cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat contestație în anulare contestatorul care, invocând, situația prevăzută de art. 318 alin. 1 cod procedură civilă respectiv faptul că hotărârea este rezultatul unei greșeli materiale din motivul că respingând recursul instanța a omis - fie din greșeală fie dinadins - să cerceteze mai multe din motivele de casare, solicită anularea hotărârii și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură cu obligarea intimaților la cheltuieli de judecată.
Solicită ca la pronunțarea hotărârii instanța să țină cont și de jurisprudența
Arată că Primăria M cu rea - credință și încălcând dispozițiile art. 21 alin. 5 din Legea 10/2001 a vândut toate clădirile aferente imobilului în cauză, într-o perioadă în care procedura administrativă dusă în baza Legii 10/2001 nu era încă rezolvată. Susține că toate acțiunile sale în justiție bazate pe dispozițiile Legii 10/2001 sunt îndreptățite, neexistând nici un temei juridic legal în baza căruia Tribunalul Sibiu să disjungă capetele nr. 3- 10, și să suspende dosarul inițial.
În acest mod Tribunalul Sibiu încearcă să ocolească dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 provocând contestatorului cheltuieli suplimentare prin încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. 1.O și din art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la.O, să-l oblige să facă niște cheltuieli de judecată în mod inutil și nelegal în dosarul nou format și declinat, să-l lipsească efectiv de dreptul de a se folosi de proprietatea sa și să tergiverseze rezolvarea urgentă și primordială a capetelor de cerere 1-2.
Mai arată că fără gravele omisiuni și fără acțiunile administrative nelegale și netemeinice ale Primăriei M nu ar fi fost necesar să introducă niciun proces la instanțele judecătorești, astfel că, dacă va fi obligat la cheltuieli de judecată în favoarea Primăriei s-ar încălca drepturile sale în sensul art. 6 alin. 1.O, art. 1 Protocol 1.
Susține totodată că Tribunalul Sibiu nu era îndreptățit să dispună disjungerea judecării capetelor nr. 3 - 10 pe motiv că legiuitorul nu a reglementat în Legea 10/2001, explicit în amănunt procedura de stabilire a dobânzilor care urmează să fie plătite pentru nefolosirea proprietății în perioada de la care era de fapt deja posibil fie restituirea imobilului fie o despăgubire bănească, dar din conținutul și interpretarea legislației formale și procedurale aplicată aici se poate deduce faptul că legiuitorul a dorit reglementarea acestui fapt totodată în cadrul Legii 10/2001 și, deci, în final, totodată în cadrul unui proces judecătoresc prin care un reclamant atacă decizia administrativă dată în baza Legii 10/2001.
În cauză a formulat întâmpinare intimata Primăria M solicitând respingerea contestației deoarece nu sunt indicate greșelile materiale ale instanței de recurs.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor formulate, Curtea reține următoarele:
În înțelesul dispozițiilor art. 318 cod procedură civilă greșeala materială presupune o greșeală de ordin procedural, vizând deci aspectele formale ale judecății recursului de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei hotărâri greșite.
Greșelile relevate de contestator nu se circumscriu însă textului de lege menționat anterior.
Astfel, atunci când vorbește despre faptul că Primăria Mav ândut imobilul cu rea - credință și cu încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. 5 din Legea 10/2001, despre lipsa unui temei juridic legal în baza căreia Tribunalul Sibiu să fie îndreptățit să disjungă capetele nr. 3-10 din cerere, să le decline și să suspende dosarul inițial ori despre faptul că prin hotărârea recurată Tribunalul Sibiu ocolește dispozițiile art. 21 din Legea 10/2001, încalcă dispozițiile art. 6 alin. 1.O, art. 1 din Protocolul nr. 1.O, îl obligă pe contestator la cheltuieli inutile, îl lipsește de dreptul de a-și folosi proprietatea și tergiversează rezolvarea urgentă a capetelor nr. 1-2 din cererea inițială, contestatorul nu face altceva decât să invoce greșeli de judecată, de apreciere a actelor și probelor dosarului sau de interpretare a textelor de lege.
Însă, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 318 cod procedură civilă astfel de greșeli de judecată nu pot fi nici analizate și nici îndreptate pe calea unei contestații în anulare deoarece aceasta este o cale de atac de retractare și nu de reformare a soluției.
Contestatorul susține că greșeala materială constă în speță în faptul că instanța de recurs a omis să cerceteze mai multe din motivele de casare invocate și probate. Însă în conformitate cu dispozițiile art. 318 cod procedură civilă, omisiunea cercetării unui motiv de recurs constituie un motiv distinct de contestație în anulare și nu poate fi invocat ca justificare a celuilalt motiv de contestație specială, respect greșeala materială.
Curtea apreciază că nu s-a reușit a se dovedi de către contestator prezența unei greșeli de fapt, involuntare dar esențiale care să determine o soluție eronată astfel că nu se poate reține în speță incidența motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 318 teza I cod procedură civilă.
Totodată, Curtea constată că nici susținerea contestatorului vizând omisiunea cercetării unor motive de recurs nu este de natură să justifice admisibilitatea contestației în anulare de față.
Anularea unei decizii în temeiul art. 318 teza a II - a cod procedură civilă poate fi dispusă doar dacă instanța de recurs nu a cercetat toate motivele de casare sau modificare așa cum acestea sunt definite de art. 304 cod procedură civilă.
Însă, din cuprinsul considerentelor deciziei contestate rezultă cu claritate punctul de vedere al instanței cu privire la toate motivele invocate de recurent.
Nici împrejurarea că instanța nu a insistat asupra fiecărui argument de fapt sau de drept invocate de recurent care viza fondul litigiului suspendat și a celui declinat nu poate deschide contestatorului calea contestației în anulare în condițiile în care, pe de o parte dispozițiile art. 318 teza a II - a sancționează doar omisiunea cercetării unui motiv de nelegalitate, iar, pe de altă parte, obiectul recursului îl forma o soluție de disjungere, declinare și suspendare.
Față de cele reținute, luând în considerare și dispozițiile art. 318 - 320 cod procedură civilă, Curtea va decide în sensul respingerii ca nefondată a prezentei contestații în anulare.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimatul iar intimata Primăria M nu a dovedit efectuarea vreunor cheltuieli de judecată astfel că acestea nu se vor acorda.
Pentru aceste motive:
( continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 229/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-)
În numele legii
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.224/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.06.2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, |
Grefier, - concediu odihnă, semn. grefier - șef R |
.
Tehn.
2 ex/15.07.2009
Jud.rec. -,
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Mihaela Florentina
