Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 3/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 3
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâta SC SA C - C, -, nr. 68, D împotriva sentinței civile nr. 86 din data de 4 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimata pârâtă AVAS B - B, sector 1--11, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta pârâtă SC SA C reprezentată de consilier juridic și intimatul reclamant reprezentat de avocat și procurator, lipsind intimata pârâtă AVAS
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că nu s-au depus înscrisurile solicitate de instanță de către apărătorul intimatului reclamant, după care;
Avocat pentru intimatul reclamant, depune la dosar un set de înscrisuri, comunicând un exemplar reprezentantului apelantei pârâte.
Consilier juridic pentru apelanta pârâtă SC SA C, arată că nu solicită termen pentru observare.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic pentru apelanta pârâtă SC SA C, susține oral motivele scrise în raport de care solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul de a se constata că autorul reclamantului nu a făcut parte din persoanele exceptate de la prevederile Decretului 92/1950 și că imobilul în litigiu a fost preluat cu titlul valabil.
Avocat pentru intimatul reclamant, pune concluzii de respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Dolj ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 02.03.2005, reclamantul prin procurator a chemat în judecată SC SA C, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată să emită decizia privind restituirea în natură a imobilului situat în C,-, iar în cazul în care societatea deținătoare refuză, instanța să se pronunțe asupra fondului notificărilor nr. 1556/N/2001prin care solicită restituirea în natură conform Legii nr. 10/2001.
În fapt, reclamantul a motivat că bunul imobil în litigiu situat în C, str. - nr. 68, compus din teren în suprafață de 800 mp și casă a fost preluat de stat prin Decretul nr. 92/1950 de la autorul său, deși acesta era exceptat din categoria persoanelor prevăzute de art. 2 din decret.
Conform prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 modificat și completat prin OUG nr. 109/2001 și OUG nr. 145/2001 s-a adresat Primăriei Mun. C notificarea nr. 1556/N/2001 solicitând restituirea în natură a imobilului, acesta înscriindu-se în categoria imobilelor preluate abuziv, fără titlu.
Prin dispoziția nr. 7373/09.10.2003 Primăria Caî naintat dosarul de notificare la unitatea deținătoare a imobilului, respectiv SC SA C, care nu a emis decizia motivată în termen de 60 zile de la data completării cu acte a dosarului de notificare, conform art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Pârâta SC SA Caf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii. De asemenea, a învederat instanței că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât conform dispozițiilor art. 27 alin.2 din Legea nr. 10/2001, notificarea prin care se solicită restituirea, se adresează instituției publice care a făcut privatizarea.
Pe fond, intimata a arătat că este dobânditoare de bună-credință a imobilului revendicat, actele juridice de înstrăinare fiind încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data dobândirii.
La termenul din 08.06.2005, instanța a dispus introducerea în cauză a AVAS B, în calitate de pârâtă.
AVAS Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive a sa, motivat de faptul că nu se poate restitui în natură imobilele revendicate de foștii proprietari, întrucât acest atribut îl au societățile deținătoare.
Pe fond, a arătat că potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001 notificarea se comunică instituției publice implicată în privatizare, pentru acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente și nu pentru restituirea în natură a imobilelor.
Față de obiectul acțiunii stabilit în mod clar - restituirea în natură - procedura administrativă de restituire în natură este cea prevăzută de art. 20 și urm. din Legea nr. 10/2001, SC SA C fiind competentă să soluționeze notificarea.
Prin sentința civilă nr. 43/25.01.2006 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 1311/CIV/2005 s-a respins acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtelor.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că SC. SA este privatizată în totalitate astfel că sunt incidente dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 și cum măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică de privatizare, calitate procesuală pasivă în cauză are AVAS B și nu SC Sa Deoarece prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat numai restituirea în natură, potrivit principiului disponibilității, instanța a respins acțiunea reclamantului.
Apelul declarat de reclamant a fost respins prin decizia civilă nr. 598/10.07.2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
Instanța de apel a reținut că, față de conținutul actual al fostului art. 27 din Legea nr. 10/200, nu prezintă relevanță dacă preluarea imobilului în litigiu s-a făcut cu titlu sau în mod abuziv, singurul aspect important este cel referitor la privatizarea societății comerciale, respectiv acestea trebuie să fi fost integral privatizate la data intrării în vigoare la Legii nr. 10/2001, iar din probele administrate în cauză reiese incontestabil că SC SA C era integral privatizată la data de 1 februarie 2001, situație în care cererea reclamantului de restituire în natură a imobilului nu poate fi primită.
Instanța de apel a mai reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a fost greșit rezolvată la fond, față de obiectul litigiului, respectiv restituirea în natură a imobilului, SC SA C are calitate procesuală pasivă în cauză, cererea impunându-se a fi respinsă în raport de considerentele menționate și nu pentru lipsa calității procesuale.
AVAS nu are calitate procesuală pasivă deoarece nu este deținătorul imobilului, pentru a se putea analiza în contradictoriu cu acesta cererea reclamantului de restituire în natură.
Prin decizia civilă nr. 3031/13.04.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de reclamant împotriva deciziei nr. 598/10.07.2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a casat decizia atacată, s-a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței nr. 43/25.01.2006 a Tribunalului Dolj, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal pentru rejudecare.
Instanța de recurs a avut în vedere că instanța de fond a reținut privatizarea integrală a pârâtei fără însă a analiza condiția cumulativă impusă de lege ca imobilul să fi fost preluat fără titlu valabil, iar instanța de apel a făcut aplicare a art. 29 din Legea nr. 10/1002 republicată care nu mai face distincție între preluarea cu titlu sau fără titlu a imobilului.
Instanța a mai reținut că stabilirea valabilității titlului de preluarea a bunului de către stat prezintă relevanță din perspectiva art. 27 din Legea nr. 10/2001 nemodificată, deoarece în raport de modul de soluționare a cererii reclamantului de apreciere asupra titlului statului, este necesar a se face aplicare sau nu a art. 27 din Legea nr. 10/2001 în vigoare la data notificării și acest lucru pentru faptul că prin intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 și la data notificării, reclamantul a avut osperanță legitimăde redobândire a imobilului în natură. Astfel, reclamantul avea, dacă nu un bun, cel puțin o speranță legitimă de a obține restituirea în natură a imobilului,speranță pe care modificarea legislativă intervenită prin Legea nr. 247/2005 în cursul judecății, i-a luat-o, prin înlăturarea condiției de "preluare cu titlu valabil " din fostul art. 27 din lege.
S-a reținut că modificarea legislativă constituie o ingerință în dreptul de proprietate al reclamantului, din perspectiva art.1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Aceasta pentru că, deși ingerința este prevăzută de lege și urmărește realizarea unui interes economic general, nu respectă cerința proporționalității între scopul urmărit și mijloacele folosite, pentru a face aplicabile dispozițiile art. 1 alin.1 teza II din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr-.
În cauză a formulat întâmpinare AVAS B invocând excepția lipsei calității procesuale pasive față de pretenția privind restituirea în natură a imobilului situat în C-, motivat de faptul că nu este unitatea deținătoare a imobilului în sensul art.20 și art.21 din Legea nr. 10/2001.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, deoarece persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri numai în condițiile art. 29 și urm. din Legea nr. 1/2001, nu și pentru restituirea în natură a imobilului, iar în cauză, reclamanții nu au solicitat acordarea de despăgubiri.
S-a mai susținut că, față de obiectul acțiunii - restituirea în natură - procedura de restituirea este cea prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 și este de competența SC SA și nu a AVAS.
S-a depus întâmpinare și de către pârâta SC SA C, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant deoarece așa cum s-a reținut prin sentința civilă nr.43/2006 a Tribunalului Dolj, imobilul a fost preluat cu titlu valabil, respectiv în baza Decretului nr. 92/1950, deoarece autorul reclamantului a fost șofer proprietar, având la vremea preluării o carmangerie, un spațiu de sacrificat animale, fabrică de mezeluri și mai multe mijloace de transport, conform declarației numitei.
A mai susținut că în mod corect s-a reținut prin aceeași sentință că pentru imobilele evidențiate în patrimoniul societății comerciale privatizate, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul se stabilire și plată a despăgubirilor, corespunzător valorii de piață a imobilelor solicitate în condițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, astfel că reclamantul acea posibilitatea de a se adresa către AVAS
Cu privire la faptul că imobilul teren ce se solicită a fi restituit în natură este același cu cel preluat de stat cu titlu valabil și solicitat a fi restituit în natură, s-a susținut că din actele depuse la dosar nu rezultă identitate între terenul de 800 mp, după măsurători 652 mp autorul reclamantului având pe aceeași str. - două imobile, unul la nr. 2, cel pentru care s-a făcut notificarea, iar altul la nr. 3, cel cumpărat de SC SA.
Prin sentința civilă nr. 86/2008 a Tribunalului Doljs -a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, s-a constatat că reclamantul este îndreptățit la restituirea în natură a imobilului situat în C str. - nr. 68 individualizat conform expertizelor efectuate în cauză și a fost obligată pârâta SC SA C la 1700 lei cheltuieli de judecată.
Acțiunea formulată împotriva AVASD Baf ost respinsă.
Din motivarea acestei hotărâri se poate reține că imobilul în litigiu a aparținut tatălui reclamantului. Acest imobil a fost expropriat conform decretului 92/50, deși proprietarul fiind șofer nu se încadra în categoriile de persoane menționate în actul normativ. Fiind așadar o preluare abuzivă, reclamantul este proprietar în continuare a acestui imobil, iar acțiunea sa de restituire este perfect îndreptățită.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC SA C, solicitând schimbarea ei ca nelegală și netemeinică cu respingerea pe fond a cererii de restituire.
Apelanta a susținut că este proprietara legală a imobilului și că reclamantul nu mai are nici un drept asupra respectivului imobil. Aplicarea actului de expropriere a fost legală, așa încât deposedarea fiind opozabilă, reclamantul nu mai poate pretinde nici un drept asupra imobilului pe care pârâta apelantă îl deține în temeiul unui act legal și opozabil.
Apelul este nefondat.
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a probatoriului existent la dosar. Conform acestor acte doveditoare, reclamantul a făcut dovada că tatăl său a fost proprietarul imobilului situat în C str. P- - nr. 68. Acest imobil a fost expropriat prin decretul nr. 92/1950 apreciindu-se la acea dată că tatăl reclamantului ar fi fost proprietarul unui atelier de mezelărie situat pe terenul din apropierea casei acestuia.
Reclamantul a dovedit însă că tatăl său nu era proprietarul atelierului și că era doar șofer angajat al acestui atelier.
Conform art. 2 Decretul 92/19950 erau exceptate de la expropriere imobilele proprietatea muncitorilor, funcționarilor, micilor meseriași,intelectualilor, profesorilor și pensionarilor.
Ca urmare, proprietarul imobilului se încadra în categoriile exceptate de la aplicarea exproprierii. Fiind șofer, respectiv muncitor, exproprierea imobilului pe care îl deținea în proprietate a fost nelegală și abuzivă.
Este evident că proprietarul imobilului își câștiga veniturile din propria muncă și că munca sa nu îl putea încadra în categoria de mare industriaș sau mare comerciant, care să justifice în vreun fel aplicarea art. 1 Decretul 92/1950.
Chiar și dacă tatăl reclamantului ar fi fost proprietarul micului atelier de mezelărie situația sa de mic meseriaș nu ar fi putut justifica o legală aplicare a deposedării prin expropriere.
Fiind așadar o deposedare abuzivă și nelegală, conform art. 2 Legea 10/2001, proprietarul a păstrat nealterat dreptul său de proprietate asupra imobilului, l-a transmis prin succesiune fiului său, iar acesta, reclamantul în cauză, este îndreptățit să-l solicite a-i fi restituit.
În temeiul art. 9 Legea 10/2001conform căruia imobilele preluate abuziv se restituie proprietarilor de drept, cererea reclamantului este perfect îndreptățită, iar hotărârea instanței de fond care a admis acțiunea în restituire este atât legală cât și temeinică.
Persoana deposedată abuziv a păstrat nealterat dreptul său de proprietate. Acest drept este opozabil oricui, inclusiv pârâtei. Titlul invocat de pârâta apelantă nu are nici o valoare în raport de titlul invocat și dovedit de reclamant, așa încât acesta poate invoca dispozițiile art. 480 cod civil împotriva oricărei persoane fizice sau juridice ce deține imobilul. Ca urmare, titlul de proprietate al reclamantului a rămas singurul titlu valabil, iar în temeiul legii proprietarul poate solicita conform Legii 10/2001 restituirea în natură a respectivului imobil.
În ce privește imobilul, expertizele efectuate în cauză atestă și dovedesc că între imobilul existent deținut de pârâta apelantă și imobilul expropriat există o identitate. Respectiv, imobilul expropriat este același cu cel pe care pârâta îl deține în prezent, așa încât orice referire la o posibilă eroare de identificare este lipsită de temei.
În concluzie, apelul pârâtei este nefondat, soluția instanței de fond prin care s-a admis cererea de restituire în natură este corectă, motiv pentru care Curtea va dispune respingerea acestui apel conform celor arătate.
În baza art. 274 cod pr. civ. apelanta va fi obligată să plătească reclamantului intimat suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta SC SA C - C, -, nr. 68, D împotriva sentinței civile nr. 86 din data de 4 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimata pârâtă AVAS B - B, sector 1--1.
Obligă pârâta SC SA să plătească reclamantului intimat suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Ianuarie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
2 ex/ 7.01.2009
Tehn.red.
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Emilian Lupean
