Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 31/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 31/
Ședința publică din 12 Martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelurilor declarate de reclamanta, domiciliată în M C,-.A.11 și de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B, str.-.-. nr.50 sector 1, împotriva sentinței civile nr.523 din 5 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr.2392/2002.
Procedura completă.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 6 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta când s-a amânat pronunțarea pe data de azi, iar în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 523 pronunțată la data de 5.05.2004 de Tribunalul Harghita, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea pentru Privatizare și Participațiilor Statului B iar pe fond a fost admisă în parte acțiunea reclamantei; a fost stabilit dreptul reclamantei de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul terenuri, înscrise în 6060 T -C, nr. top 78/2 în suprafață de 6320. nr. top 79/1/2/2 în suprafață de 6768. nr. top 85/4/1 în suprafață de 6328.; a obligat pârâta APPS să emită decizia sau dispoziția motivată care să cuprindă valoarea și modalitatea măsurilor reparatorii corespunzătoare pentru imobilele arătate mai sus; a respins cererea reclamantei pentru anularea în parte a decizie atacate și restituirea în natură a terenurilor înscrise în 6060 T-C, nr. top 78, 79, 82, 85, 642/2, 642/1/3, 622/2/2, 622/2/3 și a fost respinsă acțiunea civilă față de
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel pârâta APPS B ( fotul AVAS ) și reclamanta.
În motivarea apelului pârâta APPS a criticat hotărârea Tribunalului Harghita pentru că în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive. În opinia sa, în condițiile în care reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate de Statul Român, doar pârâta avea competența să soluționeze cererea reclamantei. În acest sens, pârâta a invocat dispozițiile art. 20 și 21 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora doar unitățile deținătoare a imobilelor solicitate au competență să soluționeze notificările.
De asemenea, pârâta APPS Bac riticat hotărârea Tribunalului Harghita deoarece, în ceea ce o privește, nu a fost urmată procedura administrativă prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001. Nici o notificare nu i-a fost adresată de reclamantă și în aceste condiții în mod nelegal a fost obligată să emită o dispoziție prin care să acorde despăgubiri reclamantei.
O ultimă critică adusă de pârâta APPS B se referă la faptul că instanța de fond a reținut în mod eronat că imobilul aflat în litigiu ar fi preluat, cu titlu, de către Statul Român deși în Decretul nr. 92/1950 imobilul nu este menționat.
La rândul său, reclamanta a criticat hotărârea Tribunalului Harghita, susținând că s-a acordat ceea ce nu s-a solicitat, în schimb deși terenurile sunt libere nu au fost restituite în natură.
Într-un memoriu depus separat, reclamanta a dezvoltat motivele de apel susținând că a fost încălcat principiul disponibilității părților deoarece deși terenurile solicitate sunt libere, s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent. Reclamanta a subliniat că pârâta nu era o societate cu capital integral privat și pentru că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut abuziv, instanța de fond trebuia să-l restituie în natură reclamantei.
În fine, reclamanta a adăugat că potrivit expertizei efectuate în cauză, o parte din terenurile solicitate sunt libere sau ocupate de clădiri abandonate, demontabile sau ridicate după anul 1990 fără autorizație de construcție.
La data de 25.05.2005, prin Decizia nr. 248/A, Curtea de APEL TÂRGU MUREȘa admis apelul formulat de pârâta APPS B și l-a respins pe cel formulat de reclamantă și, în consecință, a modificat hotărârea instanței de fond în sensul că a respins acțiunea civilă a reclamantei, menținând restul dispozițiilor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând desființarea sentinței de fond și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, adică restituirea în natură a terenurilor identificate de expertul.
Recursul a fost admis prin decizia nr. 2011 din 2 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a dispus casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
În considerentele deciziei s-a reținut că, atât instanța de fond cât și cea de apel au pornit de la premisă ineficient clarificată că ar fi o societate integral privatizată fiind incidente dispozițiile art. 27 alin.1, raportat la art. 20 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care, fostul AVAS deținea încă acțiuni la Pe de altă parte, s-a considerat că nu s-a clarificat pe deplin dacă terenurile pot sau nu să fie restituite în natură.
Procedând la rejudecarea cauzei, Curtea a solicitat informații privitoare la acționariatul, de asemenea, a procedat la efectuarea a două expertize tehnice judiciare pentru a determina terenul deținut de pârâtă, care poate fi considerat liber, în sensul dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001.
Un prin aspect ce trebuie lămurit pentru a putea soluționa cele două apeluri este determinarea entității competente în a dispune măsuri reparatorii.
Reclamanta a formulat două notificări pe care le-a adresat Consiliului Local M-C, în care a solicitat restituirea în natură a terenurilor libere și contravaloarea terenului construit din imobilul întabulat în 6430 T-C, nr. top 51 în suprafață de 10.153. respectiv a imobilului întabulat în 6060 T-C, nr. top 82, 83, 84, 85, 92, 642/2, 642/1/3, 80, 81, 622/2/2, 622/2/3, 93/2 în suprafață de 66.159.
Notificările au fost înaintate către pârâta, care, prin Dispoziția nr. 20/2002 a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 7855. și 1/2 parte din casa de locuit identificată în preambulul Dispoziției ca fiind situată în municipiul M C,-.
Reclamanta a precizat în notificare că anterior, printr-o hotărâre emisă în temeiul Legii nr. 112/1995, a primit teren în suprafață de 24.341 mp. La dosar a fost depusă Hotărârea nr. 99/1997 prin care s-a restituit cota de parte din imobilul situat în municipiul M C,-, împreună cu parte din terenul aferent de 22.206 mp. Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 a statuat că imobilul a aparținut anterior reclamantei și surorii sale - în cotă de parte fiecare și în această situație măsurile reparatorii se dispun doar pentru cota de parte ce a aparținut reclamantei.
Deși reclamanta a formulat două notificări, pentru două imobile diferite, doar unul dintre acestea aparțin SA, cel înscris în CF 6060 T- De altfel, Dispoziția atacată de reclamantă cuprinde dispoziții doar asupra imobilului deținut de SA.
Instanța de recurs a dispus ca în rejudecare să se cerceteze dacă pârâta SA este în întregime privatizată, pentru a stabili cine este competent să soluționeze notificarea și în consecință dacă măsurile reparatorii vor consta în restituirea în natură a imobilelor care vor fi date în echivalent.
Din informațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Harghita (filele 71-74 dosar apel) rezultă că pârâta APAĂS B este acționară la SA M Prin urmare, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001(nemodificată) iar competența de soluționare a notificării revenea SA, măsurile reparatorii ce se cuvin reclamantei fiind restituirea în natură a imobilului în măsura în care acesta este liber.
Așa cum s-a reținut reclamantei i-a fost deja restituit teren în suprafață de 22.206 mp în temeiul Legii nr. 112/1995. de asemenea, pârâta SA a restituit terenul în suprafață de 7855 mp.
De asemenea, Curtea a reținut că doar unul dintre imobile este deținut de SA iar conform art. 21 din Legea nr. 10/2001 doar cu privire la acest imobil era competentă să se pronunțe. Prin urmare, instanța de judecată investită cu verificarea legalității Dispoziției nr. 20/2002 va analiza cererea doar cu privire la acest imobil.
O ultimă precizare pe care Curtea o face, este aceea că reclamanta a depus notificarea în calitate de fostă proprietară a imobilului înscris în CF 6060 T-C și nu în calitate de moștenitoare a surorii sale -. De altfel, calitatea de moștenitoare a reclamantei față de sora sa a fost stabilită ulterior soluționării notificării abia prin certificatul de moștenitor nr. 26 din 25 aprilie 2003.
Așadar, având în vedere limitele investirii unității deținătoare, de competența acesteia dată de art. 21 din Legea nr. 10/2001 Curtea va analiza dacă instanța de fond a analizat corect legalitatea dispoziției atacate.
Reclamanta a deținut parte din imobil teren în suprafață de 66.159 mp înscris în CF 6060 T- Din această suprafață i s-a restituit deja 22.206 mp la care se adaugă 7855 mp, deci un total de 30.061 mp. Expertul judiciar a identificat în completarea raportului de expertiză (fila 166 dosar apel) un teren de 3000 mp ca fiind liber în înțelesul dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001.
Adăugând acest teren la cel care deja a fost restituit rezultă o suprafață de 33.061 mp cu aproximativ 18 mp mai puțin față de cât a deținut anterior reclamanta (66.159: 2 = 33.079,5 mp).
În concluzie, constatând că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 (nemodificată), că măsurile reparatorii care i se cuvin reclamantei în limita investirii pârâtei SA constau în restituirea în natură a terenului de 3000 mp identificat ca fiind liber, iar pentru restul de 18 mp măsuri reparatorii în echivalent. Curtea, în temeiul art. 295-296 Cod procedură civilă, va admite apelul pârâtei APAPS B, dar și apelul reclamantei și va schimba hotărârea instanței de fond.
Cum în cauză atât reclamanta cât și pârâta SA au efectuat cheltuieli de judecată pentru administrarea probelor dar și pentru asistență judiciară, în temeiul prevederilor art. 276 Cod procedură civilă vor fi compensate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B, str. -.-., nr. 50, sector 1.
Admite apelul formulat de reclamanta, domiciliată în M C,-, sentința civilă. A,. 11, județul H, împotriva sentinței civile nr. 523 din 5 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Schimbă în tot hotărârea atacată în sensul că admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SA M C, anulează în parte Decizia nr. 20/2002 emisă de pârâtă în sensul că pe lângă terenul în suprafață de 7855 mp se restituie în natură și terenul de 3000 mp identificat în raportul de expertiză întocmit de experta în anexa grafică nr. 2 (fila 166).
Stabilește dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafață de 18 mp.
Compensează cheltuielile de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. 5/ex
Jud.fond:
-22.04.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
