Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 322/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.322/
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului civil declarat de reclamanta prin procurator, cu domiciliul în F,- A, jud.V împotriva sentinței civile nr.1881 din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11.11.2009, când, instanța mai având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 17.11.2009, când,
CURTEA
Asupra apelului civil de fata:
Prin acțiunea civilă formulată de reclamanta a fost chemata în judecată Primăria Municipiului G și Consiliul Local G pentru anularea Dispoziției nr. 1605/SR/ 18.04.2005 emisă de Primarul Municipiului G, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în G-.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta a formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001 prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în G,-, compus din teren și construcție, trecut în proprietatea statului în mod nelegal; că notificarea reclamantei, înregistrată sub nr.690/2001 la BEJ a fost soluționată prin dispoziția nr.1605/SR/18.04.2005 emisă de Primarul Municipiului G prin care s-a dispus respingerea cererii de restituire în natură a imobilului, motivat de faptul că solicitanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, a vocației sale succesorale și a deposedării.
Or, la dosarul întocmit conform Legii nr.10/2001 au fost depuse toate actele doveditoare, atât ale dreptului de proprietate privind pe autorii reclamantei, cât și ale calității sale de moștenitor, făcându-se totodată dovada caracterului nelegal al preluării.
Tribunalul Galația pronunțat sentința civilă nr.1882/20.dec.2007 prin care a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta, cu motivarea că aceasta din urmă nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu conform art.22 din Legea nr.10/2001, republicată.
Impotriva sentinței a declarat apel reclamanta, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia în sensul că prima instanță în mod greșit a respins acțiunea în condițiile în care a dovedit calitatea procesuală, cu sentința civilă nr.15769 din 20 sept.2000 a Judecătoriei sector 1 B, rămasă definitivă și irevocabilă, și calitatea de moștenitor a defunctului, asupra imobilului situat în G,- (conform certificatului nr.496/1997 emis de Arhivele Statului G).
Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia nr.91/A din 08.05.2008 a Curții de Apel Galați - Secția civilă.
In considerentele deciziei s-a reținut că prima instanță pe baza probelor administrate a interpretat corect dispozițiile legale în materie pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Astfel, în temeiul prevederilor art.129 alin.5 Cod procedură civilă, s-a solicitat reclamantei să depună la dosarul cauzei înscrisurile doveditoare ale calității de proprietar al imobilului, cu atât mai mult cu cât s-a dispus la cererea sa efectuarea unei expertize având ca obiect identificarea imobilului, întrucât obligația instanței este de a soluționa contestația întemeiată pe Legea nr.10/2001, nu numai pe baza înscrisurilor depuse în etapa procedurii administrative.
Sarcina probei privind modul de preluare a imobilului solicitat, titlul în baza căruia s-a dispus preluarea, persoana care a preluat în patrimoniul său imobilul, elemente necesare analizei și stabilirii împrejurării dacă bunul intră sau nu sub incidența legii reparatorii incumbă însă persoanei care pretinde dreptul, în speță, reclamantei, conform art.1169 Cod civil.
Cum reclamanta nu a depus acte care să probeze dreptul său de proprietate asupra imobilului, nici la repunerea pe rol a cauzei (după suspendare pentru același motiv), s-a apreciat că în mod justificat instanța de fond a respins acțiunea.
Având în vedere că în apel, reclamanta nu a depus acte noi, cauza a fost analizată pe baza dovezilor invocate la prima instanță, conform art.292 alin.2 Cod procedură civilă.
In aceste condiții, susținerea reclamantei că ar fi dovedit dreptul său de proprietate asupra imobilului cu certificatul nr.496/1197 emis de Arhivele Statului G, nu a putut fi primită considerându-se că nu este o probă suficientă pentru demonstrarea dreptului de proprietate.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta-reclamantă, ale cărei critici au vizat următoarele aspecte:
- Judecata cauzei s-a realizat în condițiile nelegalei citări a reclamantei,
ceea ce atrage incidența dispozițiilor art.304 pct.5 Cod procedură civilă.
- Soluția de respingere a acțiunii pentru nedovedirea dreptului de
proprietate este greșită întrucât, dacă ar fi fost citată, reclamanta ar fi putut prezenta titlul de proprietate (actul de vânzare autentificat sub nr.1443/06.04.1920), precum și certificatul eliberat de Arhivele Statului în legătură cu imobilul din- fost nr.53.
Față de împrejurarea că aceste acte doveditoare au fost obținute pe parcursul judecății apelului neputând fi înfățișate însă instanței datorită nelegalei citări, s-a solicitat casarea deciziei, cu reținere spre judecare pe fond și obligarea la restituirea în natură a imobilului, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă.
In faza recursului s-a administrat, în condițiile art.305 Cod procedură civilă, proba cu înscrisuri, depunându-se la dosar: certificat eliberat de Arhivele Statului în legătură cu Anexa Decretului nr.92/1950 vizând naționalizarea imobilului din strr.- - nr.53, pe numele lui; act de vânzare-cumpărare din 1920 (8-9) privind un imobil situat în G, dar la o altă adresă decât cea a imobilului care face obiectul litigiului; extras din evidența cadastrală referitoare însă la alte două imobile (din str.- - și respectiv, ); adresă către Comisariatul militar al raionului G (14) în care apare menționat imobilul din-.
Intimata a depus întâmpinare - care, neformulată cu respectarea dispozițiilor art.308 alin.2 Cod procedură civilă, a fost luată în considerare ca note scrise - arătând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligației de a depune înscrisurile doveditoare la dosar, mai ales că se afla în posesia acestora cu mai mult de două luni înaintea pronunțării deciziei recurate.
De asemenea, s-a susținut că reclamanta nu este singura moștenitoare a defunctului, că mai există un succesor ( ) în favoarea căruia, de altfel, au și fost acordate despăgubiri pentru imobilul din str.- nr.21 (fost nr.53), inițial, în temeiul Legii nr.112/1995, ulterior, prin emiterea dispoziției nr.1739/16.05.2005 de către primar, stabilindu-se diferența despăgubirilor (dintre valoarea calculată și valoarea corespunzătoare a imobilului) în condițiile Legii nr.10/2001.
Prin decizia civilă nr.36/07.01.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamantei, a casat decizia de apel și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de apel.
S-a avut în vedere ca instanțele de fond și de apel au ignorat dispozițiile art.24 din Legea nr. 10/2001 în condițiile în care s-au depus la dosar certificatul eliberat de Arhivele Statului din care rezultă naționalizarea imobilului în discuție în baza Decretului nr. 92/1950 pe numele (față de care s-a stabilit calitatea de succesoare a reclamantei, conform sentinței civile nr. 15769/20.09. 2000 Judecătoriei Sectorului 1).
În ce privește identitatea imobilului la dosar existau de asemenea dovezi că, în condițiile unor denumiri diferite ale străzii, este vorba de același imobil.
S-a recomandat ca în rejudecare să fie avute în vedere și înscrisurile noi depuse în recurs și se va cerceta susținerea reclamantei referitoare la stabilirea deja a despăgubirii pentru imobilul în litigiu în favoarea altui moștenitor al aceluiași autor deposedat abuziv de către stat.
In rejudecare Primăria Municipiului G precizat ca imobilul nu poate fi restituit în natură și ca prin Hotărârea Consiliului Județean G 516/1998 s-au acordat despăgubiri bănești în baza Legii nr. 112/1995 moștenitorului . Ulterior, în baza Legii nr. 10/2001 acesta a solicitat acordarea diferenței între valoarea reală a imobilului și despăgubirile deja încasate..
Prin dispoziția nr.1739/SR/16.05.2005 emisă de Primăria Municipiului s-a stabilit cota pentru din aceste drepturi.
Pentru aceste motive și raportat și la prev. art. 26 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 modificată și completată a solicitat să se constate dreptul reclamantei la acordarea de măsuri compensatorii în echivalent pentru cota de din suma reprezentând diferența dintre valoarea încasata și valoarea de piață a imobilului conform deciziei nr. 1803/ 17. 04. 2008 emisa de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel cum a fost modificata prin Decizia nr. 2083/ 28.05.2008.
Și apelanta prin procuristul arătat ca prin titlul de conversie -Decizia nr. 369 din 09.06.2008 a Comisiei Centrale s-au modificat deciziile nr. 1803/17.04.2008 și nr. 2083/28.05.2008 - prin care se acordase despăgubiri de 5.918.575,42 RON în favoarea lui - și i-a stabilit cota de 1/2 din aceasta sumă, întrucât Comisia Centrală a luat cunoștință că mai există un moștenitor, adică reclamanta.
Pentru aceste considerente a solicitat acordarea despăgubirilor de 1/2 potrivit Titlului de Conversie, decizia nr. 369/2008 emis de Comisia Centrala.
S-au depus la dosar actele despre care s-a făcut vorbire.
Apelul reclamantei este întemeiat.
In raport de actele dosarului și de susținerile părților cât și de cererea reclamantei, Curtea va admite apelul și va schimba sentința în sensul că va anula dispoziția Primarului Municipiului G nr.1605/SR/18.04.2005 în sensul că se constată dreptul reclamantei la despăgubiri în valoare de 2.668.575,42 RON în calitate de moștenitoare a imobilului din G-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta prin procurator, cu domiciliul în F,- A, jud.V împotriva sentinței civile nr.1881 din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Schimbă sentința civilă nr.1881/20.12.2007 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Admite acțiunea.
Anulează Dispoziția nr.1605/SR/18.04.2005 emisă de Primarul Municipiului G și constată dreptul reclamantei la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în sumă de 2.668.575,42 RON, în calitate de moștenitoare a imobilului situat în G,-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17.11.2009.
Președinte, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
Red.AI-18.11.2009
Dact.MH-24.11.2009/5 ex.
Fond:
Președinte:Simona BacsinJudecători:Simona Bacsin, Anica Ioan
