Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 333/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 333/A/2009
Ședința publică din 11 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Marta Vitos
JUDECĂTOR 2: Ioan Daniel Chiș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - pentru pronunțare, apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1492 din 19 iunie 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr- privind și pe intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI Z, având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001- anulare dispoziție.
Se constată că la data de 10 decembrie 2009, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei apelante, concluzii scrise.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 4 decembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 11 decembrie 2009.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1492 din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a respins ca nefondată plângerea petentei în contradictoriu cu Primăria municipiului Z privind anularea Dispoziției nr. 13/9.01.2009 prin care a fost respinsă notificarea nr. 423/13.08.2001.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin notificarea nr. 423/13.08.2001 reclamanta a solicitat - în condițiile Legii 10/2001 - restituirea imobilului identificat în CF 1841 Z top. 554.
S-a reținut că între această notificare comunicată la dosar de către Biroul executorului judecătoresc și notificarea cu același număr și dată, depusă de către reclamantă există inadvertență în sensul că în ultima este revendicat un imobil identificat într-o altă carte funciară și cu un alt număr topografic.
Având în vedere acest aspect s-a purtat o corespondență cu biroul executorului judecătoresc care a emis notificarea pentru a se stabili cu certitudine care a fost imobilul revendicat prin notificarea nr. 423/13.08.2001 precum și, dacă au fost două notificări cu același număr ( 84, 85, 89). Prin adresa depusă la dosar executorul judecătoresc a clarificat situația comunicând un exemplar de pe notificarea originală aflată în evidența sa, și relevând faptul că în numele reclamantei s-a emis o singură notificare înregistrată sub nr. 423/13.08.2001.
Rezultă, din cele de mai sus, faptul că imobilul care face obiectul notificării nr. 423/13.08.2001 este imobilul identificat în CF 1841 top. 554.
Potrivit CF 1841 Z, depusă în extenso la dosar imobilul litigios se compune din casa - situată în Z- - curte și grădină în suprafață de 497 stj. pătrați (1788 mp.). proprietari tabulari ai imobilului figurează reclamanta și (afirmativ fratele său, în prezent decedat). În legătură cu aceștia este notată minoritatea. Asupra imobilului este notată interdicția de înstrăinare și grevare în favoarea dr. antecesorul reclamantei.
Alte înscrieri în legătură cu imobilul litigios nu rezultă din copia cărții funciare depusă la dosar, iar un extras CF cu situația la zi a imobilului nu a fost depus la dosar deși în acest sens instanța a dispus sub sancțiunea decăderii din probă.
Prin dispoziția nr. 13/9.01.2009 a Primarului Municipiului Z, notificarea reclamantei a fost respinsă. Motivarea respingerii este cuprinsă în referatul depus la dosar din care rezultă demersurile efectuate de intimat în vederea soluționării notificării.
Astfel s-a solicitat notificatoarei actele doveditoare ale imobilelor revendicate, dovada proprietății, dovada preluării abuzive, descrierea detaliată a construcțiilor prin declarație dată în formă autentică de către notificatoare și doi martori.
În urma ultimei solicitări a intimatului, notificatoarea s-a obligat a depune documentația necesară, dar acest lucru nu s-a întâmplat astfel că prin Dispoziția nr. 13/9.01.2003 notificarea reclamantei a fost respinsă ca incompletă.
La termenul de judecată din data de 15 mai 2009 apărătorul reclamantei a precizat faptul că, edificatul din 1841 top. 554 fost demolat motiv pentru care s-a obligat a depune documentația necesară pentru a dovedi acest fapt.
S-a reținut referitor la termen, că susținerile reclamantei sunt contradictorii. Astfel, la termenul de judecată din data de 9 aprilie 2009 apărătorul reclamantei a afirmat faptul că problema terenurilor reclamantei este soluționată doar scriptic nu și faptic, pentru ca apoi termenul de judecată din data de 15 mai 2009 pentru terenul din CF 1841 top 554 în suprafață de 1788 mp s-au solicitat despăgubiri.
În vederea clarificării situației reclamantei referitoare la terenul de mai sus, intimatul a depus la dosarul cauzei cererea de reconstituire a acestui teren formulată de către reclamantă în baza Legii nr. 247/2005 precum și o adresă din care rezultă terenurile reconstituite în favoarea reclamantei în condițiile Legii nr. 18/1991. Potrivit concluziilor adresei menționate rezultă că în favoarea reclamantei s-a reconstituit întreaga suprafață de teren solicitată și dovedită. Această concluzie trebuie coroborată și cu recunoașterea făcută în fața instanței de către apărătoarea reclamantei, potrivit căreia, în favoarea reclamantei, sub aspect scriptic, s-a reconstituit întreaga suprafață de teren la care este îndreptățită.
În documentația tehnică de identificare a terenurilor, expertul tehnic a omis tocmai terenul din CF 1841 top. 455. Documentația conține cărți funciare și planuri de situație și încadrare în zonă fără nici o explicație.
intitulat "Copie-extras" evidențiază faptul că prin Decizia nr. 32/1957 s-a dispus ca asupra imobilelor intravilane cu construcții situate în orașul Z, preluate în baza Decretului nr. 92/1950 urmează a se întabula dreptul de proprietate în favoarea Statului Român.
Documentul atestă că de la antecesorul reclamantei s-a preluat abuziv în baza textului de lege de mai sus, alte imobile și nu cel litigios.
Procesul - verbal nr. 705/8.02.1952 indică preluarea de la antecesorul reclamantei a unui teren în suprafață de 17,44 având categoria de folosință arabil, fânaț, vie și livadă, deci un teren cu construcții.
Rezultă din cele de mai sus că notificarea reclamantei nu a fost însoțită de documentația necesară care să ateste preluarea abuzivă a imobilului solicitat spre restituire, a faptului că edificatele au fost demolate, a faptului că terenul solicitat în condițiile Legii nr. 10/2001 nu a fost reconstituit potrivit legilor fondului funciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței cu admiterea acțiunii în sensul anulării Dispoziției nr. 13/9.01.2009 emisă de Primarul mun.
În motivarea apelului a arătat că instanța a pronunțat o sentință nefondată, refuzând să admită acțiunea precizată a reclamantei și să anuleze dispoziția Primarului mun. Terenul situat în intravilanul localității Z, casă și teren,- curte și grădină în suprafață de 1788 mp se regăsește în CF 1841 Z nr. top. 554. În această carte funciară dreptul de proprietate a fost înscris pe numele rec1amantei și a fratelui său, minori fiind, tatăl păstrându-și dreptul de uzufruct asupra imobilului.
Acest imobil, a fost preluat împreună cu alte proprietăți ale familiei în mod abuziv de către Statul Român în anii 1950. făcut dovada că s-au făcut demersuri directe de către reclamantă la Arhivele Naționale Z pentru a se comunica actul prin care acest imobil a fost preluat în mod distinct de către Statul Român. La adresa, Arhivele Naționale Zar ăspuns că imobilul nu figurează în tabelul anexă al imobilelor naționalizate ca efect al Decretului nr. 92/1950, răspuns care a sosit la sediul cabinetului după încheierea dezbaterilor în prezenta cauză, respectiv la 8 iulie 2009.
A depus, de asemenea, la dosarul cauzei, extrase de carte funciară, expertiza întocmită de către un expert prin care s-au identificat și amplasat terenurile care au aparținut familiei, inclusiv imobilul în litigiu.
Consideră că a făcut toate demersurile necesare și posibile în vederea stabilirii modalității de preluare a imobilului, iar în situația în care instanța a considerat că acestea nu sunt suficiente trebuia să aibă în vedere faptul că Statul Român, cel care a preluat în mod abuziv imobilul este cel care trebuie să dețină aceste documente.
Mai mult, instanța nu a înțeles problema și a făcut o gravă confuzie între terenurile care au fost preluate de la reclamantă sau antecesorul său și care erau situate în extravilanul localității, terenuri pentru care s-au soluționat cererile reclamantei (teoretic, nu și faptic, deoarece nici până în prezent reclamanta nu are posesia vreunei suprafețe de teren care să li fi fost restituită). Actele depuse de către intimat, la solicitarea instanței, cu privire la terenuri ce intră sub regimul juridic al Legii nr. 247/2005 și al Legii nr. 18/1991 nu au nici un fel de relevanță în prezenta cauză și nici o legătură cu imobilul în litigiu.
Instanța nu a luat deloc în considerare aceste aspecte, preferând să respingă solicitarea reclamantei fără nici un fel de analiză serioasă. Dacă dorea să își manifeste rolul activ, instanța trebuia să aibă în vedere aspectele legate de Legea nr. 10/2001, în temeiul căreia este revendicat terenul în litigiu, nu legislația fondului funciar, fără nici o legătură cu obiectul cauzei. Terenurile solicitate de către reclamantă la legile fondului funciar sunt diferite de cel revendicat prin prezenta cauză, acesta fiind un imobil situat în intravilanul localității, teren cu construcție, cu număr administrativ și nicidecum teren agricol din extravilan. Instanța face însă referire la toate aceste suprafețe de teren, fără a observa că nu există nici un fel de legătură între aceste aspecte și complicând în mod inutil dosarul cauzei. Este real că situația tuturor terenurilor reclamantei este una complexă, deoarece tatăl său, fiind avocat, a deținut numeroase proprietăți în localitate, dar aceasta nu înseamnă că instanța trebuie să complice și mai mult situația refuzând în același timp să judece cauza și preferând să respingă, fără o analiză atentă, acțiunea reclamantei.
Consideră că instanța a pronunțat sentința atacată cu încălcarea prevederilor art. 1, 2 și 3 din Legea nr. 10/2001, neluând în considerare calitatea de proprietar al imobilului pe care a avut-o reclamanta și faptul că Statul Român a preluat acest imobil în mod abuziv de la aceasta, fără nici un fel de despăgubire.
Hotărârea instanței a fost pronunțată și cu încălcarea prevederilor Cap. 1 art. 1 lit. e din nr.HG 250/2007, unde se precizează că "sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia în momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul". Aceste prevederi se complinesc prin mențiunea că în situația în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada preluării de către stat, iar imobilul respectiv se regăsește în patrimoniul statului, acest element "constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă". Apreciază că instanța de fond a ignorat toate aceste dispoziții legale.
Primarul Municipiului Z, prin întâmpinarea de la 17-19 solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează.
Prin notificarea nr. 423/13.08.2001 reclamanta a solicitat - în condițiile Legii 10/2001 - restituirea imobilului identificat în CF 1841 Z top. 554.
Între această notificare comunicată la dosar de către Biroul executorului judecătoresc (fila 86 dosar fond) și notificarea cu același număr și dată, 423/13.08.2001, anexată de către pârât întâmpinării (fila 33 dosar fond) există inadvertențe, în sensul că în ultima este revendicat un imobil identificat într-o altă carte funciară și cu un alt număr topografic, dar acest aspect a fost lămurit pe deplin de către instanța de fond în sensul că imobilul care face obiectul notificării nr. 423/13.08.2001 este imobilul identificat în CF 1841 top. 554, în acest sens fiind susținut și apelul (fila 12 dosar apel).
Prima instanță a reținut că în CF 1841 Z, proprietari tabulari ai imobilului figurează reclamanta și (fratele reclamantei, în prezent decedat) și că alte înscrieri în legătură cu imobilul litigios nu rezultă din copia cărții funciare depusă la dosar, iar un extras CF cu situația la zi a imobilului nu a fost depus la dosar.
Curtea reține că din copiain extensoa CF 1841 Z (fila 129-130 dosar fond), mai precis din înscrierea de sub B 9, cu încheierea cf nr. 308 din 29.06.1967, rezultă că imobilul cu nr top 554 de sub a fost transcris în cf 220 în favoarea lui și consorții, reieșind că reclamanta și au înstrăinat imobilul la data de 29.06.1967, anterior preluării acestuia de către Statul Român.
Prin urmare calitatea de persoană îndreptățită o au, potrivit rt. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora. Doar aceste persoane sunt îndreptățite, în înțelesul acestei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent.
Cum în speță calitatea de proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora au avut-o și consorții, doar aceste persoane au calitatea de persoane îndreptățite pentru imobilul înscris în CF 1841
Față de cele de mai sus motivele de apel nu pot fi primite.
În temeiul prevederilor art. 296 Cod procedură civilă cât și al art. 282 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1492 din 19 iunie 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pronunțată în dosar nr-, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1492 din 19 iunie 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - --- - - -
de, dactilografiat de
În 4 ex. la data de 29.12.2009
Judecător fond -, Tribunalul Sălaj
Președinte:Carmen Marta VitosJudecători:Carmen Marta Vitos, Ioan Daniel Chiș
