Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 35/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- Decizia civilă nr. 35/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Daniela Părău JUDECĂTOR 2: Sorina Ciobanu
- - - JUDECĂTOR 3: Daniela Marcu
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare apelul civil declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 144 din 9.03.2005 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 7359/2004.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din 25 februarie 2008 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi.
CURTEA
-deliberând -
Asupra apelului de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 144/09.03.2005 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 7359/-2004 s-a respins ca nefondată contestația formulată de contestatoarea împotriva dispoziției nr. 3331/8 septembrie 2004 emisă de Primarul Mun.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 7359/13.10.2004 numita a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu intimatul Primarul Mun. B anularea dispoziției nr. 3331/8 septembrie 2004 emisă de acesta prin care i s-a respins notificarea formulată la Legea nr. 10/2001, motivat de faptul că petenta nu a făcut dovada proprietății, a modalității prin care imobilul a fost trecut la stat și nici calitatea de moștenitor după defunctul G și obligarea intimatului să emită o nouă dispoziție prin care să-i restituie în natură imobilul format din construcții și teren aferent în suprafața de 320 mp situat în B,- pe care l-a revendicat.
În esență contestatoarea a susținut că a făcut dovada faptului că este moștenitoarea lui G, decedat la 27.10.1931 și că acesta a fost proprietarul imobilului revendicat.
În opinia contestatoarei acest fapt rezultă fără echivoc din înscrisurile anexate la notificare, certificat de deces al numitului G, certificatul ei de naștere și de căsătorie, certificatul eliberat de Arhivele Statului, Filiala B și planul de situație al parcelelor nr. 30 și 32 din anul 1970.
Contestatoarea a mai arătat că prin sentința civilă nr. 3065/16 august 1965 imobilul a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951 de la numiții și, aceștia din urmă având calitatea de chiriași și nu de proprietari, întrucât din anul 1952 imobilul a fost închiriat de către contestatoare acestora.
Din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin notificarea înregistrată la Primăria Mun. B sub nr. 30565/2001 întocmită la 5 septembrie 2001 contestatoarea a solicitat în principal restituirea în natură a imobilului format din casă și teren aferent de 320 mp situat în municipiul B,- care a aparținut tatălui ei, G și în subsidiar acordarea de despăgubiri bănești în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură.
Prin dispoziția contestată nr. 3331/8 septembrie 2004 emisă de Primarul Mun. B s-a respins notificarea întrucât petenta nu a făcut dovada proprietății, a modalității prin care imobilul a trecut la stat și nici calitatea de moștenitor după defunctul
Soluția dispusă prin dispoziția contestată este legală și temeinică întrucât contestatoarea nu a făcut dovada în primul rând a faptului că imobilul revendicat a fost preluat de către statul român de la numitul G, tatăl contestatoarei.
Conform art.3 alin.1 lit. a din Legea nr. 10/2001 "sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora".
De prevederile acestei legi beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite (.4 alin.2 din Legea nr. 10/2001).
Din cuprinsul acestei dispoziții legale coroborate cu art.22 din Legea nr. 10/2001 rezultă că sarcina probei proprietății și a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive revine persoanei care se pretinde a fi îndreptățită.
Din copia sentinței civile nr. 3065/16.08.1965 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului B în dosar nr. 4932/1965 (filele 41- 42 dosar), adresa nr. 29074/IV/- emisă de Sfatul Popular al orașului regional B (fila 43 dosar) procesul verbal de constatare încheiat la 19 iulie 1965 (fila 44 dosar) procesul verbal de inventariere, evaluare și predare încheiat la 30 decembrie 1965 și înscrisul de la fila 120 dosar, rezultă fără echivoc faptul că imobilul revendicat de contestatoare prin notificare situat în mun. B,-, format din casa în suprafața de 85 mp teren aferent de 320 mp a fost preluat abuziv de către statul român în anul 1965 în baza sentinței civile mai sus menționate și a Decretului nr. 111/1951 de la numiții și, care apar ca fiind proprietarii imobilului și nu chiriașii acestuia așa cum pretinde contestatoarea.
Contestatoarea avea obligația conform art.1169 cod civil și art.129 alin.1 Cod procedură civilă să probeze afirmațiile făcute.
Din nici un înscris depus la dosar nu a rezultat faptul că la momentul preluării abuzive a imobilului de către Statul Român, autorii contestatoarei mai era încă proprietarul imobilului revendicat.
Contestatoarea a dovedit doar faptul că este într-adevăr moștenitoare legală a defunctului
S-a motivat că planul de situație de la fila 31 dosar nu face dovada faptului că imobilul a fost preluat de către stat de la moștenitorii lui G întrucât mențiunea " G" de pe acest plan a fost adăugată în anul 2002 de către expertul. Acest fapt rezultă fără echivoc din compararea acestui plan cu planul de situație întocmit în anul 1970 nemodificat aflat la fila 32 dosar.
Certificatul eliberat la 26 august 1992 de către Arhivele Statului B nu este concludent.întrucât se referă la situația imobilului din anul 1944, dată la care imobilul nu trecuse încă în proprietatea statului.
Nici înscrisul de la fila 74 dosar, adeverința nr. 33109/11.08.1995 nu este concludent chiar dacă cuprinde mențiunea că "în dosarul fiscal al imobilului din B,- nu a figurat ca proprietar numitul, întrucât nu mai există arhiva de dinainte de 26.04.1975 cum se arată în aceeași adresă la alin.4.
Nici sentința civilă nr. 14983/18.12.1998 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 8535/1998 invocată de contestatoare nu este relevantă în cauză întrucât nu are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză.
Nu este posibilă restituirea în natură a imobilului contestatoarei și pentru motivul că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, imobilul nu se mai află în proprietatea statului, el fiind înstrăinat în anul 1975 numitului.
Față de aceste considerente s-a respins ca nefondată contestația.
Apelul declarat de contestatoare a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 582 din 15 decembrie 2005 Curții de APEL BACĂU - Secția civilă, cu motivarea că a făcut dovada calității de moștenitoare a numitului care au avut rol financiar nr. 703 deschis la Primăria B iar pentru exercițiul financiar 1944 - 1945 au fost impuse la plata impozitului pentru imobilul situat în B,-; după aceasta dată reclamanta nu a făcut dovadă că imobilul a cărui revendicare o cere era înscris pe rolul autorului ei. astfel că aceasta nu face parte din persoanele îndreptățite la restituirea în natură, sau în echivalent, întrucât imobilul era preluat de stat de la alte persoane fizice.
Împotriva celei din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate, criticile formulate de reclamantă putând fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În susținerea recursului recurenta a arătat în esență că imobilul - casa și terenul în suprafață de 320. - a aparținut autorului ei, a cărei moștenitoare este, din 1930 până în anul 1952 când imobilul, fără teren, a fost închiriat la mai multe persoane fizice, ultimele fiind în perioada 1961 - 1965; după această dată, familia a plecat în Israel, iar Statul Român pentru recuperarea datoriilor făcute de aceștia au fost acționați în judecată și prin sentința civilă nr. 3065/1965 pronunțată de fostul Tribunal Raional în baza Decretului nr. 111/1951 imobilul a fost trecut în proprietatea statului.
Astfel că imobilul a fost trecut abuziv în proprietatea Statului Român, situație constatată și prin sentința civilă nr. 4398/1998 a Judecătoriei Bacău, hotărâre prin care s-a reținut că titlul în baza căruia s-a preluat imobilul privește o persoană care nu a figurat niciodată ca proprietar al imobilului, astfel că preluarea a fost făcută fără titlu.
A mai susținut recurenta că trecerea în proprietatea statului s-a făcut de la chiriași și nu de la adevăratul proprietar, al cărui drept nu s-a stins. În consecință recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Examinând criticile formulate de recurentă în raport de actele aflate la dosar Înalta Curtea constatat recursul fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de apel corect a constatat că reclamanta este moștenitoare (fiica acestuia) lui G conform actelor de stare civilă și certificatului eliberat de Filiala Arhivele Statului
Instanța de apel a omis să analizeze sentința civilă nr. 14983 din 18 decembrie 1998 pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr. 8535/1998, pe considerentul că o astfel de analiză este nerelevantă.
În realitate, era esențial să se aibă în vedere această sentință prin care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că titlul în baza căruia s-a preluat imobilul privește o persoană care nu a figurat niciodată ca proprietar al imobilului, fiind nici o îndoială inopozabil proprietarului de drept al imobilului respectiv autorul contestatoarei. Prin aceeași hotărâre s-a arătat că trecerea în proprietatea statului a imobilului din litigiu s-a făcut în baza unei sentințe judecătorești de la numiții și.
În concluzie prin aceeași sentința s-a constatat că preluarea imobilului s-a făcut fără titlu față de adevăratul proprietar.
Ignorând sentința civilă nr. 14983/1998 a Judecătoriei Bacău, care stabilise cu putere de lucru judecat că imobilul din litigiu a fost preluat abuziv de stat de la persoane care nu au fost niciodată proprietari ai imobilului din litigiu, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală.
Stabilind că reclamanta nu face dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, instanța de apel nu a mai analizat celelalte aspecte referitoare la fondul pricinii, respectiv la măsurile reparatorii care i se cuvin acesteia potrivit legii și notificării adresate unității deținătoare.
Înalta Curte în baza art. 304 pct. 9 și art. 312(5) Cod procedură civilă a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare a apelului
declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.
În rejudecare apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Analizând cererea de apel prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele.
Contestatoarea a solicitat prin notificarea înregistrată la Primăria Mun. B sub nr. 30565/2001 restituirea în natură a imobilului format din casă și terenul aferent de 320 mp situat în mun. B,- care a aparținut tatălui ei, În subsidiar a solicitat acordarea de despăgubiri bănești.
Primăria B, la data de 8 septembrie 2004 sub nr.3331 respinge notificarea, motivat de faptul că petenta nu a făcut dovada proprietății, a modalității prin care imobilul a trecut la stat și nici calitatea de moștenitor după defunctul
În ceea ce priveștecalitatea de moștenitorCurtea reține că potrivit dispozițiilor art.3, art.4 alin.2 din Legea nr. 10/2001 o primă obligație care-i incumbă moștenitorului pentru a putea succede, este aceea ca el să dovedească propria sa calitate, fie că ne aflăm în prezența unei succesiuni legale, fie în prezența unei succesiuni testamentare.
Prin aceasta, el dovedește aptitudinea sa de a succede și vocația lui succesorală.
Din punct de vedere probator, dovada calității de moștenitor se poate face prin certificatul de moștenitor, eliberat de notarul public, în temeiul Legii nr.36/1995 referitoare la notarii publici și la activitatea notarială. Alte acte juridice care dovedesc calitatea de moștenitor, pot fi testamentul, actele de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul dreptului de proprietate.
În speță contestatoarea a dovedit că este moștenitoarea legală a defunctului G cu certificatul de naștere și cel de căsătorie aflat la filele 47 - 48 dosar fond.
Referitor ladovada proprietății și a modalității prin care acesta a trecut în proprietatea statului, se reține că potrivit dispozițiilor art.22 din Legea nr. 10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate, pot fi depuse ca anexe la notificare, o dată cu aceasta sau în termen de cel mult 24 de luni de la intrarea în vigoare a legii, ulterior termenul fiind prelungit până la data de 14 martie 2003.
Întrucât textul nu conține prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite, regulile de drept comun întâlnite în materia acțiunii în revendicare imobiliară, sunt cele aplicabile.
Din economia textului rezultă că dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor a persoanelor îndreptățite se dovedesc cu înscrisuri, sintagma "acte doveditoare" făcând trimitere la orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ, cu efect translativ sau declarativ de proprietate, care generează o prezumție relativă de proprietate, în favoarea persoanei ce îl invocă.
În speță, sentința civilă nr. 14983/18 decembrie 1998 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 8535/1998 (aflată la filele 28-29 dosar fond) a stabilit cu autoritate de lucru judecat că titlul în baza căruia s-a preluat imobilul în cauză privește o persoană care nu a figurat niciodată ca proprietar al imobilului, fiind fără nici o îndoială inopozabil proprietarului de drept al imobilului, respectiv autorul contestatoarei. Prin aceeași hotărâre s-a arătat că trecerea în proprietatea statului a imobilului în litigiu s-a făcut în baza unei sentințe judecătorești de la numiții și.
În concluzie, prin aceeași sentință s-a constatat că preluarea imobilului s-a făcut fără titlu față de adevăratul proprietar.
În acest sens este și certificatul nr. 2514/26 august 1992 emis de Ministerul d e Interne - Direcția Generală a Arhivelor Statului - Filiala Arhivelor Statului B (aflat la fila 38 dosar fond) în care se precizează că moștenitorii -. aveau rolul financiar nr. 703 pentru exercițiul financiar 1944- 1945 și că au fost impuși la plata impozitului prin procesul verbal de impunere nr. 1611/11 iulie 1945.
De asemenea, în procesul-verbal nr. 395 (aflat la fila 39 dosar fond) numitul -. - autorul contestatoarei apare în calitate de proprietar pentru imobilul din - Națională nr. 30.
Față de faptul că contestatoarea a făcut dovada în ceea ce privește proprietatea, modalitatea prin care imobilul a trecut la stat și a calității de moștenitor după G, Curtea va analiza în continuaremăsurile reparatoriicare i se cuvin potrivit legii.
Restituirea în natură a imobilului - casă și teren - nu este posibilă, întrucât acestea nu se mai află în patrimoniul intimatei ci în proprietatea unui terț - numitul din anul 1999. (concluzia expertizei - fila 33 și anexa 2 de la fila 37 - dosar C).
În acest sens, cum restituirea în natură nu mai este posibilă, se impune potrivit art.1 alin.2 din Legea nr. 10/2001 acordarea de măsuri în echivalent - al căror regim este reglementat în prezent prin titlul VII al Legii nr. 274/2005.
Pentru considerentele sus-arătate, în baza dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată în sensul că va admite contestația, va anula dispoziția nr.3331/2004 emisă de Primarul Mun. B și va stabili că contestatoarea este îndreptățită la măsuri reparatorii constând în restituire prin echivalent pentru imobil - construcție și teren în suprafața de 320 mp situat în B,-.
Va obliga intimata să predea după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri secretariatului Comisiei Centrale documentația prevăzută la art.16 din Hot. Guv. nr. 1095/2005.
Va face aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, obligând partea căzută în pretenții în speță intimata - la plata către apelantă a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
- DECIDE -
Admite apelul civil declarat de reclamanta, domiciliată în loc. B, str. - -,.38,.A,.13, jud. B împotriva sentinței civile nr. 144 din 9.03.2005 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 7359/2004 în contradictoriu cu intimatul - pârât PRIMARUL MUN. B, cu sediul în B, jud.
Schimbă în tot sentința civilă nr.144 din 9 martie 2005 Tribunalului Bacău în sensul că:
Admite contestația.
Anulează dispoziția nr. 3331 din 8 septembrie 2004 emisă de Primarul Municipiului B și stabilește că, contestatoarea este îndreptățită la măsuri reparatorii constând în restituire prin echivalent pentru imobil - construcție și teren în suprafață de 320 mp situat în B,-.
Obligă intimata să predea, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, Secretariatului Comisiei Centrale documentația prevăzută la art.16 din Hotărârea Guvernului nr. 1095/27 octombrie 2005.
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 3 martie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
red.sent.
red./
red. //
red.SC/12.03
tehn.DM/ex.5
12/18.03.2008
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Daniela Marcu
