Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 353/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 353
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin Coordonator secție
JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț președinte instanță
Grefier - - -
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de pârâții COMISIA DE APLICARE A LEGII 10/2001 - PRIMĂRIA COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI, ambele cu sediul în com., jud. D, împotriva sentinței civile nr. 172 din 25 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții, cu domiciliul în B, sect. 2,-, și, cu același domiciliu, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic, reprezentând apelanta pârâtă COMISIA DE APLICARE A LEGII 10/2001 - PRIMĂRIA COMUNEI, și intimatul reclamant, lipsind apelantul pârât PRIMARUL COMUNEI și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că a fost depusă întâmpinare formulată de intimații reclamanți.
Consilier juridic pentru apelanta pârâtă COMISIA DE APLICARE A LEGII 10/2001 - PRIMĂRIA COMUNEI, a depus proces-verbal din 9-10.02.1948, cu schița conacului, cererea din 2004, din care reiese că imobilul nu a ieșit niciodată din proprietatea mamei numitei, precum și mai multe adrese.
Intimatul reclamant nu a solicitat termen pentru observarea acestor înscrisuri.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelurilor.
Consilier juridic, pentru apelanta pârâtă COMISIA DE APLICARE A LEGII 10/2001 - PRIMĂRIA COMUNEI, a solicitat admiterea apelurilor și, în principal, reținerea cauzei pentru judecarea pe fond a cauzei. În subsidiar, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal.
Intimatul reclamant a solicitat respingerea apelurilor, arătând că a fost respectat dreptul la apărare al apelanților, întrucât în baza art. 156. se acordă un singur termen temeinic motivat, dar apelanta pârâtă a solicitat amânarea cauzei pe acest motiv la al treilea termen de judecată.
În ceea ce privește excepția de necompetență a tribunalului în judecarea acțiunii, a arătat că Primăria nu a formulat nici un răspuns la solicitările reclamanților din anul 2002, acest fapt echivalând cu un refuz.
CURTEA
Asupra apelului de față:
La data de 14 aprilie 2008, reclamanții și au chemat în judecată pârâții Primarul Comunei județul D și Primăria comunei - Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001, pentru a li se stabili dreptul de proprietate asupra imobilelor - construcții și teren - situate în comuna, județul D, care au aparținut în proprietate autorilor lor și acordarea de despăgubiri conform Legii nr. 10/2000.
În motivarea acțiunii, au arătat că bunica mamei lor, autoarea, a deținut în proprietate, pe raza comunei un și terenuri agricole care, în conformitate cu Decretul nr.187/1945, au fost preluate de stat.
Prin notificarea nr.345/N/14 februarie 2002, făcută în baza Legii nr.10/2001, reclamanții au solicitat acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege pentru conacul preluat abuziv, precizând că, ulterior trecerii imobilelor în proprietatea statului, construcțiile au fost demolate.
Reclamanții mai susțin că, deși au făcut numeroase demersuri către Primăria Comunei, constând în cererii corespondență și deplasări la sediul instituției, cererea lor nu a primit nici o soluționare așa cum prevăd dispozițiile Legii nr.10/2001.
În susținerea acțiunii au depus la dosar notificarea nr.345/N/2002, procesul-verbal ( anexa 2 ) din 1 octombrie 1945, decizia din anul 1948 a Ministrului Agriculturii și Domeniilor, referat nr.30236/1946, adresa nr.3995/4 martie 1946 a Fundației Culturale Regale I către Ministerul Agriculturii și Domeniilor, proces-verbal din 26 mai 1946 din care rezultă exproprierea conacului cu nouă camere, acte de stare civilă, certificat de moștenitor nr.20 din 11 octombrie 2002, certificat de moștenitor nr. 127/963 din 30 mai 1963, certificat de moștenitor nr.87/26 octombrie 2005, adresa nr.6075/3 decembrie 2007 a Primăriei Comunei, adresa nr.66107 din 4 decembrie 1998 a Consiliului Județean și adresa nr.3290/31 august 2007 Guvernului României -Instituția Prefectului Județului
În drept, reclamanții au invocat prevederile Legii nr.10/2001 cu modificările și completările ulterioare conform Legii nr. 247/2005 și decizia nr.20/19 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție -Secțiile Unite, în dosarul nr. 37/2006.
Prin sentința civilă nr.172 din25 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, domiciliați în B,-, sector 2, în contradictoriu cu pârâții COMISIA DE APLICARE A LEGII nr. 10/2001- PRIMĂRIA COM., PRIMARUL COM..
S-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru următoarele imobile construcții, în prezent demolate, care au fost proprietatea autorilor reclamanților, situate pe raza com., jud. D: din cărămidă, acoperit cu țiglă, compus din 10 camere; un grajd de 100 mp, din cărămidă, acoperit cu țiglă; o magazie de cereale, din cărămidă, acoperită cu țiglă; o casă compusă din 3 cameră, pentru servitori, din cărămidă, acoperită cu țiglă.
S-a reținut că autoarea reclamanților, a deținut în proprietate pe raza comunei județul D un imobil compus din cu 10 camere, un grajd din cărămidă, o magazie de cereale, o casă cu 3 camere, imobil preluat de stat în anul 1951, fără a se acorda despăgubiri proprietarilor.
După preluare, toate construcțiile menționate au fost demolate, condiții în care, prin notificarea nr.345/N/2002 - autoarea reclamanților, a solicitat acordarea de despăgubiri în baza Legii nr.10/2001, dar până la data sesizării instanței notificarea nu a fost soluționată.
S-a constatat că, în conformitate cu prevederile Titlului VII din legea nr.247/2005, reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri pentru construcțiile demolate.
Împotriva sentinței au declarat apeluri Primarul comunei și Comisia de Aplicare a Legii nr.10/2001.
În apelul Comisiei s-a invocat încălcarea dreptului la apărare, prin respingerea cererii de amânare formulată de pârâte, cât și inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa obiectului, față de faptul că Primarul nu a emis o dispoziție care să poată fi atacată în justiție.
Dacă instanța a calificat acțiunea drept contestație la Legea nr.10/2001, soluția legală era de respingere ca lipsită de obiect, iar dacă a apreciat-o ca acțiune în constatare a dreptului de proprietate, trebuia trimisă la Judecătoria Calafat, competentă teritorial în soluționare.
Instanța a fost lipsită de rol activ, soluționând cauza fără a solicita dosarul depus de reclamanți la Prefectura
Apelantul Primarul comunei a susținut de asemenea că i-a fost nesocotit dreptul la apărare prevăzut de art.156 Cod pr.civilă și a mai criticat sentința pe excepția lipsei calității procesuale pasive, calitate care pretinde că revine Comisiei locale de aplicare a Legii nr.10/2001.
Apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Dreptul la apărare are valoare de principiu, fiind prevăzut de art.24 din Constituție, iar în accepțiune materială reprezintă totalitatea prerogativelor și garanțiilor procesuale recunoscute de lege părților în vederea valorificării drepturilor și intereselor lor legitime.
În sens formal, dreptul la apărare desemnează dreptul părții de a-și angaja apărător calificat, pentru aoa sista în proces și a-i susține interesele în fața instanței.
Art.156 Cod pr.civilă disciplinează atitudinea procesuală a părților, permițând instanței să dea un singur termen pentru lipsă de apărare, dar numai dacă cererea este temeinic motivată.
Din redactarea normei menționate rezultă că instanța nu este obligată să admită cererea pentru lipsă de apărare, judecătorul fiind cel care are atributul de a aprecia temeinicia motivelor invocate de părți și să respingă cererea dacă nu este întemeiată.
În speță, instanța de fond nu a încălcat dreptul pârâților la apărare, cum susțin aceștia în motivele de apel.
Acțiunea a fost înregistrată la Tribunalul Dolj la 14.04.2008 și s-a acordat prim termen de judecată la 14.05.2008, pârâții fiind citați cu copie de pe acțiune, conform mențiunilor din concepta de la fila 35 din dosar.
La primul termen pârâții nu au fost prezenți în instanță, dispunându-se amânarea la 4.06.2008 pentru a se depune întâmpinare, termen la care pârâții, prin reprezentantul legal au solicitat acordarea unui nou termen pentru a lua cunoștință de conținutul cererii introductive (deci le fusese comunicată) și a-și formula apărările.
Față de această situație, la data de 25.06.2008 întemeiat instanța a apreciat ca nefiind justificată o nouă cerere a pârâților pentru apărare și a dispus în consecință respingerea ei.
Și critica apelantei Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001, privitoare la obiectul cererii de chemare în judecată este nefondată.
Instanța a calificat corect cererea reclamanților ca acțiune formulată în conformitate cu dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, a cărei soluționare în primă instanță este de competența tribunalului.
Faptul că entitatea deținătoare nu a respectat obligația instituită prin art.25 din lege de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură, ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la depunerea notificării sau după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, nu poate îngrădi exercitarea dreptului persoanei îndreptățite de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime, întrucât i s-ar încălca dreptul de acces la justiție garantat de art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens s-a pronunțat și decizia în interesul legii nr.20/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, stabilind că instanța este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea persoanei îndreptățite.
Nu este justificată nici critica referitoare la lipsa de rol activ a instanței, care a pronunțat soluția în temeiul probelor administrate nemijlocit, în măsură să formeze convingerea judecătorilor asupra temeiniciei cererii, nefiind obligatoriu a se solicita dosarul Comisiei, de vreme ce din materialul probator de la dosar rezultă că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile Legii nr.10/2001, reclamanții făcând dovada calității de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege, cât și a dreptului de proprietate al autoarei lor asupra imobilelor în litigiu.
Primarul comunei a invocat lipsa calității procesuale pasive în contestația întemeiată pe prevederile art.26 alin.3 din lege, excepție neîntemeiată, față de prevederile art.21 alin.4 conform cărora, în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către persoanele îndreptățite se face prin dispoziție motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului B, ori, după caz, a președintelui consiliului județean.
Textul menționat conferă în mod expres legitimare procesuală pasivă primarului, în situația în care se atacă în justiție dispoziția emisă în soluționarea notificării formulată de persoana îndreptățită, aceeași soluție impunându-se și în ipoteza în care nu s-a emis dispoziție, cererea persoanei îndreptățite având ca finalitate tocmai sancționarea pasivității autorității competente, de a-și îndeplini obligația legală privind rezolvarea în termen a notificării.
Pentru considerentele arătate, apelurile sunt nefondate și urmează a fi respinse conform art.296 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de pârâții COMISIA DE APLICARE A LEGII 10/2001 - PRIMĂRIA COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI, ambele cu sediul în com., jud. D, împotriva sentinței civile nr. 172 din 25 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții, cu domiciliul în B, sect. 2,-, și, cu același domiciliu.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.6 ex
19.11.2008
Președinte:Tania Țăpurin CoordonatorJudecători:Tania Țăpurin Coordonator, Costel Drăguț
