Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 380/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 380
Ședința publică de la 26 2008
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta, domiciliată în C, cartier Roșie, str. -, - 20,. 2,. 6, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 46 din 3 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C, str. -, nr. 7, jud. D, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelanta reclamantă, reprezentată de avocat și intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, reprezentați de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință depunerea de către Primăria Municipiului Car elațiilor solicitate de instanță la termenul anterior, după care;
Avocat, pentru apelanta reclamantă, a precizat că răspunsul depus la dosar de către Primăria C nu este concludent.
Interpelat de instanță, reprezentantul intimaților pârâți a precizat că Primăria C nu deține numerele factoriale ale străzilor, ci doar schimbarea denumirilor străzilor în timp.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat, pentru apelanta reclamantă, a pus concluzii de admiterea apelului potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, schimbarea sentinței civile apelate în sensul admiterii în totalitate a contestației precizate, apreciind că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, în raport de dispozițiile Legii 10/2001, precum și de regimul juridic al terenului, astfel cum acesta este reflectat de cele două expertize efectuate în cauză; cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, a pus concluzii de respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că în mod corect instanța de fond a anulat doar articolul 2 din Dispoziția nr. 209/10.01.2007, emisă de Primarul Mun. C și a respins cererea de restituire în natură a suprafeței de 490.
CURTEA
Asupra apelului de față;
La data 1 februarie 2007 reclamanta formulat contestație împotriva dispoziției nr. 209 din 10 ianuarie 2007,emisă de Primarul Municipiului C, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială dispoziției contestate, în sensul obligării pârâților Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului C la restituirea în natură și suprafeței de 214. situată în municipiului C- și la plata de despăgubiri pentru construcția demolată în suprafață de 161,70. și nu 121, 44. așa cum s-a reținut în art. 2 din dispoziția menționată.
În motivarea contestației, reclamanta a arătat că împreună cu defunctul său soț au fost proprietarii unui imobil situat în Municipiul C-, județul D, compus din casă de locuit ( cu o suprafață construită de 161,70 ) și teren aferent în suprafață de 474.
Că, imobilul cărui restituire o solicită fost expropriat prin Decretul nr. 443/1982 pentru cauză de utilitate publică, iar construcția de pe teren a fost demolată.
Reclamanta a învederat că formulat notificare în urma căreia s-a emis dispoziția nr. 209/10 ianuarie 2007 prin care s- dispus numai restituirea parțială în natură pentru suprafața totală de 260, urmând ca pentru diferența de 214. dosarul să fie înaintat Secretariatului Comisiei Centrale din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, cu propunerea de acordare de despăgubiri.
De asemenea, s- dispus rambursarea sumei de 585 lei primită cu titlul de despăgubire în anul 1983.
Prin contestație reclamanta a solicitat numai anularea articolului 2 din dispoziția menționată, în sensul obligării la restituirea în natură și a suprafeței de 214. precum și obligarea la acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată, ce a avut o suprafață construită de 161,70. și nu 121,44
Prin dispoziția motivată, completată cu referatul și procesul-verbal ce fac parte integrantă din dispoziție, s-a propus acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 214. întrucât aceasta ar fi ocupată de blocuri de locuințe colective, zonă de protecție bloc, alee de acces și utilități aferente.
În același timp, reclamanta a apreciat că mențiunile nu corespund situației de fapt reale și nu sunt confirmate nici de schița întocmită prin procesul-verbal întocmit la data de 18 octombrie 2006, blocul de locuințe colective nu ocupă decât o mică parte din terenul ce nu s- restituit și pe acest teren nu există alte amenajări de utilitate publică, ce pot justifica dispozițiile legale privind imposibilitatea de restituire în natură.
În drept, a invocat dispozițiile art. 24 alin.3 indice 1, 7, 10, 11 din Legea nr. 10/2001.
Prin încheierea de ședință din 26 februarie 2007 fost încuviințată proba cu înscrisuri și efectuarea unei adrese către Primăria Municipiului C, în vederea înaintării actelor care au stat la baza emiterii dispoziției nr. 209 din 10 ianuarie 2007 emisă de Primarul Municipiului C, iar prin încheierea de ședință de la 30 aprilie 2007 fost încuviințată proba cu expertiza tehnică, specialitatea topografie prin care să se identifice prin dimensiuni și vecinătăți terenul în suprafață de 161,7 mp și suprafața de 474 mp.
Să se precizeze dacă terenul este afectat de utilități publice, unde sunt amplasate și dacă fac imposibilă restituirea în natură, precum și să se identifice căile de acces de interes și utilitate publică, precizându-se ce suprafață ocupă acestea și dacă sunt absolut necesare pentru a asigura accesul locatarilor din imobilele învecinate; să identifice zona de protecție bloc și utilități aferente despre care se face vorbire în referatul anexă la dispoziția de restituire; să se întocmească o schiță anexă în care să se evidențieze prin dimensiuni și vecinătăți terenul solicitat, precum și eventualele construcții existente pe acesta.
Totodată s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice specialitatea construcții civile.
Ca urmare a administrării dovezii cu raport de expertiză judiciară, reclamanta și -a precizat contestația inițială, menționând că solicită restituirea în natură a suprafeței de 214 mp. ca teren aferent construcției, cât și a suprafeței de 161,7 mp reprezentând suprafața construită a casei de locuit demolate, menționând în motivele de fapt că notificarea formulată privea atât terenul aferent, cât și terenul ocupat de casa de locuit ulterior demolată.
La data de 22 februarie 2008, reclamanta a precizat din nou cererea de chemare în judecată, modificând întinderea obiectului cererii de restituire la suprafața de 490 mp, reprezentând diferența din suprafața totală de 740 mp la care este îndreptățită.
În motivele de fapt ale precizării, reclamanta a arătat că imobilul a făcut parte inițial din suprafața de 1838 mp. dobândită de autorii săi prin contractul de vânzare - cumpărare din 22 decembrie 1921, ulterior, conform procesului verbal din 10 1951, rămânând în proprietatea acestora suprafața de 740 mp.
S-a menționat că, prin completarea raportului de expertiză judiciară întocmită în cauză, s-a constatat că autoarea a fost expropriată cu suprafața de 740 mp, acest fapt rezultând din înscrisurile depuse la dosar și că în raport de această întindere a dreptului de proprietate, reclamanta este îndreptățită la restituirea diferenței între 250 mp și 740 mp.
A fost atașat actul de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr. 4950 din 22 decembrie 1921.
Prin sentința civilă nr.46/03 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis în parte contestația formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului
S-a dispus anularea art.2 din dispoziția atacată nr. 209 din 10 ianuarie 2007, emisă de Primarul Municipiului C, numai în ceea ce privește construcția demolată, individualizată prin suprafața de 121,44. și s-a constatat dreptul la măsuri reparatorii al petentei pentru construcția demolată în suprafață de 161,70.
S-a respins cererea de restituire în natură a suprafeței de 490. și s-a dispus emiterea unei noi dispoziții.
Pentru a decide astfel, instanța de fond a avut în vedere probatoriul administrat, respectiv acte și expertiza tehnică topo ordonată, în raport de care a analizat temeinicia și legalitatea dispoziției nr.209/2007 emisă de Primarul Municipiului C, concluzionând că se impune anularea punctului 2 al acesteia, numai în ceea ce privește construcția demolată, individualizată prin suprafața de 121,44. urmând a fi constatat dreptul la măsuri reparatorii în limita suprafeței de 161,70.
Împotriva sentinței, în termen legal a declarat apel reclamanta, susținând că este nelegală și netemeinică.
Critica adusă sentinței, vizează următoarele aspecte:
- cu privire la obiectul cererii de restituire în natură și întinderea dreptului pretins, motivarea instanței de fond este contrară reglementărilor în materia restituirii și total eronată, ignorându-se înscrisurile depuse la dosar;
- că, deși în notificarea formulată inițial s-a menționat numai suprafața de 474. teren și terenul ocupat de construcția demolată de 161,7. aceasta nu reprezintă un impediment în calea restituirii integrale a suprafeței de teren expropriată, voința apelantei fiind aceea a restituirii în natură a imobilului - teren;
- față de faptul că pe parcursul cercetării judecătorești au fost descoperite înscrisuri care atestau întinderea reală a terenului a cărui restituire se solicită, coroborate cu concluziile expertizei topo efectuată în cauză, creează convingerea instanței că întinderea reală a terenului solicitat este mai mare decât cea reținută și de către primărie în actele premergătoare emiterii dispoziției;
- că, raportul d expertiză este relevant în ceea ce privește identitatea dintre imobilul din- și-;
- că, greșit s-au aplicat dispozițiile art. 11 alin. 3 din Legea nr.10/2001 și s-a respins cererea de restituire în natură, în felul acesta fiind incidente dispozițiile art. 1 alin. 2 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ce ar permite Statului limitarea dreptului de proprietate privată în beneficiul unui interes general, obștesc;
- că, instanța de fond a dat o interpretare greșită sintagmei " amenajare de utilitate publică"și că platforma de gunoi constituie o construcție neautorizată, cu caracter provizoriu, situație în care prin ridicarea acesteia s-ar permite restituirea suprafeței de 31., însă interpretările instanței de fond sunt greșite.
În drept, apelanta și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 282 și următoarele Cod pr. civilă - art. 3, 7, 10, 11 din legea nr.10/2001 și art. 1 alin. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO.
În raport de motivele de apel, Curtea a purtat corespondență cu intimată pentru a se comunica evoluția în timp sub aspectul nomenclaturii stradale și a numărului factorial al imobilului situat în C,-; să se precizeze dacă este identitate între imobilul menționat mai sus și cel identificat în anul 1982 pe-, actualmente-.
Apelul este nefondat.
Apelanta reclamantă, persoană îndreptățită în sensul art. 3 lit. a și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, a declanșat faza administrativă obligatorie prevăzută de această lege prin notificarea nr. 1085/2001 adresată Primăriei C, solicitând măsuri reparatorii pentru imobilul - casă și teren expropriat în temeiul Decretului nr. 443/14.12.1982.
Prima etapă a fost finalizată prin emiterea Dispoziției nr. 209/2007, emisă de Primarul Municipiului
La punctul 1 al dispoziției s-a dispus restituirea parțială în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 150 și respectiv 110 din totalul de 474 expropriați, iar la art. 2 al dispoziției s-a propus acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru construcția demolată în suprafață de 121,44 și terenul în suprafață de 214, imposibil de restituit.
Apelanta reclamantă a uzat de faza judiciară, facultativă, și a contestat punctul 2 al dispoziției, criticând modul de rezolvare al cererii de restituire în natură și întinderea dreptului pretins în ceea ce privește suprafața construită a imobilului demolat și a terenului expropriat.
Critica apelantei în ceea ce privește aspectul mai sus relevat este neîntemeiată și urmează a fi înlăturată.
Instanța de fond a stabilit corect întinderea suprafeței de teren preluate de stat prin efectul exproprierii, cât și întinderea suprafeței construcției demolate în raport de decretul de expropriere și procesul - verbal de preluare (filele 11, 13 dosar).
Susținerea apelantei că în fapt suprafața de teren preluat a fost mai mare, astfel cum concluzionează expertul, a fost înlăturată corect de tribunal cu motivarea că nu există identitate între terenul din litigiu și terenul prin care autorii au dobândit suprafața de 1838, situată în-, întrucât nu există certificat de nomenclatură stradală și număr factorial, care să ateste acest fapt.
Deși în apel s-au făcut demersuri pentru a se constata identitatea pretinsă de apelantă, intimata nu a comunicat un răspuns favorabil și a făcut cunoscut faptul că nu ține evidența numerelor factoriale.
Critica referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001 este de asemenea neîntemeiată.
În soluționarea cererii de restituire în natură, tribunalul a avut în vedere îndeplinirea scopului exproprierii, respectiv construcția unor blocuri de locuințe colective, precum și ocupațiunea terenului nerestituit, întrucât i s-a dat afectațiunea de trotuar, alei acces, platformă gunoi, teren destinat exploatării normale a blocului O 12 și spațiu.
Tribunalul a raportat dispozițiile art. 2 din normele metodologice de aplicare a legii nr. 10/2001, aprobate prin nr.HG 250/2007 la reglementările referitoare la proprietate cuprinse în CEDO și în protocoalele adiționale la această convenție în ceea ce privește utilitatea publică a terenului imposibil de restituit.
Interpretând normele dreptului intern, în raport de dreptul internațional, s-a concluzionat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. 2 din Protocolul nr. 1 adițional la convenție, în ceea ce privește dreptul statelor membre de a reglementa folosința bunurilor conform interesului general, prin elaborarea și punerea în aplicare a unor acte normative în acest sens.
Fiindcă Legea nr. 10/2001 și normele metodologice de aplicare unitară a acestei legi reprezintă acte normative în accepțiunea art. 1 alin. 1 și alin. 2 din Protocolul nr. 1, Tribunalul a făcut trimitere la art. 10 din lege și art. 10.3 din nr.HG 498/2001, care prevăd că, în toate cazurile, entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica în mod exact terenul și vecinătățile, destinația actuală, suprafața acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (străzi, trotuare, parcări amenajate), utilizarea unor asemenea amenajări subterane (conducte de apă, gaze, petrol, electricitate).
Tribunalul a stabilit corect starea de fapt căreia i-a aplicat dispozițiile art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001, raportate la normele dreptului internațional, situație în care, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, urmează a se respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanta, domiciliată în C, împotriva sentinței civile nr. 46 din 3 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./5 ex.
11.12.2008
Jud.fond
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Nela Drăguț
