Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 39/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.39
Ședința publică din 25 februarie 2010
PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
GREFIER:- -
S-a luat în examinare după casare, apelul declarat de reclamanții și (născută ) împotriva sentinței civile nr. 1878/PI/15.04.2008, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Timiș - secția civilă -, în contradictoriu cu pârâții intimați PRIMARUL MUNICIPIULUI T și STATUL ROMÂN reprezentat de CONSILIUL LOCAL al MUNICIPIULUI T, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru apelanții reclamanți, avocat, iar pentru intimații pârâți Statul Român - reprezentat de Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului T, consilier juridic .
Procedura legal îndeplinită.
După verificarea actelor și lucrărilor dosarului, la întrebarea instanței dacă părțile mai au de formulat alte cereri ori probe sau de invocat excepții, reprezentanții legali ai părților litigante declară, că mai au de formulat alte asemenea cereri sau probe, în care situație, Curtea acordă cuvântul în fond părților, la cererea acestora.
Apărătoarea reclamanților apelanți, solicită admiterea apelului așa cum este formulat în scris, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței a o depune la dosar.
Consilier juridic, solicită respingerea apelului reclamanților, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1878/PI/15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului T și Consiliul Local T, a anulat Dispoziția nr. 2273/30.07.2007 emisă de pârâtul Primarul Municipiului T și a obligat același pârât să emită o nouă dispoziție de retrocedare în natură a imobilului înscris în CF 8589 T, nr. top 16684, casă și C de 734 mp în limita spațiului aflat în patrimoniul Statului și în echivalent în limita spațiului înstrăinat conform Legii nr. 112/1995.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timiș a reținut că prin notificarea nr. 3443 din 22 martie 2001, contestatorii și au solicitat restituirea în natură a imobilului situat situat în T,-, înscris în nr. 8589 T, nr. top. 16684, iar prin dispoziția contestată nr. 2273/30.07.2007 emisă de Primarul municipiului T s-a respins notificarea, cu motivarea că, din actele depuse de contestatori, nu rezultă calitatea acestora de persoane îndreptățite și nici dreptul lor de proprietate conform Legii nr. 10/2001, republicată; că,din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamanții contestatori au făcut dovada calității lor de persoane îndreptățite la restituirea conform Legii nr. 10/200, calitate conferită, de asemenea, prin cele două sentințe emise de Tribunalul Regional Haifa, traduse și apostilate, prin care se face dovada că aceștia sunt succesorii numiților, respectiv ai lui, aceștia din urmă fiind foștii proprietari tabulari ai imobilului revendicat; că imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950, iar în ce privește solicitarea de restituire în natură, s-a reținut că nu tot imobilul se mai află în proprietatea statului și s-a dispus emiterea unei noi dispoziții de retrocedare în natură a imobilului înscris în nr. 8589 T, nr. top. 16684, casă și C de 734. în limita spațiului aflat în proprietatea statului și, în echivalent, în limita spațiului înstrăinat conform Legii nr. 112/1995.
Prin decizia civilă nr. 267 din 20 noiembrie 2008, Curtea de APEL TIMIȘOARA - secția civilă - a admis apelul declarat de reclamantul, și; a desființat sentința apelată; a trimis cauza la Tribunalul Timiș pentru soluționarea fondului și a respins apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului T, reținând în esență, că, în mod legal, a stabilit prima instanță că reclamanții au dovedit calitatea lor de moștenitori ai foștilor proprietari a imobilului, dispozițiile art. 4(2) din Legea nr. 10/2001 fiind incidente în cauză, față de actele administrate în cauză; că, indiferent de faptul că imobilul este susceptibil de restituire în natură în totalitate sau în parte, Decizia nr. XX/19.03.2007 dată de ICCJ este obligatorie față de disp. art. 329 alin. 3 Cod pr. civ. În baza acestei decizii, instanța de judecată are posibilitatea ea însăși ca în situația în care apreciază că în mod nelegal persoana notificată refuză restituirea, să oblige pe aceasta la repararea "în natură a prejudiciului cauzat prin abuziva preluare a imobilului".
S-a concluzionat, că prima instanță, reținând că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a apartamentelor nevândute, era ținută să dispună în acest sens și nu să oblige pârâtul Primarul Municipiului la emiterea unei noi dispoziții reparatorii în echivalent în sensul art. 20 și 26 din Legea nr. 10/2001; că trebuia să dispună și cu privire la suprafața de teren solicitată de reclamanți și că nu poate fi primită cererea reclamanților prin care au solicitat că, în apel, să se dispună restituirea în natură.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și și pârâtul Primarul Municipiului
Prin decizia civilă nr. 8812 din 29.10.2009, pronunțată în dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție B - secția civilă și proprietate intelectuală - admite recursul declarat de reclamanții și (născută ) împotriva deciziei civile nr. 267 din 20 noiembrie 2008 Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția civilă, pe care o casează în parte.
Trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului declarat de reclamanți.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Constată nul recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului T împotriva aceleiași decizii.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție B, examinând apelul reclamanților prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă a constatat că este fondat, întrucât instanța de apel a soluționat greșit apelul reclamanților fără a intra în cercetarea motivelor de apel, făcând aplicarea greșită a prevederilor art. 297 al. 1 Cod procedură civilă, deoarece prima instanță a cercetat fondul litigiului, tranșând chestiunea litigioasă dedusă judecății.
În ce privește recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului T, aceeași Înaltă C de Casație și Justiție a constatat că acesta este nul, conform art. 306 al. 1 Cod procedură civilă, întrucât nu a fost motivat, în sensul că deși s-a indicat art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, acest recurent pârât nu a formulat critici concrete și dezvoltate privind modul de judecată al instanței care să facă posibilă încadrarea în aceste motive de recurs, ținându-se seama și de prevederile art. 302/1,306 al. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, precum și de faptul că art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă a fost abrogat prin nr.OUG138/2000 și aceasta critică nu mai poate face obiectul controlului judiciar pe calea recursului.
Instanța supremă, prin aceeași decizie de casare a mai dispus pe lângă casarea în parte a deciziei atacate cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului reclamanților și menținerea restului dispozițiilor deciziei recurate privind respingerea apelului pârâtului Primarul Municipiului
În consecință, verificând sentința civilă apelată -, în limitele cererii de apel formulat de reclamanți și a deciziei de casare a instanței de recurs - în raport de ansamblul probelor de la dosar administrate la prima instanță, coroborate și cu dispozițiile art. 282 raportat la art. 295 Cod procedură civilă, Curtea stabilește că prezentul apel al reclamanților, aflat în rejudecare, este nefondat, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, soluția primei instanțe fiind corectă.
Într-adevăr, din analiza întregului material probator administrat în dosar, Curtea constată că sentința civilă apelată este temeinică și legală, întrucât prima instanță a rețin ut o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prev. de art. 20 al. 2 și 26 din Legea nr. 10/2001, art. II din Titlul II al nr.OUG 184/2005, raportate la dispozițiile Legii nr. 112/1995, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică de natură să atragă schimbarea, desființarea ori anularea sentinței civile apelate, bine și cu temei fiind, așadar, admisă contestația reclamanților în modul arătat și pentru considerentele expuse judicios și pe larg de către prima instanță, însușite în totalitate și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în apel nefiind întemeiate, iar în dosar este bine reținut de către prima instanță că reclamanții au făcut dovada drepturilor de proprietate în condițiile Legii nr.10/2001 și că aceștia sunt îndreptățiți, în parte, la restituirea în natură a imobilului în litigiu,respectiv în măsura în care acesta nu a făcut obiectul Legii nr. 112/1995.
În ce privește solicitarea reclamanților de restituire în natură,Curtea reține că în mod temeinic și just prima instanță a constatat - conform precizării de acțiune - că nu tot imobilul în litigiu se mai află în proprietatea Statului Român.
Astfel, apartamentele nr. 3 si 4 au fost înstrăinate conform Lg. 112/1995, iar contestatorii nu au făcut dovada in sensul că ar fi solicitat si obtinut desfiintarea acestor înstrăinări.
Prin precizarea adusa contestatiei de față (174) acestia au solicitat restituirea in natura doar a.2, 4a si 5+6, terenului de 734 mp, precum si a spatiului comercial inscris in CF - ind. T, nr. top. 16.684/VII si in CF col.8589.
Totodata in ce privește terenul de 734 mp, au arătat ca in măsura in care se va aprecia ca nu sunt indreptatiti la redobandirea dreptului de proprietate asupra terenului, optează pentru atribuirea unui drept de folosință speciala asupra terenului, conform art. II din Titlul II al OUG 184/2002(185).
Potrivit disp.art. 20 alin (2)din Legea 10/2001republ." în cazul in care imobilul a fost vandut cu respectarea prev.Lg. 112/1995, pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatie de locuinta trecute in proprietatea statului, cu modificarile ulterioare, persoana indreptătită are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piata corespunzatore a intregului imobil, teren si constructii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare. Daca persoanele indreptatite au primit despagubiri potrivit Lg. 112/895, ele au dreptul la diferenta dintre valoarea incasată, actualizata cu indicele inflației si valoarea corespunzătoare a imobilului.(3) In cazurile prevazute de alin.2 masurile reparatorii prin echivalent constau in compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei îndreptatite, sau despăgubiri acordate in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv. (4) Persoanele îndreptatite care nu au formulat cereri potrivit prev.Lg. 112/95, precum si cele ale caror cereri au fost respinse ori nu au fost solutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi au dreptul de a formula asemenea cerere in conditiile prezentei legi. (5)In situatia imobilelor prevazute la al.(2) masurile reparatorii in echivalent se acordă sau, după caz, se propun prin dispozitia motivata a primarului, respectiv primarului general al mun. B".
Prin urmare, pentru apartamentele instrăinate conform Lg. 112/1995, contestatorii sunt indreptatiti la masuri reparatorii prin echivalent care se acordă sau se propun după caz, prin dispozitia motivata primarului, astfel încât acesta nu este atributul instantei. Pentru aceste considerente instanta nu poate da curs solicitarii contestatorilor in sensul de a se pronunta ea insasi cu privire la restituirea in natura.
Urmeaza ca pârâtul Primarul Mun. T sa fie obligat sa statueze asupra notificarii contestatorilor, cu observarea disp.art. 20 in corelatie cu art. 26 si art. 1 din Lg. 10/2001,republ. adica sa emita o noua dispozitie de retrocedare in natura a imobilului litigios in limita spatiului aflat in patrimoniul Statului si,în echivalent, in limita spatiului înstrăinat.
De asemenea, urmeaza ca, in ce priveste terenul de 734 mp, sa se aiba in vedere disp.art. 2 din Titlul II al OUG 184/2002, potrivit cu care cetatenii straini si apatrizii care au calitatea de persoane indreptătite potrivit Legii 10/2001 la restituirea in natura a unor terenuri, situate in intravilanul localitatilor, pot opta pentru dobandirea unui drept de folosintă special care confera titularului dreptului si obligatiile conferite de lege proprietarului, cu exceptia dreptului de dispozitie.
Așa fiind, în raport de considerentele ce preced, Curtea stabilește că în mod corect și just, prima instanță a admis în parte contestația reclamanților, obligând pârâtul Primarul Municipiului T să emită o nouă dispoziție motivată de restituire parțială în natură a imobilului din litigiu, în limita spațiului aflat în patrimoniul statului și, în echivalent în limita spațiului înstrăinat, în temeiul Legii nr. 112/1995.
Așadar, prima instanță a apreciat corect că nu se pot restitui în natură apartamentele nevândute prin hotărârea instanței, deoarece pentru partea vândută, în temeiul Legii nr.112/1995, Primarul urmează să fie obligat să emită o dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent.
În consecință, cum deci criticile formulate în apel d e reclamanți nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să facă admisibil acest apel și să influențeze soluția primei instanțe, care este deci corectă, sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest apel al reclamanților de mai sus, menținând în vigoare sentința civilă apelată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosar și cu respectarea principiului disponibilității, care guvernează procesul civil și căruia îi este specific, în sensul rezolvării litigiului de față în limitele investirii instanței (însăși reclamanții prin contestația lor solicitând, ca dacă nu este posibilă restituire în natură, în tot sau în parte a imobilului în cauză să fie obligat Primarul Municipiului T la emiterea dispoziției prin care să propună acordarea de despăgubiri pentru partea din imobil care nu se poate restitui), reclamanții nedovedind că apelul lor ar putea fi găsit admisibil, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg de
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, în apel, de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții și (născută ) împotriva sentinței civile nr.1878/PI/15.04.2008, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Timiș - secția civilă -.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Se comunică cu:
Reclamanții apelanți
- ales la av. în T,-,. 5
(născută ) - idem -
Pârâții intimați
PRIMARUL MUNICIPIULUI - B-dul -, nr. 1
STATUL ROMÂN reprezentat de CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI - T - idem -
Red. /02.03.2010
Tehnored /04.03.2010
Ex.6
Primă instanță:
Președinte:Trandafir PurcărițăJudecători:Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat
