Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 4/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 4/A/2009
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de reclamanta și de pârâtul Primarul municipiului D împotriva sentinței civile nr. 103/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru apelanta reclamantă, lipsă fiind aceasta, apelantul pârât Primarul municipiului D și apărătorul său av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus o adresă din partea Consiliului local al mun. D, ca răspuns la solicitarea instanței, prin care se arată că Primăria municipiului D nu deține terenuri ce pot fi acordate în compensare persoanelor îndreptățite la Legea 10/2001, iar din partea apelantului pârât Primarul municipiului s-au depus note de ședință, concluzii scrise și notă de cheltuieli, formulate prin avocat.
Apărătorul apelantei reclamante arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul părții prezente.
Apărătorul apelantei reclamante solicită admiterea apelului promovat, modificarea sentinței atacate în sensul obligării Primarului municipiului D la anularea dispoziției atacate și emiterea unei noi dispoziții prin care să i se acorde reclamantei, în compensare, terenul identificat și expertizat prin lucrarea întocmită la fond. Fără cheltuieli de judecată.
În susținerea apelului, arată că nu este de acord cu dispoziția emisă de Primar prin care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură și, deși acesta a arătat că nu deține terenuri în compensare, reclamanta a identificat un teren, expertizat la fond și care, potrivit extrasului CF aparține Statului Român și
este liber de sarcini, iar construcția edificată pe acesta nu este înscrisă.
Solicită instanței a face aplicarea art. 14 din Legea 10/2001.
-//-
Cu privire la apelul promovat de către pârâtul Primarul municipiului D, solicită respingerea acestuia.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor civile de față;
Prin contestația înregistrată la ribunalul Hunedoara - Secția civilă, în data de 10.09.2007, contestatoarea a solicitat anularea dispoziției nr. 2000/2007, emisă de intimatul Primarul Municipiului D, și obligarea acestuia la restituirea în natură a imobilului, prin compensare cu o altă suprafață de teren disponibil pe raza Municipiului
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că are calitatea de moștenitor a fostului proprietar al imobilului, în suprafață de 2037 mp, preluat abuziv de stat prin expropriere, în baza Decretului nr. 166/1988. A arătat că imobilul respectiv, notificat în condițiile Legii 10/2001, nu poate fi restituit în natură, astfel că solicită ca echivalentul acestuia să-i fie acordat în compensare un alt teren de aceiași categorie.
Prin sentința civilă nr. 103/18.06.2008 Tribunalul Hunedoara - Secția civilă, a respins contestația formulată de reclamantă, fără cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței, s-a reținut că prin dispoziția atacată, nr. 2000/2007, intimatul Primarul Municipiului D, în exercițiul atribuțiilor conferite de Legea 10/2001, a soluționat cererea notificată prin executor judecătoresc, prin care contestatoarea solicita restituirea în natură sau echivalent, prin compensare, a imobilului teren ce a fost expropriat antecesorului său, situat în D,-, înscris în CF 4320, nr. top. (3495 - 3505)/35/1. Prin dispoziția atacată, intimatul a constatat calitatea autoarei notificării de persoană îndreptățită să beneficieze de reparațiile reglementate de Legea 10/2001, pentru imobilul expropriat de stat, și faptul că terenul nu poate fi restituit în natură. Au fost propuse contestatoarei, măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile legii speciale, respectiv Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Întrucât restituirea în natură a imobilului expropriat prin Decretul nr. 166/1988 nu este posibilă, terenul fiind ocupat efectiv, și față de opțiunea contestatoarei, s-a dispus o expertiză judiciară în topografie, care a concluzionat că terenul indicat de contestatoare, este ocupat efectiv și integral de o construcție cu profil de super - market. Nefiind identificat un alt imobil liber de construcții sau de sarcini, care să poată fi atribuit contestatoarei, instanța a respins contestația. Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, urmează să stabilească prin decizie, titlurile de despăgubiri
care i se cuvin.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatoarea și intimatul Primarul Municipiului
-//-
Contestatoarea a solicitat anularea sentinței și rejudecând dosarul, să fie admisă contestația așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului, contestatoarea susține că deși a invocat art. 14 din Legea 10/2001, instanța nu a dat nici o explicație de ce acest articol nu poate fi aplicat în cauză. Terenul identificat prin expertiză aparține Primăriei, nu este vândut iar în CF 8093 D, este liber de sarcini.
Prin apelul declarat, intimatul Primarul Municipiului Das olicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, susținând că a solicitat aceste cheltuieli, și prin considerentele sentinței rezultă că instanța de fond le-a apreciat ca fiind justificate.
Primarul Municipiului Dad epus întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat de contestatoare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, arată că terenul indicat de contestatoare este imposibil de acordat în compensare, fiind în integralitate ocupat de construcții cu profil super market, articolul invocat de contestatoare fiind aplicabil în situația în care terenul afectat este cel expropriat, ceea ce nu este cazul în speță.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de apel, Curtea reține următoarele:
La solicitarea instanței, Consiliul Local al Municipiului D, cu adresa nr. 194/14.01.2009, a adus la cunoștință instanței că Primăria Municipiului D nu deține terenuri care pot fi acordate în compensare persoanelor îndreptățite care au depus notificări în baza Legii nr. 10/2001. Inițial, dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției de contencios Administrativ și Fiscal, care s-a desesizat și l-a trimis Secției Civile, spre competentă soluționare.
Apelul declarat de Primarul Municipiului D, prin care solicită acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în fața instanței de fond, este întemeiat și în baza art. 296 cod procedură civilă, urmează să fie admis. În mod corect instanța de fond a reținut în considerentele sentinței, aplicarea prevederilor art. 274 cod procedură civilă, însă prin dispozitiv au fost respinse aceste cheltuieli. Se constată că a fost depusă dovada onorariului de avocat, că au fost solicitate cheltuieli de judecată și trebuiau acordate, potrivit textului legal sus menționat. Constatând că este contrarietate între considerentele și dispozitivul sentinței atacate cu privire la acest aspect, și că sunt incidente prevederile pct. 7 ale art. 304 cod procedură civilă, urmează să fie admis apelul așa cum a fost formulat. Va fi schimbată în parte sentința, în sensul că va fi obligată intimata să plătească suma de 1000 lei cheltuieli de judecată pentru judecata în fond a cauzei.
În concluziile scrise depuse pentru ultimul termen de judecată, apelantul a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate cu prezentul apel.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, față de soluția adoptată va fi obligată intimata să plătească apelantului, cheltuieli de judecată de 1190 lei în apel, reprezentând onorariu de avocat.
(continuarea deciziei 4/A/2009 dată în dosar -)
În ceea ce privește apelul contestatoarei: solicită aplicarea art. 14 din Legea 10/2001. În mod legal, instanța de fond a respins cererea de atribuire a unui alt teren în schimbul celui expropriat și imposibil de restituit în natură, reținând că terenul indicat de contestatoare nu este liber - fiind construit un supermarket.
Art. 14 din Legea 10/2001 stabilește că "dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de lege face obiectul unui contract de locațiune.", deci textul legal se referă laimobilul restituit. Aceasta semnifică faptul că imobilul preluat abuziv de stat este cel care poate fi restituit persoanei îndreptățite. Contestatoarea nu este însă în această situație: ea solicită măsuri reparatorii prin atribuirea unui teren în compensare, deci o altă situație juridică. Imobilul care, eventual, i s-ar putea atribui, în speța de față, ar fi o măsură reparatorie și nu s-ar încadra în sintagma deimobil restituiConcluzionând, situația contestatoarei nu se încadrează în prevederile art. 14 din legea 10/2001, astfel că sentința tribunalului este legală și temeinică, și urmează a fi menținută.
În temeiul art. 296 cod procedură civilă se va respinge ca nefondat apelul contestatoarei.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului D împotriva sentinței civile 103/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara pe care o schimbă în parte în sensul că obligă reclamanta să plătească pârâtului cheltuieli de judecată de 1000 lei. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă intimata să plătească apelantei suma de 1190 lei cheltuieli de judecată în apel.
Respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 103/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red. /Tehn.
4 ex/03.02.2009; -
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Anca Neamțiu
