Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 41/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 41
Ședința publică de la 12 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
La ordine fiind judecarea apelului civil declarat de apelantul împotriva sentinței civile ne.1822 din 03.10.2007, pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL MUNISIPIULUI I, având ca obiect Legea 10/2001;
La apelul nominal din ședința publică se prezintă avocat pentru apelantul și consilier juridic pentru intimatul Primarul Municipiului I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina - în stadiul procesual al apelului - se află la al treilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, termenul acordat este în vederea administrării probei cu înscrisuri.
Avocat depune la dosar, în copii, chitanțe de achitare a impozitului pe clădiri.
Consilier juridic arată că a primit duplicatul actelor depuse, a luat cunoștință de acestea și nu solicită un termen de judecată pentru lua cunoștință de acestea.
Apelul fiind în stare de judecată, s-a dat cuvântul în apel.
Avocat solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței instanței de fond și admiterea acțiunii prin care se cere retrocedarea în natură a terenului conform concluziilor expertizei extrajudiciare depusă la dosar.
Susține că în mod nejustificat instanța de fond anulat zdelca prin care apelantul a cumpărat restul de teren, zdelca a fost încheiată în anul 1945 când au început exproprierile, de aceea nu a fost înregistrat terenul din zdelcă.În registrul de expropriere nu a fost trecut și fostul proprietar. După anul 1990 s-a restituit de la nr.12 deși la nr.12 era cumpărat cu zdelcă.
Solicită acordarea unui termen pentru depune note de concluzii scrise. Cu cheltuieli de judecată, conform chitanțelor aflate la dosar.
Consilier juridic, pentru intimat, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Arată că apelantul nu a făcut dovada decât că este proprietar pentru 966. și a primit 1326.
Prin notificare se solicită acordarea de despăgubiri. Conform art.22 din legea nr.10/2001 depunerea notificării peste termen este egală cu pierderea dreptului de a solicita restituirea terenului în natură.
În replică, avocat, arată că restituirea în natură a terenului este posibilă.
CURTEA DE APEL;
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr.1822 din 3.10.2007 a Tribunalului Iașis -a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că:
Reclamantul a formulat contestație împotriva dispoziției nr.3554 din 4.12.2006 emisă de Primarul Municipiului I motivat de faptul că în dispoziție nu este trecut cuantumul despăgubirilor solicitate, că nu a primit despăgubiri pentru întreg imobilul și că solicită acordarea de despăgubiri în echivalent bănesc care să reflecte valoarea reală a imobilului naționalizat.
Ulterior reclamantul și-a modificat acțiunea solicitând și restituirea suprafeței de 500. (diferența dintre suprafața preluată de stat și cea reconstituită prin nr.-/1993.
Analizând actele și lucrările dosarului se reține că notificarea reclamantului din 14.07.2001 vizează acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul preluat de stat în baza Decretului de Expropriere nr.57/1985, cererea de despăgubiri referindu-se la imobilele construcții și anexe.
Prin dispoziția contestată nr.3554/4.12.2006 emisă de Primarul Municipiului I s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru construcțiile demolate, reținând că pentru teren, reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991 pentru suprafața de 1380.
Din actele depuse la dosar rezultă că prin contractul de vânzare-cumpărare din 9.07.1947 părinții reclamantului cumpără din suprafața de 1900. și intră astfel în indiviziune cu numitul.
Conform sentinței civile 2922 din 6.07.1956 prin ieșirea din indiviziune cu numitul părinților reclamantului le revine în proprietate exclusivă lotul B al imobilului din I,--12 în suprafață de 935,6.
Astfel, atât din certificatul de moștenitor nr.130/1978 cât și nr.899/1984 nu se face nici o mențiune referitoare la vreo suprafață de teren mai mare de 935,6.
Reiese că ceea ce s-a preluat de către stat în baza Decretului de expropriere nr.85/1957 este numai suprafața de 935,60. teren pe care se aflau construcții cu destinația de locuință și anexe.
Nu rezultă din nici un act că suprafața preluată de la autorii reclamantului ar fi de 1871. astfel că cererea privind restituirea și a suprafeței de 500. teren este neîntemeiată, reclamantul nefăcând dovada calității de persoană îndreptățită și pentru această suprafață conform art.3 Legea 10/2001, având în vedere faptul că reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1380. teren de la aceeași adresă conform Legii 18/1991.
Într-adevăr, există o zdelcă din 10.08.1947 prin care îi vinde tatălui reclamantului o suprafață de teren în I, str. -. - nr.10-12, fără însă a se specifica suprafața vândută și fără ca înscrisul sub semnătură privată să fie urmat de întocmirea formei autentice.
Toate înscrisurile care privesc ulterior proprietatea lui (tatăl reclamantului) se referă doar la terenul în suprafață de 935,60. și nu la vreo suprafață mai mare.
Celelalte critici față de dispoziția nr.3554/2006 sunt și ele neîntemeiate, întrucât prin dispoziția emisă, unitatea notificată în temeiul Legii 10/2001 nu trebuie să arate cuantumul despăgubirilor acordate solicitantului și nici mențiunea acordării de despăgubiri bănești.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în Legea 247/2005 titlul VII "pentru asigurarea resurselor financiare necesare acordării de despăgubiri se înființează Fondul Proprietatea".
Conform art.3 și 13 titlurile de despăgubiri se emit de Cancelaria Primului Ministru prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubiri se stabilește în raportul de evaluare de către anumiți evaluatori, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor emite decizii prin care se dispune emiterea titlului de despăgubiri.
Față de toate aceste considerente, se va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța de fond a respins apărările sale privind dreptul de proprietate al părinților săi asupra terenului de 1871,20. fără nici o motivație pertinentă, neținând cont de probele administrate în acest sens, prin expertiza extrajudiciară depusă la dosar demonstrând că este posibilă restituirea în natură a suprafeței de 491,20. iar cu privire la despăgubiri, valoarea acestora trebuia menționată în dispoziție atât timp cât a depus și o expertiză de evaluare prin care s-au stabilit sumele pentru imobilele demolate.
Apelul este nefondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de apel reține că:
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a formulat contestație împotriva dispoziției nr.3554 din 4.12.2006 emisă de Primarul Municipiului I motivat de faptul că a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobil format din teren și construcții situat în I, str. -. - nr.10, iar prin dispoziția contestată nu s-a stabilit cuantumul acestor despăgubiri, pentru ca ulterior să poată formula eventuale obiecțiuni dacă nu este de acord cu suma acordată, motiv pentru care în raport de noile modificări legislative solicită acordarea de despăgubiri în echivalent bănesc care să reflecte valoarea reală a imobilului naționalizat.
Prin notificarea nr.565/N/2001 depusă la biroul executorului judecătoresc, reclamantul în calitate de moștenitor al defuncților săi părinți solicită acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent a diferenței dintre despăgubirile acordate în anul 1951 când a fost expropriat imobilul și valoarea reală a acestuia în conformitate cu dispozițiile art.11 al.7 Legea 10/2001, stabilindu-se o despăgubire în cuantum de 40000 lei, construcțiile fiind demolate, în calculul acestor despăgubiri fiind inclus doar un apartament, deși imobilul avea două apartamente, nefiind astfel incluse în calculul despăgubirilor un beci din piatră șlefuită, o cramă zidită din piatră șlefuită, două construcții din paiantă cu acoperiș din tablă, gard împrejmuitor din stâlpi din țeavă montați în bordură de beton cu panouri din plasă de sârmă zincată pe ramă de fier striat.
Pentru termenul din 28.03.2007 reclamantul formulează precizări cu privire la acțiunea promovată în sensul că solicită restituirea în natură a suprafeței de 500. reprezentând diferența dintre suprafața preluată de stat și cea restituită în anul 1993 conform Legii 18/1991.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că părinții reclamantului au dobândit prin cumpărare cu act autentic din imobilul situat în I,--12 compus din construcții și teren în indiviziune cu.
Prin sentința civilă 2222 din 26.07.1956 a Tribunalului Popular oraș I s-a dispus ieșirea din indiviziune dintre părinții reclamantului și și, autorilor reclamantului revenindu-le lotul B cu o suprafață de 935,60.
Conform procesului-verbal din 8.05.1985 s-a preluat de către stat în baza Decretului de expropriere nr.57/1985 suprafața de 935,60. teren pe care se aflau construcții cu destinații - locuință și anexe (magazie, beci) pentru care s-au primit despăgubiri.
Conform nr.- din 15.03.1993 s-a reconstituit reclamantului în baza Legii 18/1991 suprafața de 1380. teren intravilan municipiul I, str. -. - nr.10-12.
Prin urmare în mod corect instanța de fond a reținut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă că suprafața preluată de la autorii reclamantului ar fi fost de 1871,20. integral, astfel că cererea reclamantului privind restituirea în natură a suprafeței de 500. este neîntemeiată, acesta nedovedindu-și calitatea de persoană îndreptățită în conformitate cu dispozițiile Legii 10/2001 și pentru această suprafață, terenul preluat de stat fiind în suprafață de 935,60. așa cum a rezultat în urma ieșirii din indiviziune a defuncților cu prin sentința civilă 2222 din 26.01.1956.
Corect a reținut instanța de fond că entitatea deținătoare căreia i se adresează notificarea are numai posibilitatea propunerii de acordare de despăgubiri fără a le cuantifica potrivit titlului VII Legea 247/2005.
Pentru toate aceste considerente, raportate la motivele de apel invocate și care nu sunt fondate, urmează a se respinge apelul formulat de împotriva sentinței civile 1822 din 3.10.2007 a Tribunalului Iași, pe care o va păstra.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de contestatorul împotriva sentinței civile 1822 din 3.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 12.03.2008, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
24.III.2008.-
2 ex.-
Președinte:Cristiana AngelescuJudecători:Cristiana Angelescu, Georgeta Pavelescu
