Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 415/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.415 /
Ședința publică din 21 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Primarul Municipiului T, Primăria T si Consiliul Local al Municipiului T, precum și de intervenienții și împotriva deciziei civile nr.1045/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect acțiune în nulitate absolută și donație.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul intimat avocat, pentru intervenienții recurenți și, se prezintă avocat, iar pentru pârâții recurenți Primarul Municipiului T, Primăria T si Consiliul Local al Municipiului T, se prezintă consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate în termen și au fost scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâților recurenți, consilier juridic solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii judecătorești, în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței civile nr.5723/20076 a Judecătoriei Timișoara și respingerea acțiunii reclamantului, conform motivelor invocate în scris la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intervenienților recurenți, avocat solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului formulat de pârâți și respingerea acțiunii civile formulate de reclamantul, precum și admiterea cererii de intervenție accesorie, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentatul reclamantului intimat, avocat solicită respingerea ambelor recursuri declarate în cauză, conform concluziilor scrise depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului T, Primăria T si Consiliul Local al Municipiului T, în nume propriu și ca reprezentanți ai Statului Român, având ca obiect constatare nulitate donație, reclamantul a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului de donație, autentificat sub nr.11637/5.11.1963, prin care antecesoarea sa, născută, a donat Sfatului Popular al orașului T imobilul situat în fosta stradă, actuala-.
Se arată că donația nu a avut un caracter voluntar, ci a reprezentat un șantaj al fostelor organe comuniste, care au condiționat plecarea familiei reclamantei în statul Izrael, de această donație.
Pârâții au formulat întâmpinare, solicitând pe rând, respingerea acțiunii pe excepția autorității de lucru judecat în temeiul art.1201 cod civil coroborat cu art.166 pr.civ.,întrucât prin decizia civilă nr.280/2.03.1995 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosar nr.2573/1994 o altă acțiune anterioară a reclamantului a fost respins în mod irevocabil, iar obiectul acesteia a fost tot constatarea nulității contractului de donație.
S-a mai invocat și prescripția dreptului material la acțiune, deoarece în acțiune reclamantul a invocat un viciu de consimțământ, respectiv violența morală, antecesoarea reclamantului fiind șantajată să efectueze această donație în schimbul plecării sale definitive din țară, pârâții apreciază că acest viciu chiar dacă există atrage doar nulitatea relativă a actului autentic, nulitatea ce este supusă termenului general de prescripție de 3 ani, calculat de la data încetării violenței, respectiv din 21.12.1989.
Se mai arată în întâmpinare că aceasta a fost întocmită cu respectarea condițiilor prev.de art.813 Cod civil și prin urmare, este valabilă și în momentul de față.
Prin sentința civilă nr.5723/31.05.2007 Judecătoria Timișoara a respins excepția prescripției dreptului la acțiune formulată de pârâți și a admis acțiune civilă formulată de reclamantul, constatând nulitatea absolută a contractului de donație autentificat la 5.11.1963 sub nr.11637 la notariatul de Stat al regiunii banat încheiat între numita, antecesoarea reclamantului și Sfatul Popular al orașului T, a vând ca obiect imobilul înscris în CF 741 T nr.top.7677.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a înlăturat excepția autorității de lucru judecat, atâta vreme cât reclamantul a indicat ca temei juridic al acțiunii art.948 Cod civil, în prima acțiune, soluționată în cadrul dosarului nr.7322/1992 al Judecătoriei Timișoara, iar în prezenta cerere s-a solicitat constatarea nulității actului de donație pentru lipsa cauzei, precizare făcută de reclamant la 33 dosar fond.
Judecătoria a apreciat că nu sunt întrunite cerințele art.1201 Cod civil și prin urmare, în speță nu operează autoritatea de lucru judecat.
A fost respinsă și excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de donație, acțiune ce nu are termen de prescripție.
Pe fond, Judecătoria a considerat că acțiunea reclamantului este admisibilă, întrucât donația făcută de antecesoarea reclamantului pentru imobilul proprietatea sa, situat în prezent în T-, a fost determinată de dorința de a pleca definitiv din țară în Statul Israel, după instalarea regimului comunist în România.
S-a mai reținut că scopul donației a fost acela de a obține un pașaport de plecare definitivă din țară, acest aspect reieșind și din declarația dată de antecesoarea reclamant ului la 4.11.1963 din care rezultă că, renunță la cetățenia română, intenționând să obțină un certificat de călătorie pentru plecarea definitivă în Statul Izrael.
Din toate aceste probe instanța și-a format convingerea că scopul încheierii contractului de donație a fost acela de a obține o aprobare de plecare definitivă din țară și nu aceea de a gratifica Statul Român.
Impotriva acestei sentințe a declarat Primarul Municipiului T, Primăria T si Consiliul Local al Municipiului T, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei instanței de fond în vederea rejudecării, ținând cont de excepțiile invocate, iar în subsidiar schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca nelegală, nefondată și nedovedită.
Au fost reiterate excepțiile autorității lucrului judecat, precum și a prescripției dreptului material la acțiune.
In apel, au formulat cerere de intervenție accesorie numiții și, în interesul pârâților Primarul Municipiului T, Primăria T si Consiliul Local al Municipiului T, solicitând admiterea în principiu a cererii și admiterea apelului declarat de pârâții menționați mai sus.
Interesul este justificat de intervenienți prin dreptul de proprietate dobândit în anul 1996, asupra imobilului de la Statul Român prin cumpărare și prin interesul de a se menține ca valid contractul de donație.
Pentru reclamant au fost depuse concluzii scrise de către avocatul său, solicitând respingerea apelului declarat in cauză, precum și a cererii de intervenție în interesul pârâților și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Prin decizia civilă nr.1045/A/11.12.2007 Tribunalul Timișa respins apelul formulat de pârâții apelanți Primăria T, Primarul T si Consiliul Local al Municipiului T, precum și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că în acțiunea sa formulată pe rolul Judecătoriei Timișoara, reclamantul a solicitat constatarea nulității donației autentificată la fostul Notariat de Stat sub nr. 11637/05.11.1963, prin care mama sa a donat Sfatului Popular al Orașului T imobilul din-. Într-o precizare (fila 12 dosar fond), reclamantul indică temeiul de drept ca fiind art. 948.civil, pe motiv că actului juridic încheiat îi lipsește cauza, acțiunea bazându-se pe o vastă jurisprudență și doctrină potrivit căreia "cauza actului de donație constă în intenția de a gratifica donatorul". În cauza sa, consideră că donatoarea nu a avut voință de a gratifica statul, ci a fost nevoită să recurgă la donație pentru a-și reîntregi familia.
În schimb, în acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 17522/1992 al Judecătoriei Timișoaras -a solicitat constatarea nulității donației întrucât mama reclamantului a fost constrânsă al acest act. Se reține și din conținutul deciziei civile nr. 280/02.03.1995 a Curții de Apel Timișoara că temeiul invocat de reclamanți ar fi fost presupusul șantaj al mamei reclamantului. Astfel, în primul dosar a fost invocată violența, ca și în caz de nulitate relativă, iar în al doilea dosar a fost invocată lipsa cauzei, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 166.pr.civilă și ale art. 1201.civil.
Considerentele mai sus enunțate conduc la concluzia că soluția pronunțată de Judecătoria Timișoara pe acest aspect este temeinică și legală, reținându-se în mod corect că în cauză nu poate apare autoritatea de lucru judecat.
Cu privire la prescripția dreptului material la acțiune, instanța de fond a apreciat în mod corect că s-a solicitat de către reclamant constatarea nulității absolute a actului de donație, ca urmare a lipsei cauzei și nu ca urmare a violenței. Într-adevăr, prescripția acțiunii în anulare a unui act juridic pentru violență (art. 954 Cod civil începe să curgă din momentul când acest viciu al voinței a încetat, art. 9 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958).
În speță însă, fiind vorba despre invocarea unei cauze care conduce la nulitatea absolută a actului juridic, acțiunea formulată este imprescriptibilă.
Apelantul invocă apoi dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 10/2001. Potrivit acestei dispoziții, printre imobilele preluate în mod abuziv se numără și cele donate statului, dacă a fost admisă acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. În directă legătură cu acest text, se arată că nu poate opera repunerea în termenul de prescripție că doar se precizează în ce condiții poate fi considerat preluat abuziv un imobil donat statului. Reclamantul intimat nu a solicitat însă repunerea în termen în baza acestui text, intenția acestuia fiind aceea de a constata prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă nulitatea absolută a actului de donație.
Pe fondul cauzei apreciem că soluția primei instanțe este legală și temeinică, constatându-se în mod corect că actului juridic încheiat îi lipsește cauza. Toate probele administrate converg către această concluzie. Cauza contractului de donație constă în intenția de a gratifica donatorul, în cauza dedusă judecății Statul Român.
Actul juridic din cauză nu a fost însă încheiat cu scopul gratificării statului ci cu scopul înlesnirii plecării definitive a reclamantului în Israel. În aceeași zi a încheierii contractului de donație mama reclamantului a renunțat la cetățenia română pentru obținerea certificatului de cetățenie pentru plecarea definitivă în statul Israel.
Aceste considerente conduc în mod indubitabil la concluzia că nu a existat intenția mamei reclamantului de a gratifica Statul Român, neexistând astfel cauza reală a actului juridic încheiat.
Așadar, față de considerentele mai sus expuse, văzând și dispozițiile art. 295 Cod procedură civilă, in ța de apel apreciază că prima instanță a stabilit corect starea de fapt și a aplicat în același mod legea, raportat la cauza dedusă judecății. Din aceste motive, urmează a fi respins apelul formulat în cauză, motiv pentru care, în baza acelorași considerente va fi respinsă și cererea de intervenție formulată în apel d e către intervenienții și.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs pârâții Primarul Municipiului T, Primăria T si Consiliul Local al Municipiului T, precum și intervenienții în interesul pârâților și, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțate în apel și respingerea acțiunii formulate de către reclamantul.
In considerentele recursurilor declarare în cauză, se arată că în mod greșit primele două instanțe au respins excepțiile invocate de către pârât și intervenient cu privire la excepția autorității de lucru judecat, a prescripției dreptului la acțiune și în mod greșit a reținut instanța de apel că actului juridic dedus judecății îi lipsește cauza.
In drept, recursurile sunt întemeiate pe prev.art.304 pct.8 și 9.pr.civ.
Reclamantul intimat a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat în cauză și menținerea hotărârilor pronunțate de primele două instanțe, ca fiind temeinice și legale.
Analizând recursurile declarate în cauză, Curtea le găsește neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Atât excepția autorității de lucru judecat, cât și prescripția dreptului la acțiune a reclamantului, au fost analizate de către instanța de apel.
Cu această ocazie, în mod corect s-a stabilit că față de prev.art.47 din Legea nr.10/2001 în cauză nu operează excepția autorității de lucru judecat, deoarece prin Legea nr.247/2005 a fost modificată acest text de lege, prevăzându-se că persoanele îndreptățite, precum și persoanele vătămate într-un drept al lor, cărora până la data intrării în vigoare a prezentei legi li s-au respins prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, acțiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de la stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, pot solicita, indiferent de natura soluțiilor pronunțate, măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent în condițiile prezentei legi.
Față de această prevedere legală, excepția puterii lucrului judecat, invocată în raport cu sentința civilă nr.9362/7.09.1993 al Judecătoriei Timișoara, astfel cum a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.280/2.03.1995 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr.2573/1994, nu subzistă.
Mai mult de atât, în dosarul în care a fost pronunțată sentința civilă nr.9362/7.09.1993 motivul constatării nulității donației făcută de mama reclamantului Statului Român, a fost stabilit ca fiind șantajul, iar în prezentul dosar, este invocată violența ca și caz de nulitate, astfel că, nu sunt întrunite cerințele art.1201 Cod civil pentru a fi admisă această excepție invocată de recurenți.
Și excepția prescripției dreptului la acțiune a fost corect respinsă de către tribunal, având în vedere faptul că, prin prezenta cerere a fost solicitată nulitatea absolută a unui contract de donație, acțiune ce este imprescriptibilă.
In acest sens la dosarul cauzei a fost depusă și practică judiciară, care confirmă soluțiile pronunțate în acest dosar, atât la prima instanță, cât și în apel.
In ceea ce privește motivul 3 de recurs al intervenienților și, referitor la lipsa cauzei în actul juridic dedus judecății, respectiv a contractului de donație întocmit de mama reclamantului în favoarea Statului Român, în mod corect primele două instanțe au constatat că, mama reclamantului întocmit acest act determinată de situația social-politică aflat în țară la data întocmirii actului și din dorința de a pleca în Israel, unde altfel a și emigrat la scurt timp după în tocmirea actului, renunțând prin declarație expresă la cetățenie română exact la data de 4.11.1963, dată la care a fost în tocmit și contractul de donație.
Deoarece în cauză nu sunt motive care să conducă la admiterea recursului și casarea deciziei pronunțate, așa cum a solicitat Primarul Municipiului T, Primăria T si Consiliul Local al Municipiului T, și nici motive care să conducă la modificarea hotărârilor pronunțate în cauză, și respingerea acțiunii reclamantului, în baza art.312 alin.1 pr.civ. urmează a fi respinse cele două recursuri declarate în cauză.
Intimatul reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Primarul Municipiului T, Primăria T si Consiliul Local al Municipiului T, precum și de intervenienții și împotriva deciziei civile nr.1045/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 aprilie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
Red./4.07.2008
Dact.GK/2 ex./4.07.2008
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.
Președinte:Maria Petria MartinescuJudecători:Maria Petria Martinescu, Rujița Rambu, Marinela
