Eroare judiciara. Speta. Decizia 412/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.412 /
Ședința publică din 21 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER:
S- luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.16/2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că reclamantul prin motivele de recurs a solicitat judecarea cauzei și în lipsa lui, motiv pentru care, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.16/29.01.2008 Tribunalul C-S a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere cererea formulată de reclamantul, care a solicitat obligarea pârâtului în temeiul art.504, 506.pr.penală la repararea prejudiciilor cauzate prin măsura de expertizare psihiatrică dispusă printr-o Ordonanță a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș în dosarul penal nr.15/2007 de către procurorul.
Reclamantul a solicitat despăgubiri în sumă de 50.000 RON.
Reclamantul a mai invocat și neconstituționalitatea art.504 alin.3 pr.penală, arătând că aceste norme nu prevăd și cazuri unor rezoluții și ordonanțe de intern are nevoluntare și de expertizare psihiatrică, astfel că, aceste norme interzis accesul liber și general la justiție, drept recunoscut și garantat de art.21 alin.12 rap. la art.20 din Constituția României.
Prima instanță a reținut că reclamantul este cercetat în dosarul penal nr.15/2007 Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș pentru infracțiunea de deținerea substanțelor toxice și foarte toxice și în cadrul procesului penal s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, care să examineze pe reclamant din punct de vedere psihiatric.
Reclamantul s-a declarat nemulțumit de această măsură luată împotriva sa și consideră că i s-a restrâns libertatea în mod ilegal în cursul procesului penal, fapt ce justifică pretinderea unor despăgubiri civile potrivit art.-504 alin.2 C.pr.penală.
Tribunalul a apreciat însă că, libertatea reclamantului nu a fost restrânsă în sensul art.267 Cod penal pentru justificarea acțiunii în daune prevăzute de art.504 pr.penală, și nici nu sa dovedit că reclamantul ar fi victima vreunei erori judiciare în soluționarea cauzei de pe Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
Prin urmare, a respins acțiunea reclamantului și totodată a respins cererea de trimitere a dosarului la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a art.504 alin.3 pr.penală, considerând că, în cauză nu este vorba despre o restrângere de libertate dispusă ilegal în cadrul unui proces penal și astfel textul de lege la care face referire reclamantul nu este aplicabil în cauză.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii recurate și admiterea acțiunii sale, arătând că, în mod greșit a fost respinsă acțiunea sa, că este prejudiciat prin faptul că s-a restrâns dreptul la libertate în cursul cercetării sale în cadrul dosarului nr.15/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, că s-a respins excepția de neconstituționalitate pe care a formulat-
Potrivit art.504 alin.2 pr.penală, are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
Nelegalitatea măsurii de restrângere libertății trebuie stabilită prin ordonanță procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate sau prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală.
Potrivit art.506 pr.civ. această acțiune se introduce la instanță, în termen de 18 luni de la data la care s-a constatat nelegalitatea măsurii de restrângere a libertății.
In speța de față însă, în mod temeinic prima instanță a respins acțiunea reclamantului, reținând că nu sunt întrunite cerințele art.504 alin.2 pr.penală, deoarece din actele dosarului nu rezultă că, prin acte de dispoziție ale procurorului s-a dispus restrângerea libertății reclamantului, în timpul cercetărilor penale.
Astfel, prin adresa cu nr.197/12.03.2007 emisă de T în cadrul dosarului nr.15/P/2007, Serviciul arme, explozivi,substanțe toxice, a fost invitat reclamantul la Institutul de Medicină Legală Prof.Dr. Minovici din pentru efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, la 21.03.2007.
Reclamantul, printr-un memoriu adresat medicului șef de la IML, la data de 21.03.2007, arată că în data la care va fi în tocmită expertiza medico-legală, respectiv 21.03.2007, se va prezenta de bunăvoie la acest institut, dar nu va coopera cu comisia de expertiză și nu va recunoaște valoarea acestei lucrări.
Din acest acte nu rezultă că a fost restrânsă în vre-un fel libertatea reclamantului și prin urmare, reclamantul nu se poate plânge împotriva organelor de cercetare penală pentru o măsură care de fapt, nici nu s-a luat împotriva sa.
Ulterior, mai precis la data de 15.03.2007 a fost emisă o rezoluție de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pornite împotriva sa pentru săvârșirea in fracțiunii prev. de art.312 alin.1 Cod penal.
Prin această rezoluție, nu se constată nelegalitatea vre-unei măsuri de restrângere a dreptului de libertate al reclamantului (măsura care de altfel nici nu a fost adoptată) pentru a exista condițiile cumulative ale art.504 alin.2 pr.penală, care să justifice introducerea unei acțiuni în despăgubiri împotriva Statului Român reprezentat prin Ministerul d e Finanțe.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs ce se referă la netrimiterea cauzei la Curtea Constituțională pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a art.504 alin.3 pr.penală, deoarece, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra acestei excepții prin deciziile nr.417/2004, 221/2005 și 532/2005, astfel că, în baza art.29 alin.ultim din Legea nr.47/1992 republicată, cauza nu a fost trimis justificat la Curtea Constituțională care, se pronunța-se deja asupra excepțiilor de neconstituționalitate invocate de reclamant.
Apreciind că, soluția primei instanțe este temeinică și legală și că la soluționarea cauzei, prima instanță a avut în vedere și valoarea pretențiilor reclamantului (conform art.282/1 pr.penală) urmează ca în baza art.312 alin,1 pr.penală, instanța să respingă recursul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.16/2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 aprilie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
Red./30.04.2008
Dact.GK/2 ex./6.05.2008
Inst.fond.: jud.
Președinte:Maria Petria MartinescuJudecători:Maria Petria Martinescu, Rujița Rambu, Marinela
