Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 42/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.42/
Ședința publică din 14 mai 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanții domiciliat în M-C,-,.28, județul H, domiciliată în B,-, -. 1,. 4,. 58, județul B și, domiciliat în B, sector. 6,-, - 5,. 1,.7, împotriva sentinței civile nr. 1884 din 3 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. 1461/2003.
In lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 7 mai 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată pentru data de azi, 14 mai 2008.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.1884/03.12.2003 Tribunalul Harghitaar espins acțiunea reclamanților -, și, împotriva pârâților Episcopia Ortodoxă Română a și și Statul Român prin Consiliul local, jud.
I-a obligat pe reclamanți să plătească pe seama pârâtei suma de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Harghitaa avut în vedere că reclamanții -, și au depus acțiune împotriva Episcopia Ortodoxă Română a și și Statul Român prin Consiliul local, jud.H, solicitându-se ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
restituirea în natură a imobilului situat în localitatea -,-, județul H, compus din teren și construcție ( nr.2), înscris în CF 473, nr.top. 12533/1/2/6/2/b/63/1.
ârâții p. să fie obligați ca să le lase în deplină proprietate și posesie terenul și construcția ( nr.2), în suprafață totală de 720 mp.înscris în 473, nr.top. 12533/1/2/6/2/b/63/1.
ectificarea înscrierilor în cartea funciară, în sensul reînscrierii dreptului lor de proprietate asupra imobilului menționat mai sus.
Instanța de fond, in actele și lucrările dosarului, a constatat că imobilul din litigiu a aparținut defunctei -, născ. ai cărei moștenitori sunt reclamanții, conform certificatului de moștenitor nr.59 din 09 august 2001, fiind preluat de Statul Român, iar după preluare, s-a înscris dreptul de administrare al întreprinderii din, după care, în data de 19.10.1995, s-a înscris acest drept în favoarea care este și deținător.
n urma apariției Legii nr.10/2001, reclamanții au notificat deținătorul pentru restituirea în natură, fără să primească însă răspuns, și ca urmare, au introdus prezenta acțiune ( 1-2, 4-21).
Pârâta a depus o adresă prin care face cunoscut instanței că, proprietara de drept și deținătoarea de fapt a imobilului este Episcopia Ortodoxă a și C M-C, astfel aceasta are calitate procesuală în cauză (28
Instanța de fond a procedat la citarea, în calitate de pârâtă, pe respectiva deținătoare a imobilului.
n această calitate, pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamanților, invocând faptul că imobilul din litigiu prin HG379 din 8 iulie 1994, fost trecut în proprietatea publică a statului și în administrarea, în această situație neputând forma obiectul revendicării până când respectivul act normativ nu va fi desființat, (45).
Pentru dovedirea celor invocate, pârâta a depus respectivul act normativ, a cărei valabilitate nu a fost contestată de reclamantă (46)
Pârâtul Consiliul local nu a depus întâmpinare în cauză.
Ca urmare a celor de mai sus, instanța a constatat că acțiunea reclamanților nu este întemeiată, neîndeplinind condițiile de admitere, respectiv ce restituire în natură a imobilului aflat în proprietatea publică a statului și funcționarea pârâtei, astfel că a procedat în modul arătat în dispozitivul sentinței descris mai sus.
Împotriva aceste hotărâri în termen legal au declarat apel reclamanții -, și, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței civile, în sensul admiterii acțiunii privind restituirea în natură a imobilului din litigiu și rectificarea înscrierilor în cartea funciară, în sensul reînscrierii dreptului lor de proprietate asupra acestui imobil.
În motivele apelului au arătat că nr.HG379 din 8 iulie 1994 fost dată cu nesocotirea dreptului lor de proprietate. In fond, s-a întabulat de două ori succesiv același drept de proprietate al Statului Român, iar anterior primei înscrieri, antecesoarea lor era proprietar asupra imobilului.
Imobilul a aparținut lui -, născută, iar apelanții, conform certificatului de calitate de moștenitor nrr.59/9.08.2001, au calitatea de moștenitori ai defunctei.
Este discutabil dacă nu cumva trebuia citat Ministerul Economiei și Finanțelor și nu Consiliul local al comunei, fiindcă, potrivit nr.HG379/8.07.1994, imobilul a trecut în proprietatea publică a statului și nu în cea privată. Hotărârea Guvernului este neconstituțională fiindcă s-a dat cu încălcarea flagrantă a Constituției României - art.41. Imobilul nu a constituit niciodată proprietatea
Au invocat prevederile art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001 și Decizia nr.V/20.11.2000 a Inaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin decizia nr.157/A/11.03.2004, Curtea de Apel Târgu Mureșa respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți, cu 3 miliarde lei, cheltuieli de judecată în apel, pe considerentul că este evident și necontestat de către apelanți că, în prezent, imobilul revendicat formează proprietatea publică a statului, dobândită prin efectele nr.HG379/1994, hotărâre care este în vigoare și își produce efectele juridice.
Ca urmare a declarării de către reclamanți a recursului împotriva acestei hotărâri, Inalta C de Casație și Justiție B, prin decizia nr.4734/11.06.2007 a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.
In considerentele deciziei s-a reținut că instanțele au trecut la rezolvarea cauzei fără să cerceteze dacă s-a realizat acceptarea succesiunii după defuncta --a, decedată la data de 22.02.1999 (de către fiii acesteia, care sunt contestatorii în speță), fiica proprietarei de drept a imobilului în litigiu, la data naționalizării - defuncta, probă absolut necesară dezlegării pricinii.
S-a mai arătat că se impune efectuarea unei expertize pentru identificarea exactă a suprafeței de teren solicitată în cauză, întrucât există neconcordanțe în sensul că în extrasele de carte funciară se evidențiază o suprafață de 325. - fila 8 dosar tribunal, care nu coincide cu cea solicitată de contestatori, respectiv 729.
In altă ordine de idei, la data notificării, imobilul solicitat era în administrarea, iar din adresa depusă la fila 28 dosar fond rezultă că Episcopia Ortodoxă Română MCe ste proprietara de drept și deținătoarea de fapt a nr.2 din, în calitate de unitate bisericească cu depline drepturi, împrejurare față de care se impune ca instanța de apel să clarifice în deținerea cui se află imobilul.
Numai după ce, prin completarea probelor în sensul menționat mai sus, instanța va fi în măsură să stabilească deplin împrejurările de fapt ale pricinii, va putea să hotărască asupra dispozițiilor legale aplicabile.
Investită cu rejudecarea apelului în limitele stabilite prin decizia sus citată, curtea a completat probatoriul prin proba cu înscrisuri constând în: certificat de calitate de moștenitor nr.48/10.05.2006 (fila 91), adresa Episcopiei (fila 92) și proba cu expertiza tehnică topografică (filele 118 - 124).
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate precum și din oficiu, în virtutea efectului devolutiv al apelului, conferit de art.292 - 296 Cod procedură civilă și ținând seama de hotărârea instanței de recurs, conform prevederilor art.315 Cod procedură civilă, curtea constată următoarele:
Conform copiei fidele a nr.473, nr.top.12533/1/2/b/2/b/63/1, imobilul compus din nr.2 și 87 stânjeni a format proprietatea numitei a (). In baza Decretului nr.92/1950, s-a întabulat dreptul de proprietate cu titlu de drept naționalizare în favoarea Statului Român (), apoi, în anul 1960 s-a întabulat dreptul de administrare operativă directă în favoarea Intreprinderii - din ().
In baza nr.HG379/1994 s-a întabulat dreptul de administrare în favoarea. Totodată, s-a rectificat suprafața terenului din 313. în 325. și s-a notat că pe acest teren se află construită nr.2 (B 6-7) - filele 7 - 8 dosar de fond.
Din actele de stare civilă depuse la dosarul de fond (filele 9 - 21), arborele genealogic rezultă următoarea descendență:
Fosta proprietară tabulară a imobilului, căsătorită (decedată) a avut o fiică -, căsătorită (decedată), care, la rândul ei, a avut doi fii: - (decedat) și - (decedat). Reclamanții - și - sunt fiii defunctului -, iar reclamantul - este fiul defunctului -.
Prin certificatul de calitate de moștenitor nr.59/9.08.2001, eliberat de Biroul Notarului Public - MC( fila 6), s-a certificat că de pe urma defunctei -, decedată la 1984/03/05, au rămas ca moștenitori legali: - strănepoții de fiică - în urma nepotului decedat - - - și -, în cote de câte 1/4 parte; - strănepot de fiică - în urma nepotului decedat - - -, în cota de 2/4 parte.
Numiții - și - au decedat la 4 ianuarie 1991 și respectiv 18 iunie 1978, iar mama lor, () a decedat la 22 februarie 1999, fiii fiind predecedați. Proprietara imobilului a decedat la 5 martie 1984.
In fața instanței de recurs s-a depus certificatul de calitate de moștenitor nr.48/10.05.2006 (fila 40 dosar ), din care rezultă că de pe urma defunctei - au rămas ca moștenitori: - nepoții de fiu prin reprezentare în locul fiului predecedat - - - și -, în cota de câte 1/4 parte; - nepot de fiu prin reprezentare în locul fiului predecedat - - -, în cota de 2/4 parte.
Prin actele doveditoare sus menționate s-a probat pe deplin calitatea de moștenitori a reclamanților, atât după bunica acestora cât și după străbunica lor, care era proprietara imobilului la data preluării în mod abuziv a acestuia, astfel că reclamanții beneficiază de prevederile art.4 din Legea nr.10/2001, fiind moștenitorii persoanei fizice îndreptățite (art.3 din lege).
In această calitate, au înaintat, la data de 9 august 2001, notificarea către Episcopia Ortodoxă a și, prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu. Cum notificarea nu a fost soluționată în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001, reclamanții s-au adresat instanței de judecată.
Investită cu "acțiunea în revendicare imobiliară" având ca temei legal prevederile Legii nr.10/2001, instanța constată că imobilul a trecut în proprietatea Statului Român ca efect al naționalizării, în baza Decretului nr.92/1950. prin nr.HG379/8.07.1994, imobilul a trecut în proprietatea publică a statului și în administrarea, în vederea funcționării Episcopiei și a Bisericii Ortodoxe Române (fila 46 dosar fond).
Articolul 2 din Legea nr.10/2001, republicată, prevede la aliniatul 1 lit.a și b că prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege imobilele naționalizate prin Decretul nr.92/1950 pentru naționalizarea unor imobile și orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998.
Articolul 1 din lege prevede că imobilele preluate în mod abuziv de stat se restituie în natură.
Imobilul în litigiu îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr.10/2001: a fost naționalizat prin Decretul nr.92/1950 și ca atare se restituie în natură, în starea în care se află și libere de orice sarcini (fila 9). Față de prevederea expresă din legea specială, nu prezintă relevanță apartenența imobilului la domeniul public al statului, având prevalență norma specială coroborată cu prevederile Legii nr.213/1998 precum și art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consfințește dreptul de proprietate al persoanelor deposedate abuziv.
In atare condiții, constatând că prima instanță a stabilit eronat situația de fapt și a aplicat greșit legea, curtea, în baza art.296 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de reclamanți, va schimba în tot hotărârea atacată în sensul că va admite în parte acțiunea civilă și va dispune restituirea în natură a imobilului solicitat prin notificare, respectiv nr.2 și suprafața de 313. teren, cu intabularea dreptului de proprietate al reclamanților în cartea funciară.
La adoptarea acestei soluții, în ceea ce privește întinderea suprafeței de teren, curtea a avut în vedere concluziile raportului de expertiză topografică, întocmit în cauză (filele 118 - 124), în care s-a reținut că suprafața îngrădită a nr.2 este de 449. însă, din această suprafață, o suprafață de 59. se identifică în corpul funciar cu nr.top 12533/1/2/b/2/b/63/2 din nr.7613 (transcris în nr.36N cu nr.cad.55), suprafața de 313. se identifică în corpul funciar cu nr.top 12533/1/2/b/2/b/63/1 din 473, iar suprafața de 77. se identifică pe alte parcele învecinate. Si în planul de situație anexa 2 la raportul de expertiză s-a delimitat suprafața de 313. aferentă nr.2.
Instanța va respinge petitul având ca obiect obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie imobilul sus menționat, întrucât prezenta hotărâre valorează just titlu de proprietate, fiind necesară intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară. Abia după îndeplinirea acestor formalități și dacă se dovedește o eventuală opoziție din partea pârâților, se poate intenta separat o acțiune în revendicare, la acest moment fiind prematur ca instanța să se pronunțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții domiciliat în M-C,-,.28, județul H, domiciliată în B,-, -. 1,. 4,. 58, județul B și, domiciliat în B, sector. 6,-, - 5,. 1,.7, împotriva sentinței civile nr. 1884 din 3 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. 1461/2003.
Schimbă în tot hotărârea atacată, în sensul că admite, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanții -, și, în contradictoriu cu pârâții Episcopia Ortodoxă Română a și, cu sediul în M-C,- și Statul Român, prin Consiliul local,-, jud.
Dispune restituirea în natură a imobilului situat în localitatea -, str.-.- nr.8, jud.H, compus din teren în suprafață de 313 mp și construcție ( nr.2), înscris în CF nr.473, nr.top.12533/1/2/b/2/b/63/1.
Respinge petitul având ca obiect obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie imobilul sus-menționat.
Dispune întabularea dreptului de proprietate al reclamanților, dobândit în baza prezentei hotărâri, în cartea funciară sus-menționată.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 mai 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
-
GREFIER,
Red. -
Tehnored.
Jud.fond:
7 ex.
02.07.2008
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
