Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 442/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1672/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECȚIA A III-A CIVILĂ
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.442
Ședința publică de la 28.09.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul - reclamant PREFECTUL MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr. 767/02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI
Obiectul pricinii - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns apelantul - reclamant PREFECTUL MUNICIPIULUI și intimatul - pârât PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constatând că apelantul - reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 pct.2 din Codul d e procedură civilă și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la data de 08.01.2009 și înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a de contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul PREFECTUL MUNICIPIULUI a chemat în judecată PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr.9310/08.01.2008, dispoziție ce modifică dispoziția cu nr.1177/16.07.2007 emisă în baza Legii nr.10/2001 de Primarul General al Municipiului
Prin încheierea din data de 18.02.2009, Tribunalului București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței funcționale și a dispus înaintarea cauzei conducerii Tribunalului București în vederea repartizării către o secție civilă, constatând că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr.554/2004, ci dispozițiile Legii nr.10/2001, față de care competența de soluționare a cauzei revine instanței de drept civil.
Astfel învestit, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, prin sentința civilă nr.767/02.06.2009, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului, arătând că, prin dispoziția cu nr.9310/08.01.2008 Primăria Municipiului Bad ispus restituirea în natură, în proprietatea doamnei imobilul situat în B,- A, sector 1, compus din teren în suprafață de 77. ce a fost identificat conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert, expertiză omologată prin sentința civilă nr.14224/04.10.2006 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B, în dosarul cu nr-.
Dispozițiile art.25 alin.4 din Legea nr.10/2001, arată Tribunalul, consacră regimul complex al dispoziției de aprobare a restituirii în natură, în sensul că aceasta este asimilată înscrisului sub formă autentică, constituie actul juridic de bază pentru efectuarea formalităților de publicitate imobiliară și de aceea este necesar ca dispoziția sau decizia de restituire să cuprindă datele de identificare a noului proprietar a imobilului restituit, cu suprafețele construite, terenul aferent și vecinătățile, întrucât aceasta constituie titlu executoriu, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Din analiza dispoziției contestate, se reține că aceasta cuprinde datele mai sus menționate, lipsa acestor date nefiind supuse sancțiunii nulității actului emis. Mai mult, legalitatea la care face referire art.21 alin.4 și art.21 - 25 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, are în vedere situația în care, pentru imobilul restituit în natură, nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită conform art.3 coroborat cu art.4 din același act normativ, situații ce nu se regăsesc în speța de față.
Faptul că în dispoziția nr.9310/08.01.2008 se face referire la dispoziția nr.1177/06.07.2007 și nu la dispoziția nr.1177/16.07.2003, nu constituie un motiv de anulare a dispoziției, deoarece nu se regăsește niciunul din cazurile mai sus menționate, pe care legiuitorul le-a prevăzut sub sancțiunea anulării dispoziției.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat apel, arătând în motivarea acestuia că în acțiunea introdusă de Prefect pe calea contenciosului administrativ nu sunt incidente dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, deoarece potrivit dispozițiilor art.123 alin.5 din Constituție, Prefectul poate ataca, în fața instanțelor de contencios administrativ un act al consiliului județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal, potrivit art.3 alin.1 din Legea nr.554/2004, prefectul poate ataca direct în fața instanței de contencios administrativ actele emise de autoritățile administrației publice locale, dată le consideră nelegale, iar potrivit dispozițiilor art.19 alin.1 lit.e din Legea nr.340/2004 prefectul verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului județean, ale consiliului local și ale primarului.
Rezultă astfel că, prefectul este autoritate de tutelă administrativă jurisdicționalizată pentru autoritățile administrației publice locale, iar potrivit dispozițiilor Legii nr.340/2004 are legitimare procesuală activă de a contesta actele celor trei autorități publice locale mai sus amintite.
În conformitate, cu art.10 din Legea nr.554/2004, prefectul nu are doar facultatea, ci și obligația de a ataca actele ilegale ale autorităților locale, iar competența de judecată a unor asemenea acțiuni va aparține întotdeauna tribunalului - secția contencios administrativ.
Raportat la fondul cauzei, hotărârea primei instanțe este criticată sub aspectul că obiectul controlului de tutelă administrativă exercitat de prefect este atât actul administrativ, cât și faptele sau actele similare, iar prefectul acționează în temeiul conferit de dispozițiile art.3 alin.1 din Legea nr.554/2004 atunci când constată că inacțiunea unei autorități publice este contrară interesului public. Se poate observa că acțiunea Prefectului Municipiului B împotriva Primarului Municipiului B vizează aspectele de nelegalitate constatate în condițiile în care pârâtul nu a dat curs solicitării de modificare pe cale administrativă a actului administrativ atacat, în vederea intrării în legalitate.
Având în vedere tocmai prevederile art.25 alin.4 din Legea nr.10/2001, precum și pe cele ale art.1 alin.3 din Legea nr.340/2004, în cuprinsul unui act administrativ de soluționare a notificării în temeiul Legii nr.10/2001, evidențierea cu claritate a dovezilor privind proprietatea și identitatea, respectiv datele de identificare atât în ceea ce privește persoana îndreptățită, cât și în ceea ce privește bunul care se restituie în natură, este obligatorie.
Examinând cauza, prin prisma criticilor susținute, având în vedere înscrisurile administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Cu referire la chestiunea prejudicială a calificării căii de atac, întrucât apelantul își intitulează cererea cu care a învestit Curtea "recurs" și indică temeiul de drept al acestuia ca fiind dispozițiile art.304 pct.9 și dispozițiile art.3041din Codul d e procedură civilă, față de dispozițiile art.282 din Codul d e procedură civilă coroborate cu cele ale art.21 - 25 din Legea nr.10/2001, având în vedere obiectul prezentei cauze, Curtea apreciază calea de atac ca fiind cea a apelului, iar nu cea a recursului, cum greșit a fost intitulată de parte.
Acest aspect se corelează și cu cel relativ la competența materială funcțională a primei instanțe. În acest sens, în mod corect, prin încheierea din data de 18.02.2009, Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a apreciat că nu are competența funcțională de a soluționa acțiunea, competență ce aparține secției civile a tribunalului, potrivit cu dispozițiile art.21 pct.6 din nr.HG250/2007.
În mod corect s-a arătat prin hotărârea din data de 18.02.2009, prin care s-a dispus măsura administrativă a scoaterii de pe rol a cauzei, că litigiile izvorând din restituirea în natură a imobilelor se soluționează potrivit cu dispozițiile Legii nr.10/2001, apelantul reclamant arătând în acțiunea sa că pârâtul a încălcat legea, deoarece în actul administrativ contestat numărul actului modificat este greșit redactat atât în preambul, cât și în dispozitiv.
Actul administrat contestat de reclamant a fost emis în condițiile procedurii speciale prevăzută de Legea nr.10/2001, act normativ care reglementează inclusiv procedura în care persoana vătămată de emiterea unei dispoziții întemeiată pe Legea nr.10/2001 poate solicita desființarea sau modificarea acestei dispoziții, iar calitatea de prefect a reclamantului nu determină admisibilitatea acțiunii în fața instanței de contencios administrativ, pentru a solicita anularea unei dispoziții de restituire în natură a unui imobil în proprietatea unor terți pentru strecurarea unei erori materiale.
Prin urmare, prima instanță a aplicat și interpretat corect dispozițiile art.25 alin.4 din Legea nr.10/2001 și corect a statuat că înscrisul a cărui anulare se solicită reprezintă pentru terții în raport cu acest litigiu actul juridic pentru efectuarea formalităților de publicitate imobiliară și că, apelantul reclamant nu are calitatea de persoană îndreptățită, conform art.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, de a solicita anularea dispoziției de restituire în natură.
Corect s-a mai reținut și că împrejurarea invocată în motivarea în fapt a acțiunii, respectiv eroarea intervenită în redactarea numărului dispoziției din preambul și, respectiv, din dispozitivul acesteia, în sensul ca dispoziția modificată să poarte nr.1177/16.07.2003, nu este de natură să atragă sancțiunea nulității acestui act, față de dispozițiile pct.21.6 din Normele metodologice de aplicare unitară a prevederilor Legii nr.10/2001, la care însuși apelantul reclamant face referire.
În condițiile prevăzute de dispozițiile art.296 din Codul d e procedură civilă, Curtea, apreciind că criticile evocate în motivarea apelului sunt neîntemeiate, va menține hotărârea pronunțată de prima instanță, consecință a respingerii ca nefondat a apelului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant PREFECTUL MUNICIPIULUI B, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.767/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, cu sediul în B,-, sector 5.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.
4 ex/8.10.2009
--------------------------------
- Secția a III-a -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea
