Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr. 4693,-
DECIZIA NR. 46
Ședința publică din data de 5 martie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de contestatorii, domiciliat în B,-, - 18 A,. 2,. 68, sector 6, cod poștal - și, domiciliat în B,-,. 40-2A,. A,. 128 sector 2, cod poștal - și de intervenienții, domiciliată în B,--119,. 63,. A,. 109, sector 3, cod poștal - și, domiciliată în B, sector 3, -, nr. 97-119,. 63,. A,. 109, împotriva deciziei civile nr. 721 pronunțată la 8 mai 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații ORAȘUL M - prin primar, cu sediul în M,-, județ P, cod poștal - PRIMĂRIA ORAȘULUI, cu sediul în M,-, județ P, cod poștal -, și, ambii domiciliați în M, str.-, nr. 219,. 6 B,. 1, județ P, cauză trimisă spre rejudecare potrivit deciziei nr.4796 pronunțată la 9 iulie 2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-contestator, asistat de avocat din Baroul București, apelantul-contestator reprezentat de avocat din Baroul București, intimații Orașul M și Primăria orașului M prin consilier juridic, lipsind apelantele-interveniente și - - și intimații a și .
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că intimații Orașul M și Primăria orașului M au depus la dosar acte din care rezultă dovada autorizării construcțiilor în litigiu, respectiv construcțiile C2, C3, C5 și C7, așa cum s-a încuviințat de către instanță prin încheierea de ședință din 2 decembrie 2008, respectiv: patru fișe a mijloacelor fixe, două schițe de plan și autorizația pentru executare de lucrări nr. 2/11.01.1977.
De asemenea, se învederează că intimata a depus la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de ing..
Curtea, pune în discuția părților raportul de expertiză întocmit de ing..
Avocat, având cuvântul pentru apelanții-contestatori, arată că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimații Orașul M și Primăria Orașului M, arată că are obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de ing. întrucât expertul și-a depășit atribuțiile, în sensul că s-a pronunțat asupra unor aspecte care erau atributul instanței, respectiv afirmă că primăria nu a făcut dovada legală a edificării construcțiilor C2, C3, C5, C7, raportând suprafața aferentă construcțiilor C1, C4 și C6 la această opinie personală.
Mai arată că expertul nu a stabilit, efectiv, care este suprafața de teren aferentă construcțiilor, respectiv care este terenul de sub construcții și căile de acces necesare unei folosințe normale a construcției.
Solicită refacerea expertizei, urmând ca expertul să identifice suprafața aferentă clădirilor în litigiu, cu indicarea actului normativ care reprezintă temeiul de drept al concluziilor sale.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea obiecțiunilor formulate de intimați, ca neîntemeiate, întrucât, pe de o parte, decizia a fost casată pentru că nu s-au prezentat acte de proprietate asupra clădirilor în litigiu, iar pe de altă parte, instanța nu a încuviințat ca obiectiv stabilirea căilor de acces necesare unei folosințe normale a construcție.
Referitor la cealaltă susținere a intimaților, arată că sunt simple considerații, nereprezentând o obiecțiune la raportul de expertiză.
Consilier juridic, având cuvântul, arată că imobilele notate cu C2, C3, C5 și C7 sunt proprietatea orașului M, fiind edificate în perioada 1963-1964, iar în aceste condiții sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu pot fi restituire în natură, chiar dacă nu se poate prezenta o autorizație de construire.
Curtea, având în vedere că expertul a răspuns obiectivelor stabilite de instanță, respinge obiecțiunile formulate de intimații Orașul M și Primăria orașului M la raportul de expertiză topo.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru apelanții-contestatori, solicită admiterea apelului, omologarea celor două rapoarte de expertiză și restituirea, în natură, a terenurilor aferente construcțiilor nedemolate, menționate în cele 2 notificări, în suprafață totală de 5.127 mp.
Cu cheltuieli de judecată.
Depune concluzii scrise.
Consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, întrucât imobilele notate cu C2, C3, C5 și C7 sunt proprietatea orașului M, fiind edificate în perioada 1963-1964, iar în aceste condiții sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu pot fi restituire în natură, chiar dacă nu se poate prezenta o autorizație de construire.
Avocat, având cuvântul în replică, arată că, imobilele în litigiu au fost edificate după anul 1990.
CURTEA:
Asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 4689/2006, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Orașul M - prin primar, Primăria orașului M, a și, solicitând anularea dispoziției nr.414 din 19.04.2006 emisă de Primarul orașului M, ca netemeinică și nelegală, obligarea pârâților de a le restitui, în natură, bunurile solicitate prin notificare, obligarea pârâților la măsuri reparatorii prin echivalent, prin compensare, prin atribuire de teren echivalent ca valoare în zona de a localității și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1276 din 26.02.2004.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin notificarea adresată Primăriei orașului M, au solicitat retrocedarea în natură a imobilului situat în orașul M, str.-, nr.136, compus din teren curți-construcții în suprafață de 12.500 mp și construcțiile edificate pe acesta imobile ce au aparținut autorului reclamanților și care au fost preluate abuziv prin Decretul nr. 119/1948.
Au mai arătat reclamanții că, din suprafața de teren revendicată, de 12.500 mp, a fost lotizată o suprafață de 5.245 mp, într-un număr de 14 loturi, care au fost concesionate pentru construcția de locuințe.
Pârâții Orașul M și Primăria orașului M au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La rândul lor, pârâții și au formulat întâmpinare, solicitând proba cu înscrisuri și expertiză.
Totodată au formulat și o cerere de chemare în garanție a Primăriei orașului M, solicitând ca, în cazul în care va fi admisă cererea de chemare în judecată, chemata în garanție să fie obligată să le restituie prețul vânzării, actualizat cu indicele de inflație.
și - - au formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând anularea Dispoziției nr.414 din 19.04.2006 ca nelegală și netemeinică și restituirea către toți moștenitorii legali ai defunctului, a tuturor bunurilor menționate în planul topografic depus la dosar sau obligarea pârâților la măsuri reparatorii echivalente prin compensare pentru bunurile imposibil de restituit în natură.
In motivarea cererii, intervenientele au arătat că sunt moștenitoarele autorului lor și în această calitate solicită admiterea contestației și anularea dispoziției emisă de Primarul orașului
La data de 15 noiembrie 2006, reclamanții au declarat că renunță la judecata capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.1276/2004 privind pe numiții și.
In ședința publică din data de 29 noiembrie 2006, a fost încuviințată în principiu cererea de intervenție în interes propriu.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.721 pronunțată la 8 mai 2007, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a anulat în parte Dispoziția contestată, în sensul obligării pârâților Orașul M-prin primar și Primăria orașului M, la restituirea în natură, către reclamanți, a imobilelor situate în orașul M,
str.-, nr.136, alcătuite din construcțiile nedemolate, identificate în expertiza, respectiv C1-C4-C6 și a suprafețelor de teren aferente acestora.
S-a menținut în rest dispoziția atacată, s-a luat act de renunțarea reclamanților la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.1726/2004 și s-a respins cererea de intervenție în interes propriu, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut, în esență, având în vedere concluziile celor două expertize de specialitate efectuate în cauză, că se impune a fi restituite în natură construcțiile nedemolate, precum și terenul aferent acestora, iar pentru restul terenului solicitat, ca și pentru construcțiile existente, instanța a apreciat că nu pot fi restituite în natură întrucât acestea au fost construite de comunitatea orașului M, aflându-se în administrarea Primăriei Orașului M, iar cât privește suprafața de teren de 2.469 mp aceasta este afectată servituțiilor publice sau altor amenajări de utilitate publică și constau în căi de acces, astfel încât, fiind incidente disp. art. 10 alin. 2 din Legea nr.10/2001, persoana îndreptățită va obține măsuri reparatorii care se stabilesc prin echivalent.
Cât privește cererea de intervenție în interes propriu, instanța de fond a constatat că aceasta este inadmisibilă deoarece intervenientele, deși aveau calitatea de persoane îndreptățite la restituire în condițiile Legii nr.10/2001, nu s-au conformat dispozițiilor legale și nu au urmat procedura administrativă, respectiv aceea de a formula notificare în termenul prevăzut de lege.
Împotriva sentinței au declarat apel contestatorii și intervenientele, considerând-o nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte:
Contestatorii susțin în apelul lor, într-o primă critică, nelegalitatea soluției primei instanțe cu privire la nerestituirea în natură a suprafeței de teren de 5.127 mp cu motivarea că pe această suprafață de teren au fost edificate, de către intimați, cele 4 construcții astfel cum au fost identificate în raportul de expertiză.
Au arătat apelanții că pentru aceste construcții, intimații, care le au în folosință, nu dețin acte din care să rezulte că au fost edificate cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, astfel încât, acestea urmează a fi ridicate, iar terenul pe care se află trebuie restituit în natură contestatorilor.
In plus, au susținut apelanții, se impunea ca instanța de fond să precizeze ce înseamnă terenul aferent construcțiilor care au fost restituite în natură contestatorilor.
O a doua critică invocată de apelanți vizează și greșita respingere a cererii privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafețele de teren concesionate în vederea construcției de locuințe precum și cele afectate servituților publice.
Apelanții au considerat că sunt îndreptățiți la restituirea în echivalent prin compensare cu teren în altă zonă pentru suprafața de 6.811 mp, astfel cum rezultă din expertiza topografică întocmită de expert.
Intervenientele au susținut în apelul declarat că instanța de fond în mod greșit a considerat inadmisibilă cererea de intervenție, deși recunoaște calitatea de moștenitoare legale a celor două interveniente, interpretând greșit probele cauzei și dispozițiile Legii nr.10/2001.
Au mai susținut apelantele că nu au fost analizate probele administrate în cauză, din care au rezultat fără echivoc demersurile celor două interveniente pentru a obține actele de proprietate invocate în notificare, mai mult s-a dovedit că cele două interveniente nu au stat în pasivitate cu privire la formularea în termen a notificării în condițiile dispozițiilor Legii nr.10/2001.
Prin decizia nr. 491 pronunțată la 23 noiembrie 2007, Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins apelurile ca nefondate, reținând că sunt nefondate criticile apelanților contestatori, întrucât instanța a cărei hotărâre este atacată a făcut o interpretare corectă a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, raportat la probatoriul administrat.
S-a mai arătat că, în speță, prin notificarea nr.54/29.06.2001, contestatorii au solicitat retrocedarea imobilului ce a aparținut autorului lor, compus din teren în suprafață de 12.500 mp și construcțiile edificate pe acesta enumerate în mod expres în cuprinsul cererii, iar prin dispoziția nr.414 din 19 aprilie 2006 Primarul orașului Map ropus atribuirea ca măsură reparatorie în echivalent prin compensare a suprafeței de 562 mp teren curți-construcții și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru restul suprafeței de teren și pentru clădirile edificate pe acesta demolate în perioada confiscării.
Curtea a apreciat că instanța de fond a procedat corect reținând că pentru suprafața de teren afectată servituțiilor legale și altor amenajări de utilitate publică a localităților urbane și rurale, persoana îndreptățită va obține măsuri reparatorii prin echivalent având în vedere dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr.10/2001.
Cât privește suprafața de teren concesionată de Primăria M unor terțe persoane, identificată și măsurată de expertul topograf, Curtea a apreciat că s-a reținut corect că în cauză nu se poate face aplicarea art. 14 din Legea nr.10/2001, în sensul subrogării noilor proprietari în drepturile statului, concesionarea fiind făcută prin licitație publică în vederea construirii de locuințe mai ales pentru cazuri sociale.
De asemenea, s-a apreciat că s-a procedat legal și referitor la suprafața de 2.469 mp, identificată de expert ca fiind afectată servituțiilor publice sau altor amenajări de utilitate publică, reținându-se astfel că persoana îndreptățită va obține măsuri reparatorii prin echivalent.
Cu privire la apelul formulat de interveniente, Curtea a reținut că potrivit art. 22(1) din Legea nr.10/12001, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii persoana juridică deținătoare solicitând restituirea în natură a imobilului, termen care a fost prelungit, succesiv, prin nr.OUG109/2001 și G nr.145/2001.
S-a mai arătat că alin. 5 al textului legal mai sus citat sancționează nerespectarea acestui termen cu pierderea dreptului de a solicita în justiție măsura reparării în natură sau prin echivalent, iar în speță, așa cum a rezultat din actele dosarului, doar contestatorii au formulat notificare și ca atare, sunt persoane îndreptățite la restituirea imobilului în litigiu, nu și intervenientele care, chiar dacă erau persoane îndreptățite în sensul legii, nu s-au conformat dispozițiilor legale, astfel încât, în mod corect instanța de fond a apreciat că solicitarea de recunoaștere
drepturilor asupra imobilului, direct în instanță, este inadmisibilă întrucât nu a fost parcursă mai întâi procedura administrativă a notificării.
Referitor la celelalte susțineri ale apelantelor-interveniente, care vizau aspectele legate de fondul litigiului, Curtea a apreciat că nu pot fi reținute atâta vreme cât în mod corect demersul lor judiciar a fost respins ca inadmisibil.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții și și intervenientele și - -.
Reclamanții și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 pr.civilă, arătând că este greșită soluția de nerestituire în natură a suprafeței de 5.127 mp teren, pe considerentul că pe această suprafață au fost edificate construcțiile neautorizate C 2,C3, C5 și C7.
Au mai susținut reclamanții că pentru suprafața de 6.811 mp teren și pentru construcțiile demolate, sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii prin compensare cu teren.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 pr.civilă, intervenientele au susținut că instanța de apel s-a pronunțat fără a examina probele administrate, prin care au dovedit calitatea de moștenitoare a defunctului, precum și faptul că au întreprins demersurile ce s-au impus în vederea obținerii actelor de proprietate necesare solicitării restituirii imobilelor.
Prin decizia nr. 4796 pronunțată la 9 iulie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție admis recursul declarat de reclamanți, a casat în parte decizia nr. 491/2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului declarat de reclamanți, menținând restul dispozițiilor deciziei atacate; totodată, s-a respins recursul declarat de intervenientele și - -.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție reținut că raportul topo efectuat în cauză a concluzionat că terenul deținut de autorul reclamanților a avut o suprafață de 12.500 mp, din care 4.342 mp au fost concesionați de Primăria M, 2.469 mp sunt afectați de servituții publice, 562 mp au fost vânduți pârâților, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1276/2004, iar restul de 5.127 mp, împărțit în două parcele de 3.142 mp și 1.985 mp delimitate de -, pe care sunt edificate construcțiile C1-C7, se poate restitui în natură.
S-a mai arătat că instanțele care au instrumentat cauza în fond și apel, au dispus restituirea, în natură, către reclamanți, a construcțiilor edificate de fostul proprietar, și nedemolate, respectiv C1, C4 și C6, cu terenul aferent, însă nu au specificat care este acest teren și ce suprafață are, deși individualizarea terenului aferent era un aspect esențial întrucât din schița anexă la raportul de expertiză rezultă că cele trei construcții restituite în natură nu sunt situate pe aceeași parcelă de teren.
De asemenea, s-a arătat că, deși reclamanții au susținut pe parcursul procesului că cele patru construcții nerestituite, C2, C3, C5 și C7, aflate în administrarea Primăriei M, au fost edificate fără autorizații legale, în cauză nu s-au administrat probe în acest sens.
Se reține în considerente că, în rejudecare, se vor administra probe din care să rezulte dacă cele patru construcții C2, C3, C5 și C7 au fost autorizate legal și
se va efectua un supliment la raportul de expertiză topo pentru individualizarea terenului aferent construcțiilor restituite în natură, C1, C4 și C6, urmând ca celelalte critici inserate în motivarea recursului să fie luate în considerare drept apărări.
Referitor la recursul declarat de interveniente, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat, analizând probatoriile administrate în cauză, că notificarea nr. 54/2001 a fost formulată doar de către reclamanții și, iar intervenientele nu au formulat notificare în termenul legal, care a expirat la data de 14.02.2002, termen de decădere care nu a mai fost prelungit în urma apariției Legii nr. 247/2005.
S-a mai arătat că potrivit art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, nerespectarea termenului pentru formularea notificării atrage pierderea dreptului de a mai solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, text de lege care a fost declarat a fi în concordanță cu prevederile constituționale prin decizia nr. 21/2004 a Curții Constituționale.
Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că, în raport de nedepunerea notificării și de dispozițiile art. 2 alin. 5 din Legea nr.10/2001, recurentele- interveniente sunt decăzute din dreptul de a solicita în justiție restituirea terenului și, ca atare, criticile inserate în motivarea recursului nu pot fi reținute.
Dosarul a fost înregistrat la Curtea de APEL PLOIEȘTI sub nr. 4693,-.
La data de 2 decembrie 2008, având în vedere decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză topografică, având ca obiectiv precizarea terenului aferent construcțiilor restituite în natură, respectiv C1, C4 și C6, urmând a se specifica și suprafața acestui teren.
De asemenea, s-a pus în vedere apelanților -contestatori și, prin apărător, să depună la dosarul cauzei dovada autorizării construcțiilor în litigiu.
Expertiza topografică a fost întocmită de, la care s-au formulat obiecțiuni de către intimații Orașul M și Primăria orașului M, ce au fost respinse, având în vedere că expertul a răspuns obiectivelor stabilite de instanță.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că apelul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Din adresa nr.11493/24.02.2009 a Orașului M reiese că pentru cele patru construcții, C2, C3, C5, C7, nu există autorizație de construire și nici nu sunt acte care să ateste dreptul de proprietate al primăriei pe aceste construcții.
Întrucât în considerentele deciziei de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că este necesar a se efectua un supliment la raportul de expertiză pentru individualizarea terenului aferent construcțiilor restituite în natură, C1, C4 și C6, expertul, în suplimentul la raportul de expertiză, a arătat că terenul ce face obiectul dosarului este situat în intravilanul localității M, zona centrală,-, fost nr. 100.
Același expert arată că suprafețele care pot fi restituite în natură, și solicitate de contestatori, sunt delimitate pe planul de situație de punctele: 3,4,5,6,7,54,60,46,45,62,44,43,42,3 în suprafață de 3.142 mp și în cadrul acestui
perimetru sunt edificate construcțiile C1,C2,C3,C4, iar terenul delimitat pe plan de punctele: 17,18.19,20,25,56,26,17, în suprafață de 1.985 mp și în cadrul acestui perimetru se află imobilele edificate C5,C6,C7.
De asemenea, expertul a precizat că Primăria orașului M nu a făcut dovada legală a edificării construcțiilor C2, C3, C5, C7, iar terenul aferent imobilelor revendicate C1,C4,C6, este terenul în suprafață totală de 5.127 mp, solicitat de contestator pe vechiul amplasament.
În baza dispozițiilor art. 296 pr.civilă, urmează a se admite apelul și a se schimba în parte sentința.
În baza dispozițiilor art. 1, art. 2 alin. 1 lit. a, art.9, art.10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, urmează se restitui contestatorilor, în natură, suprafețele de teren mai sus arătate de expertul topograf, respectiv suprafața de 3.142 mp și 1.985 mp, aferente construcțiilor restituite în natură.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
În baza dispozițiilor art. 274 pr.civilă, va obliga intimata Orașul M, prin primar, către apelanții-contestatori, la plata sumei de 600 lei, reprezentând onorariu de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECI DE:
Admite apelul formulat de contestatorii, domiciliat în B,-, - 18 A,. 2,. 68, sector 6, cod poștal - și, domiciliat în B,-,. 40-2A,. A,. 128 sector 2, cod poștal - și de intervenienții, domiciliată în B,--119,. 63,. A,. 109, sector 3, cod poștal - și, domiciliată în B, sector 3, -, nr. 97-119,. 63,. A,. 109, împotriva deciziei civile nr. 721 pronunțată la 8 mai 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații ORAȘUL M - prin primar, cu sediul în M,-, județ P, cod poștal - PRIMĂRIA ORAȘULUI, cu sediul în M,-, județ P, cod poștal -, și, ambii domiciliați în M, str.-, nr. 219,. 6 B,. 1, județ P, cauză trimisă spre rejudecare potrivit deciziei nr.4796 pronunțată la 9 iulie 2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Schimbă în parte sentința, în sensul că suprafața de teren aferentă construcțiilor ce urmează a fi restituită în natură, este de 3142 mp și 1985 mp, astfel cum au fost identificate de exp..
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata oraș M, prin primar, la 600 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu pentru expertiză.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. ES
Tehnored.PJ
11 ex./9.03.2009
4689/2006 Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Eliza Marin
