Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția Civilă mixtă

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 5/2010-

Ședința publică din 14.01.2010

PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța

JUDECĂTOR 2: Trif Doina

Grefier: - -

Pe rol fiind soluționarea apelului civil formulat de pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI O-cu sediul în O, nr.1, județul B și a cererii de aderare la apel formulată de reclamanții și -ambii domiciliați în Săcuieni,-/A, județul B, împotriva sentinței civile nr. 258/C din 14 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a admis acțiunea, având ca obiect:Legea nr.10/2001

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă apelantul reclamant personal, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul apel este scutit de la plata taxei de timbru, după care:

Apelantul reclamant arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.

Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.

Apelantul reclamant solicită admiterea cererii de aderare la apel, respingerea apelului declarat de Primăria Municipiului

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND,

Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 258/C din data de 14.07.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis acțiunea formulată de și în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI și, în consecință:

A dispus anularea deciziei 4614/22.08.2008 emisă de PRIMARUL MUNICIPIULUI

A constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la acoirdarea de măsuri reparatorii pentru cota de 378 părți din imobilul înscris în CF 9257 O, sistată, nr. top. 3006/1 și 3007/1 ulterior transcris în CF individual 25867 O, cotă care a aparținut fostei proprietare tabulare.

A obligat pe intimat să emită o decizie, prin care să acorde reclamanților despăgubiri pentru cota de proprietate susmenționată, despăgubiri constând în bunuri.

A obligat pe intimat să plătească reclamanților 2.000 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Imobilul în litigiu a constituit proprietatea tabulară a numiților și - cota de proprietate numitei trecând în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr.224/1971. Ulterior imobilul a fost înscris în 25864

Această preluare constituie o preluare abuzivă în sensul art. 2 din legea 10/2001.

Prin sentința civilă 6937/18 decembrie 1980 Judecătoriei Oradeaa fost admisă acțiunea formulată de reclamantul împotriva Statului Român și în consecință s-a dispus sistarea de indiviziune asupra imobilului înscris în 9257 O, cu nr. topo. 3006/1 și 3007/1, în sensul că i s-a atribuit reclamantului imobilul cu nr. topo. 3006/1/I și 3007/1/I, în natură reprezentând, 2 camere și dependințe, iar imobilele cu nr.topo. 3006/1/II și 3007/1/II, au fost atribuite Statului Român, terenul rămânând în indiviziune.

Astfel a dobândit în proprietate apartamentul 1, iar Statul Român apartamentele 2 și 3.

Din testamentul autentificat cu nr. 5521/1982 rezultă că a testat întreaga sa avere mobilă și imobilă în favoarea numiților și.

S-a constatat astfel că, deși sunt incidente dispozițiile art.2 din legea 10/2001, reclamanții sunt îndreptățiți doar la cota de proprietate care a aparținut numitei și care a trecut în proprietatea Statului în temeiul Decretului 223/1974, restul apartamentelor trecând în proprietatea statului cu titlu de sistare indiviziune, pentru acestea reclamanții nemaifiind îndreptățiți să solicite măsuri reparatorii, imobilele trecând în proprietatea statului cu alt titlu, decât cele enumerate în art. 2 din legea 10/2001.

Față de dispozițiile legale sus-enumerate, considerând că acțiunea este întemeiată, ea a fost admisă conform dispozitivului.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului O solicitând admiterea acesteia, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.

Prin motivele de apel s-a invocat că, potrivit dispoziției nr. 4614/22.08.2008 s- respins notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 de către și prin care s-a solicitat restituirea în natură casei și terenului, situate în localitatea O,-,. 3, întrucât acesta a fost proprietatea lui și, cota lui a trecut în baza Decretului nr. 223/1974 în proprietatea Statului Român iar prin sentința civilă nr. 6937/198 a Judecătoriei Oradeas -a sistat indiviziunea fiind atribuit lui apartamentul nr. 1, iar Statului Român apartamentul 2 și 3.

a testat averea sa mobilă și imobilă reclamanților și ce și-au și întabulat dreptul asupra apartamentului 1, însă, pentru apartamentul 3 nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite, aspect reținut prin decizia civilă nr. 150/2007 a Curții de APEL ORADEA.

Referitor la dispoziția de acordare despăgubiri în bunuri, Primarul nu deține bunuri în acest sens pentru fi acordate prin compensare, doar Administrația Imobiliară O le deține, dar nu a fost parte, iar de altfel, nu s- solicitat o listă cu asemenea bunuri.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 282 și urm. Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații au solicitat respingerea apelului întrucât au calitatea de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii, Primarul nu este unitate cu personalitate juridică, nu are conform Legii nr. 10/2001 calitate procesuală pasivă, iar, prin decizia civilă nr. 150/2007 a Curții de APEL ORADEAs -a constatat doar că restituirea în natură nu este posibilă, chiriașul cumpărând imobilul cu respectarea Legii nr. 112/1995.

La data de 14.10.2009 - fila 10 - intimații au înregistrat o cerere de aderare la apel, prin care au solicitat a se constata caracterul abuziv al preluării imobilului, capăt de cerere asupra căruia instanța de fond nu s-a pronunțat, respingerea apelului declarat de Primarul Municipiului O pentru lipsă competență, obligarea acestuia de-a trimite notificarea și actele la Administrația Imobiliară

Prin motivele depuse la dosar s- invocat că, certificatul de moștenitor nu reprezintă titlu de proprietate, cota de 3/8 părți din imobil în favoarea lui a fost preluată de Statul Român în baza deciziei nr. 443/30.09.1980 a Consiliului Popular al Județului B, care nu i-a fost comunicată acesteia și nici antecesorului lor. Preluarea s-a făcut fără plată, de la ce a părăsit țara, dar, adevăratul proprietar a fost .

S-au încălcat prin preluare Constituția României din anul 1965, nu s-a verificat calitatea procesuală a Primarului Municipiului O, câtă vreme Administrația Imobiliară înființată în 2007 are personalitate juridică și ca obiect de activitate administrarea, gestionarea fondului imobiliar.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 293 alin. 1 Cod procedură civilă.

Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel constată următoarele:

Imobilul înscris în CF nr. 9257 O, nr. top. 3006/1 și 2007/1, în natură casă și teren a format dreptul de proprietate al numiților în cotă de părți și al numitei - părți din în calitate de moștenitori ai fostei proprietare - B 2, respectiv soț și nepoată de fiu, drepturi întabulate în anul 1980 - foaia B nr. 5 - 6, restul cotei de fiind proprietatea lui ca bun comun.

Ulterior, la data de 21.10.1980 - B 8 - s-a întabulat dreptul de proprietate al Statului Român în baza Decretului nr. 223/1974 asupra cotei de 3/8 părți din imobil, aparținând lui. Ca urmare a acțiunii promovate în dosar nr. 7005/1780 al Judecătoriei Oradea de către împotriva Statului Român ce deținea cota de 3/8 din imobil, conform celor expuse, s-a dispus prin sentința civilă nr. 6937/18.12.1980 a Judecătoriei Oradea ieșirea din indiviziune referitor la întregul imobil și s- atribuit reclamantului apartamentul 1 iar apartamentele 2, 3 Statului Român, terenul rămânând în indiviziune.

Din certificatul de moștenitor nr. 802/1988 emis de notariatul de Stat O - fila 28 dosar fond - se reține că a decedat la 04.02.1988 iar intimații reclamanți sunt moștenitorii acestuia, ca legatari universali. Cererea - notificare formulată de aceștia în baza Legii nr. 10/2001 pentru restituirea imobilului în litigiu a fost respinsă prin dispoziția nr. 4614/20.08.2008 emisă de Primarul Municipiului O cu motivarea că nu s-a dovedit calitatea de fost proprietar sau moștenitor al acestora.

Într-adevăr, din cele expuse mai sus se reține că imobilul în litigiu în întregime a aparținut lui, născută, din care cota de 5/8 părți a revenit lui iar 3/8 părți nepoatei de fiu a acesteia. Cota nepoatei a trecut însă în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 223/1974.

Se reține din cererea de chemare în judecată că, reclamanții și - filele 1 - 2 dosar fond - au solicitat pe lângă constatarea calității de persoane îndreptățire, nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 265/12.03.1980 eliberat de Notarul de Stat, în baza căruia s-a întabulat dreptul de proprietate la foaia B nr. 5 -7 în Cf nr. 9257 O în favoarea antecesorului lor și lui, și caracterul abuziv al preluării apartamentului nr. 3 și al terenului de 174 mp de către Statul Român.

Din analiza dispozitivului și considerentelor sentinței operate, nu se poate reține că instanța de fond ar fi analizat aceste capete de cerere, care impuneau implicit împrocesarea numitei, criticile apelanților reclamanți în acest sens fiind fondate.

Se mai reține că s-a dispus obligarea Primarului Municipiului O la emiterea unei decizii prin care să acorde reclamanților despăgubiri constând în bunuri, fără ca din actele dosarului să reiasă că ar exista bunuri ce să poată fi atribuite prin compensare, nefiind solicitate probe în acest sens, și fără ca reclamanții să fi precizat că doresc acordarea de bunuri în compensare.

Referitor la calitatea procesuală a Primarului Municipiului O, acesta fiind emitentul dispoziției emise în baza Legii nr. 10/2001 ce s-a contestat, calitatea sa este evidentă iar competența în emitere îi revenea conform art. 20 din Normele de Aplicare ale Legii nr. 10/2001 în calitate de reprezentant al entității obligată la restituire sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și nu Administrației Imobiliar cum greșit invocă apelanții pârâți.

Se mai impune a se preciza și faptul că instanța de fond a acordat altceva decât s-a solicitat, respectiv, a dispus acordarea de despăgubiri după deși reclamanții au solicitat acordarea acestora după.

Pe de altă parte, din declarația aflată în copie la dosar fond - fila 32 - dată de - - născută - tradusă din limba engleză - fila 33 - se reține că aceasta la data de 25.11.2003 era în viață și i-a împuternicit pe reclamanți să o reprezinte pentru restituirea imobilului, după care îl va acestora. Problema juridică este însă aceea că reclamanții nu au formulat notificare în numele acesteia ci în nume propriu, ca moștenitori ai lui, astfel că, raportat la cele expuse, nu justificau calitatea de persoane îndreptățite la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, mai mult, această împuternicire este ulterioară formulării notificării, și chiar prezentul litigiu nu s-a formulat de aceștia în calitate de mandatari ci de legatari universali după defunctul, criticile apelantei fiind întemeiate.

Ca urmare a tuturor considerentelor expuse, fiind aplicabile dispozițiile art. 293 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 296, 297 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de apel va admite ca fondat apelul declarat de Primăria Municipiului O și cererea de aderare la apel formulată de și, va desființa sentința apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecarea la Tribunalul Bihor ce va ține cont de considerentelor expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite ca fondat apelul civil declarat de pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI O-cu sediul în O, nr.1, județul B și cererea de aderare la apel formulată de reclamanții și -ambii domiciliați în Săcuieni,-/A, județul B, împotriva sentinței civile nr. 258/C din 14 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o desființează cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor ce va ține cont de considerentele prezentei decizii.

Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

DEFINITIVĂ.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 14.01.2010.

Președinte Judecător Grefier

- - - - - - -

- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 22.01.2010

- judecători fond -

- dact. gref. - - - 22.01.2010 - 6 ex.

- emis 4 com. - 22.01.2010 - PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI O, și

Președinte:Stan Aurelia Lenuța
Judecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Oradea